Ploieşti, polul revoluţiei industriale 4.0 în România. Cum văd viitorul Ploieştiului

Mi-am depus candidatura în competiţia internă a USR Ploieşti pentru desemnarea candidatului USR la funcţia de primar al Ploieştiului.

Intenţia, exprimată intern săptămâna trecută, a fost însoţită de un proiect-concept de dezvoltare a oraşului (vezi aici), care prezintă pe larg o viziune despre cum văd eu viitorul oraşului, 3 obiective (direcţii de dezvoltare) şi detalierea acestora prin măsuri de implementare. Este o primă schiţă a unui proiect de guvernare locală care va deveni strategia de dezvoltare a oraşului în cazul în care voi ajunge primar al Ploieştiului şi pe care îl fac public astăzi pentru o redactare colaborativă a unei forme finale în următoarele 10 luni. Invit, deci, cetăţeni, ONG-uri, mediul privat, mediul academic local şi pe oricine care iubeşte Ploieştiul să participe la schiţarea viitorului oraşului, altul decât cel falimentar al zilei de astăzi.

Contextul politic intern şi administrativ în care îmi anunţ această candidatură şi îmi public proiectul este următorul:

• Administrativ, Ploieştiul este de facto în faliment, îndatorat şi, la propriu, îngropat în gunoaie, precum Napoli cu un deceniu în urmă;  
• Politic, procedura de selecţie a candidatului Alianţei 2020 USR-PLUS este un proces de durată, care porneşte în aceste zile prin selecţii interne în cadrul ambelor partide şi care se va finaliza cu desemnarea unui candidat comun la începutul anului viitor.

Dacă procedurile interne de selecţie în cadrul Alianţei nu sunt un motiv de îngrijorare decât prin durată, ele favorizând desemnarea celui mai bun candidat, fie membru USR, fie un partener de la PLUS, lucrurile nu stau deloc roz cu oraşul. Ploieştiul este în colaps financiar, cu un buget care aproape s-a înjumătăţit în 3 ani, cu zero lei pentru investiţii, cu zero venituri din fonduri europene în ultimii 3 ani şi, zilele acestea, acoperit la propriu de gunoaie. Miza pentru viitorul primar va fi, în prima parte a mandatului, salvarea oraşului şi reechilibrarea bugetului şi, abia apoi, revenirea pe o pantă ascendentă de dezvoltare.

Ceea ce propun eu pentru viitorul Ploieştiului este transformarea acestuia în polul revoluţiei industriale 4.0. în România, care să ducă la integrarea industriei petroliere (brand şi mândrie a oraşului nostru), pe de o parte, şi industriilor IT şi creative, pe de altă parte. Integrarea trebuie să se facă sub premisa conceptului de dezvoltare durabilă, în care protecţia mediului este prioritară, şi trebuie să aducă industria petrolieră din Ploieşti în secolul 21, făcând-o mai eficientă, mai inteligentă şi mai curată. În caz contrar, Ploieştiul va rămâne un oraş monoindustrial de secol XX, în care interesele industriei dominante vor intra în coliziune cu interesele de secol XXI ale comunităţii şi pe care tinerii vor continua să îl părăsească în căutarea altor oraşe şi oportunităţi de viaţă.

Pentru aceasta, piramida priorităţilor noastre trebuie răsturnată, centrale pentru conceptul de dezvoltare a Ploieştiului devenind omul şi comunitatea, apoi industriile nepoluante cu mare valoare adăugată (IT şi creative) şi, apoi, industria petrolieră, incluzând cercetarea în domeniu. În 20 de ani, Ploieştiul trebuie să intre în top 5 cele mai bogate şi eficiente oraşe din România şi în top 3 cele mai curate şi nepoluate reşedinţe de judeţ din România. În acest moment, Ploieştiul a ieşit din top 10 oraşe în ceea ce priveşte cheltuielile de capital, atragerea de fonduri europene sau dinamismul societăţii civile şi al sectorului privat.

Condiţia de bază pentru toate acestea este inversarea fluxurilor migratorii actuale: de resursă umană cu studii superioare, de investiţii în cunoaştere/cercetare şi de investiţii în start-up-uri IT&C. Polul de creştere Ploieşti este la doar 60 de km de Bucureşti, iar, la acest moment, avantajele Bucureştiului faţă de Ploieşti sunt zdrobitoare. Recunoscând această concurenţă asimetrică, ceea ce vă propun este urmărirea unor direcţii de dezvoltare care să ofere Ploieştiului un avantaj competitiv pentru relocarea firmelor (sau atragerea de investiţii) IT&C (în special, cele care dezvoltă noi tehnologii inteligente pentru industriile clasice, cum ar fi cea petrolieră) şi relocarea capitalului uman de la Bucureşti la Ploieşti.

