Premierul Sorin Grindeanu şi exerciţiile lui de independenţă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Am citit zilele trecute cea mai recentă carte a filosofului Gabriel Liiceanu. Se intitulează „România - O iubire din care se poate muri”, este o selecţie de articole apărute în vremea din urmă pe binecunoscutul site „contributors.ro” şi a fost tipărită la editura Humanitas.

Unul dintre cele mai frumoase texte antologate în volum se cheamă Câteva gânduri despre limba română de azi. Articolul începe printr-o percutantă referinţă la Caietele lui Emil Cioran. La un moment dat, acesta citează o vorbă a lui Platon către Criton. „Reaua folosire a cuvintelor nu este numai o greşeală de limbă, ci şi un chip de a face rău sufletelor”. Ocazie pentru dl. Liiceanu de a enumera o seamă de argumente în favoarea zicerii lui Platon. Subscriu la ele în totalitate.

Printre argumentele aduse de Gabriel Liiceanu în favoarea zicerii lui Platon este şi acela că „greşelile de limbă sunt ca viruşii. Se iau şi se dau. Poţi infesta o întreagă comunitate cu un strănut lingvistic. E de-ajuns ca un repetent la gramatică - mai ales dacă are o funcţie! - să deschidă gura şi aerul din jurul lui va deveni infestat. Ceilalţi nu-l vor corecta, dimpotrivă, îl vor imita”.

În continuarea comentariului său dl. Liiceanu dă şi câteva exemple de infracţiuni la adresa limbii române, printre care şi proliferarea aiurea a tot mai invazivului ca şi.

Printre cei care comite la fiecare apariţie această de neiertat greşeală se află şi dl. Sorin Grindeanu, premierul României. Nenumit ca atare de dl. Liiceanu, însă extrem de uşor de dibuit. Citind cele scrise de filosof mi-am adus aminte de o discuţie avută cu puţină vreme în urmă cu un tânăr jurnalist care tocmai făcuse un interviu cu dl. Sorin Grindeanu. Jurnalistul mi-a mărturisit că a fost plăcut impresionat de bunul simţ, de modestia celui care conduce astăzi guvernul României, dar că i-a fost teribil de greu ca, în timpul discuţiei, să nu îi corecteze enervantul, mereu repetatul ca şi.

Câteva zeci de pagini mai încolo găsim în aceeaşi carte a d-lui Gabriel Liiceanu un articol intitulat Scoateţi-l pe Grindeanu din mâinile lui Dragnea!. Textul respectiv a apărut pe site-ul contributors.ro în luna februarie, imediat după ce fusese dată Ordonanţa 13. O dăduse „băieţelul acesta fercheş”, „cu freza lui impecabilă”, „cu costumul lui bine croit şi cu nodul bine centrat” căruia îi scăpase deja de atâtea ori expresia „eu ca şi prim-ministru”, „jignindu-mi, a câta mia oară în aceşti ultimi ani, frumoasa mea limbă română”.

Dl. Liiceanu, asemenea altor milioane de români care au protestat la adresa acestei Ordonanţe, era, este convins şi astăzi că nu doar dl. Grindeanu, ci şi detestabilul fost ministru al Justiţiei, insul cu numele de Florin Iordache, au dat respectivul act normativ numai şi numai spre a-i face pe plac şefului lor de partid, toxicul individ pe nume Liviu Dragnea.

O stranie milă şi tandreţe îl încearcă pe filosof la adresa d-lui prim-ministru pe care ne cere să îl salvăm din mâinile lui Dragnea. De parcă noi l-am fi obligat pe dl. Grindeanu să abandoneze Consiliul Judeţean Timiş ori să-şi lase familia la Timişoara şi să vină la Bucureşti spre a conduce guvernul şi a se pune mai abitir în serviciul d-lui Dragnea.

Sigur, avea dreptate Mihai Sebastian atunci când, în piesa Ultima oră, spunea că un articol de gazetă ţine doar o zi. Atât cât ţine şi evenimentul care l-a inspirat. De când dl. Liiceanu a lansat pateticul său apel umanitar în favoarea d-lui Grindeanu s-au întâmplat multe. Printre care şi un început de desprindere a d-lui prim-ministru din sufocanta îmbrăţişare a d-lui Dragnea care acţionează pe mai departe de parcă ar fi Nicolae Ceauşescu al II-lea.

Nu cred că acei ziarişti care vorbesc despre adâncirea prăpastiei dintre Dragnea şi Grindeanu sunt urmaşii peste ani ai celebrului Caracudi din Ce gândeşte suveranul al lui Caragiale. Am şi eu impresia că dl. Sorin Grindeanu şi-a regăsit măcar o parte din demnitate, că nu mai execută orbeşte toate ordinele date de josnicele interese ale dl. Dragnea. Mai cred şi că dl. Grindeanu nu vrea să îi remanieze pe vreo doi miniştri - aşa cum sunt Tudorel Toader de la Justiţie sau Viorel Ştefan de la Finanţe - doar fiindcă nu ii agreează baronul de Teleorman.

Pe de altă parte, cred că presa exagerează pe tema presupusei independenţe nou câştigate de „băieţelul acesta fercheş” care este premierul României.

Dacă ar fi cu adevărat independent şi ar fi preocupat în exclusivitate de binele ţării demult ar fi exclus-o dl. Grindeanu din echipa de guvernare pe o insă cu numele de Lia Olguţa Vasilescu. Care nu evită nici măcar o singură groapă şi face de râs aproape zilnic, ba printr-o gafă de exprimare, ba prin neştiinţă, ba prin ţopenie şi agresivitate instituţia numită Guvernul României.

Dl. Grindeanu face pe moment doar exerciţii de independenţă. Şi dispune de ceea ce ursul Brejnev numea suveranitate limitată.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite