România în faţa unui nou Stalingrad

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Regimul PSD-ist îşi pregăteşte sieşi opulenţă, iar potentaţilor un lux total. Dar sărăcie lucie pentru majoritate.
Regimul PSD-ist îşi pregăteşte sieşi opulenţă, iar potentaţilor un lux total. Dar sărăcie lucie pentru majoritate.

Dacă lecţia despre tristul prezent furnizată de funeraliile ultimului cap încoronat al românilor aparţine copilului, potrivit căruia „regele s-a dus şi am rămas cu comuniştii“, ce viitor probabil are ţara? Ce-o aşteaptă?

Înainte de a fi luminos va fi unul revoluţionar. Sau nu va fi deloc, ca să parafrazez  cuvintele atribuite scriitorului francez André Malraux, potrivit cărora secolul XXI nu va mai fi dacă nu va fi aşa cum chiar s-a dovedit a fi, în speţă unul religios. Apoi viitorul românilor care se vor ridica să-şi apere drepturile constituţionale, justiţia, libertatea şi statul de drept va depinde de soarta revoluţiei lor.

Or, pe moment, ea încă n-a demarat cu forţa şi luminozitatea celei din februarie. Pentru că prea mulţi români continuă să fie deprimaţi, sastisiţi, resemnaţi, cu ochii lăuntric încă scăldaţi în lacrimile ultimului drum al regelui.

Nu puţini din cei care nu s-au lăsat pradă fatalismului se apără pregătindu-şi emigrarea. Ceilalţi s-au repliat, defensiv, în cochilii, în aşteptarea cârnaţilor şi ţuicilor de sărbători, menite să-i încălzească într-o iarnă al cărei frig interior aminteşte de ceauşism în sinistra sa fază finală. Şi se dedau speranţelor deşarte. Celor legate bunăoară de stavila preşedintelui şi-a CCR, sau de o proximă intervenţie salvatoare a UE şi SUA.

Între himere, la loc de frunte se situează amăgirea potrivit căreia „le vom arăta noi“, la alegeri, hoţilor şi nesimţiţilor, mârlanilor şi mitocanilor gen Dragnea, Tăriceanu şi compania, şezând când regii Europei, rămaşi în picioare, îşi plecau, îndoliaţi, capul, la catafalcul ultimului şef de stat al celei de-a doua conflagraţii mondiale.

Regimul PSD-ist îşi pregăteşte sieşi opulenţă, iar potentaţilor un lux total. Dar sărăcie lucie pentru majoritatea.

Căci hoţii vor aduce ţara la sapă de lemn. O vor distruge economic în mod original, pe model Dragnea. Şi tradiţional, pe model comunist. Cu pensii speciale, măriri de salarii clientelare, corupţie şi electrocutări ale mediului de afaceri prin modificări fiscale făcute pe genunchi. O analiză Bloomberg a evidenţiat recent atât reducerea investiţiilor, cât si neabsorbirea fondurilor europene. Dar a omis să menţioneze bomba atomică a emigrărilor. Care lasă ţara fără elementul ei cel mai activ şi dinamic.

Pe scurt, regimul PSD-ist îşi pregăteşte sieşi opulenţă, iar potentaţilor un lux total. Dar sărăcie lucie pentru majoritatea. Care, după cum nădăjduiesc mulţi, se va revolta. 

Reuniţi exemplar în tristeţea naţională generată de trecerea în eternitate a regelui, românii, conştienţi în bună parte că li se fură statul de drept şi viitorul, ar plebiscita probabil, chiar în acest moment, în cazul unor alegeri anticipate, partidele opoziţiei. A căror reunificare sub sigla PNL, USR, a grupării Cioloş, ba poate chiar şi a PMP, ar putea salva ţara, cu ajutorul sindicatelor şi a unei greve generale.

Dar de unde anticipate? Nimic nu e în acest moment mai improbabil decât un acord al majorităţii parlamentare pentru anticipate.

Nu mai puţin iluzoriu e să se nădăjduiască în viitoare alegeri libere. Pentru ce le-ar mai permite oare dictatura infractorilor, odată instalată? Ca să poată fi luaţi de gât şi pedepsiţi draconic, nu doar pentru actuala aruncare în aer a justiţiei independente, ci şi pentru trădarea naţională a expulzării cât se poate de probabile a ţării din alianţele ei occidentale?

Să fim serioşi. O dictatură parlamentară precum cea actuală, odată consolidată, nu va mai avea vreun scrupul să se eternizeze la putere prin orice mijloace, inclusiv contondente. Şi să transforme viitoarele procese electorale în farse de tip comunist, rusesc, nicaraguan sau venezuelan.

Indiferenţa pe care o afişează în faţa protestelor la scară naţională şi a avertismentelor ţărilor aliate, indică o progresivă abrutizare a mai-marilor coaliţiei PSD-ALDE-UDMR.

Altă iluzie e să se ignore ADN-ul comunist al actualei puteri şi să se creadă, ca atare, că, pentru a se menţine la putere, n-ar fi în stare să tolereze ori să provoace vărsări de sânge de tipul celor care au marcat protestele opoziţiei democratice în Venezuela.

Pe moment, indiferenţa pe care o afişează în faţa protestelor la scară naţională şi a avertismentelor ţărilor aliate, indică o progresivă abrutizare a mai-marilor coaliţiei PSD-ALDE-UDMR. Mafioţii mizează în continuare pe dezinformarea practicată de televiziunile de ştiri ale oligarhiei, pe Rusia şi pe miopia ori parţiala complicitate a unei părţi din Europa. Din care vechea elită apuseană se arată obsedată doar de dreapta poloneză ori maghiară, nu şi de nominala stângă românească, una identică, în fapt, cu orice totalitarism de dreapta.

Dar, dacă eşuează manipularea cu statul paralel, dacă întregul eşafodaj de agitprop, dezinformare, intimidare şi propagandă va claca, oare în ce logică s-ar refugia clica tâlharilor politici şi coteria hoţilor, gaşca penalilor şi infractorilor din Parlament? Oare în altă logică decât cea antonesciană şi ceauşistă a lui „după noi potopul“?

În acest moment, nu numai România, ci şi restul Europei se află, pare-se, într-un pericol mortal.

Nu vor trece ei Nistrul nonviolenţei spre a se îndrepta către reduta, paradigma şi dezastrul Stalingrad? Nu vor considera, ca liderii totalitari din epoca războiului mondial ori ultimii tirani ai comunismului şi pur şi dur, că n-ar mai avea nimica de pierdut şi că ar fi momentul să declanşeze, vorba lui Goebbels, „un război total“? N-au asimilat ei exemplar lecţia diversiunilor şi în decembrie 89, după cum relevă procurorii militari care instrumentează procesul revoluţiei? 

În acest moment, nu numai România, ci şi restul Europei se află, pare-se, într-un pericol mortal. Iar ezitările elitelor româneşti şi ale Bătrânului Continent de a denunţa ferm fărădelegea înstăpânită în Parlamentul României şi a mobiliza la fel de ferm în contra ei nu fac decât să amplifice nesiguranţa celor mulţi şi să accelereze potenţialul cataclism. 

Petre Iancu - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite