PNL - probleme personale şi nu numai

Numai dacă ar nutri intenţii sinucigaşe şi dorinţa nebunească de a părăsi în viitoarele câteva luni cu totul scena politică a României, Biroul Politic Naţional al PNL, programat să se desfăşoare miercuri, se va mulţumi doar să ia notă şi să deplângă largo desolato rezultatele catastrofale înregistrate de partid în alegeri în exclusivitate la nivelul Capitalei

Rezultatele sunt inimaginabil de proaste şi, în plus, sunt puse deja în mod fals şi laş deopotrivă în totalitate şi exclusivitate în cârca d-lui Cătălin Predoiu. Cum dl. Cătălin Predoiu a fost până luni dimineaţă preşedintele Organizaţiei PNL Bucureşti, domniei-sale i se pot imputa, pe drept cuvânt, cel mult scorul incredibil de modest al partidului la nivel de Capitală ca şi pierderea la fel de incredibilă, de-a dreptul monstruoasă, a tuturor primăriilor de sector. În mod paradoxal, mult mai puţin vinovat se arată a fi, după părerea mea, acelaşi domn Predoiu în privinţa eşecurilor sale personale ce ţin de scorul mic obţinut în cursa pentru Primăria Generală a Bucureştiului şi de faptul că acesta este inferior chiar celui al  partidului.  Fie şi numai pentru motivul că domnul Predoiu a avut la dispoziţia sa doar 10 zile de campanie. În care a făcut o figură situată mult de asupra aşteptărilor.

De toate aceste rezultate proaste se face vinovată întreaga conducere a PNL, în frunte cu d-na Alina Gorghiu şi cu dl. Vasile Blaga. Care s-au jucat ca doi copii iresponsabili de-a alegerile şi de-a candidaţii. Or, până la ora la care scriu eu aceste rânduri, d-na Gorghiu şi dl. Blaga au preferat să tacă mâlc, să dispară, să se dea la fund D-na Gorghiu uitând până şi de existenţa facebook-ului până mai ieri locul preponderent în care făcea politică şi se lupta cu adversarii. Tăcerea aceasta spunând multe despre lipsa de demnitate şi despre absenţa oricărei anverguri politice a celor doi. 

Doamna Gorghiu şi dl, Blaga au intrat în silenzio stampa, sperând că astfel îşi vor putea asigura măcar o şansă de salvare de la rapida, igienica înlăturare de la vârful partidului. Pe care speră să o evite miercuri, invocând în apărarea lor rezultatele relativ bune obţinute de formaţiunea lor politică la nivel de ţară. Acolo unde USB-ul d-lui Nicuşor Dan, probabil în fine realizata întruchipare a mult aşteptatului „Partid Albă ca Zăpadă”, nu a reuşit deocamdată, aşa cum s-a întâmplat la Bucureşti, să muşte din electoratul tradiţional de dreapta. Rămas pentru moment faute de mieux fidel liberalilor. O fidelitate care la alegerile parlamentare viitoare ar putea fi pusă la grea încercare dacă USR-ul, a cărui apariţie pe scena politică a ţării a fost vestită chiar duminică seara de acelaşi Nicuşor Dan, va izbuti minunea de a deveni în numai câteva luni, puţine, o alternativă reală la nivel de ţară.

Dacă BPN-ul  liberal de miercuri doreşte să facă înceapă o analiză cu adevărat responsabilă pe care să o continue într-un congres extraordinar ce se cuvine convocat cât mai curând posibil va trebui nu doar să ceară demisiile doamnei Alina Gorghiu şi a domnului Vasile Blaga, ci şi aceea a prim-vicepreşedintelui Teodor Atanasiu, ba poate chiar şi a secretarului general Ilie Bolojan. Care, făcând abstracţie de succesul individual înregistrat la Primăria Oradea, poartă, alături de ceilalţi patru (Cătălin Predoiu y compris), responsabilitatea dezastrului din Bucureşti.

BPN-ul programat pentru ziua de miercuri s-ar cuveni să constate cu toată onestitatea eşecul neîncheiatei fuziuni dintre fostul PNL şi PDL. Un eşec mult mai dur resimţit, sângeros decontat de vechea aripă penelistă aproape spulberată de rezultatul alegerilor şi să decidă dacă operaţiunea chiar mai merită a fi continuată. Ar fi cred mult mai bine ca tema să fie discutată acum şi cu cărţile pe masă  ori pe faţă fiindcă ocolirea ei nu o va face să se aneantizeze. Dimpotrivă.

Dacă problema nu va fi pusă tranşant miercuri pentru a fi apoi cât mai grabnic discutată şi rezolvată chiar printr-un divorţ motivat prin clara nepotrivire de caracter, poate chiar şi de electorat, este de aşteptat ca foştii pedelişti să se întrebe tot mai frecvent şi mai vocal de acum încolo la ce le-ar mai servi rămânerea alături de piatra de moară penelistă. Care s-ar putea să le devină acestora încă şi mai neconvenabilă în cazul în care acelaşi BPN va lua decizia, despre care se discuta în cursul nopţii şi al dimineţii de luni în mediile de presă, de a-l aduce în fruntea partidului pe preferatul preşedintelui Iohannis, dl. Cristian Buşoi. Dacă în viitorul cât mai apropiat PNL nu va aborda şi nu va rezolva tranşant, chiar dureros, problema utilităţii continuării fuziunii e foarte posibil ca buba să se spargă catastrofal chiar înainte de alegerile parlamentare.

Relaţia însăşi dintre partid şi dl. Klaus Iohannis trebuind a fi, la rându-i, sincer şi tot fără menajamente reevaluată din perspectiva evidenţei că ea se dovedeşte cu zi ce trece tot mai dezavantajoasă ambelor părţi. Nu cred deloc că preşedintele ar avea scrupule morale şi ar fi cumva dispus să recunoască,  măcar în forul său intim, că a greşit impunând-o pe d-na Alina Gorghiu preşedintă şi pe dl. Buşoi prim candidat la Primăria Bucureştiului.

Şi nu cred nici că, dacă dl. Iohannis, nutreşte iluzia unui al doilea mandat, va recurge la sprijinul a ceea ce va mai rămâne peste trei ani din actualul PNL, în cazul în care acesta nu se reformează rapid. Marea problemă a d-lui Iohannis va fi identificarea acelei forţe politice de sprijin.

Am mari îndoieli că dacă Uniunea Salvaţi România va deveni realitate, noua formaţiune se va grăbi să şi-l asume pe dl. Klaus Iohannis. Situaţia actualului preşedinte se arată încă de pe acum- alegerile de ieri au arătat şi asta- chiar mai dificilă decât cea în care s-a aflat în anul 2000 fostul preşedinte Emil Constantinescu.

Or, PNL are pentru moment prea multe probleme personale, unele create chiar de preşedinte, încât să-şi mai permită luxul de a se ocupa şi de cele ale d-lui Iohannis.