Pentru a îndeplini această condiţie, eu văd necesară urmărirea a 3 direcţii de dezvoltare a Ploieştiului:

1. Ploieştiul prietenos: creşterea calităţii vieţii. Având în vedere exodul populaţiei tinere cu studii superioare, în special către Bucureşti, migraţia populaţiei active (familiile cu venit mediu sau ridicat) către zona periurbană, îmbătrânirea accelerată şi, nu în ultimul rând, lipsa speranţei şi a optimismului privind viitorul Ploieştiului, prioritate pentru viitorul primar şi viitoarea administraţie a oraşului trebuie să fie crearea condiţiilor pentru a păstra cetăţenii existenţi în oraş şi pentru a atrage noi locuitori. De exemplu, decizia de a reloca o companie din Bucureşti în Ploieşti este o decizie grea atât pentru angajator, cât şi pentru angajat. Este, deci, extrem de important să se creeze un mediu prietenos şi atractiv, aceasta însemnând şi o calitate a vieţii ridicată.

Din acest punct de vedere, trebuie să asumăm curajos şi inovativ competiţia cu alte unităţi administrativ-teritoriale, în special cu Bucureştiul.  Ploieştiul, la acest moment, este un oraş care se degradează, pornind de la înfăţişarea acestuia, trecând prin calitatea redusă a serviciilor administraţiei, poluare, mizerie şi ajungând la posibilităţile extrem de reduse de distracţie şi petrecere a timpului liber. Stăpân în Ploieşti trebuie să redevină cetăţeanul, nu autoturismul sau rafinăria.

2. Ploieştiul inteligent şi creativ: dezvoltarea industriilor IT şi creative. Potrivit raportului Oraşe Magnet, realizat de Banca Mondială, care citează o analiză a listafirme.ro, Ploieşti se află pe penultimul loc printre oraşele reşedinţe de judeţ din România în ceea ce priveşte rata anuală compusă de creştere a veniturilor firmelor cu rezidenţă în Ploieşti, în perioada 2011-2015: minus 1.81%. Pentru comparaţie, putem aminti că Vaslui are o rată anuală compusă de creştere de 4.91%, Oradea 7.49%, iar Bucuresti 3.69%. Cu alte cuvinte, companiile fac venituri tot mai mici în Ploiesti. Pe de altă parte, Ploieştiul are din ce în ce mai putini salariaţi, mai puţină forţă de muncă care lucrează în Ploieşti. Este adevărat că numărul persoanelor active şi ocupate în zonele periurbane Ploiestiului creşte şi că multi locuitori ai Ploiestiului preferă să facă naveta în zonele periurbane Ploiestiului sau către Bucureşti,  însă acest lucru nu înseamnă decât că Ploieştiul nu mai este atractiv pentru investitori, antreprenori şi nici pentru salariaţi.

Peisajului local cu tot mai putine firme cu rezidenţa în Ploieşti, cu rezidenţi care preferă să facă naveta în afara Ploieştiului, trebuie să adăugăm contextul global: la nivel mondial are loc o revoluţie industrială, revoluţia industriei 4.0. Industria 4.0 este industria în care produsele sunt rezultatele convergenţei muncilor fizice şi virtuale, în care fabricile devin inteligente (smart), în care procesele de muncă devin în mare măsura digitalizate şi automatizate, şi care face ca cele mai multe industrii, oamenii, bunurile să fie  interconectate, şi noi modele de business să ia naştere. Industria 4.0 valorifică concepte precum Big Data, machine learning şi Internet of Things, adică date multe, sisteme care sunt programate să înveţe de la oameni şi interconectare.

Cum se pregăteşte Ploieştiul, un oraş predominant industrial, neatractiv pentru forţa de muncă specializată, pentru aceste schimbări globale? Nu se pregăteşte, ci intră în faliment, alimentează firme căpuşă cu contracte publice, descurajează antreprenorii şi alungă investitorii şi chiar pe locuitorii săi. Refuză nu doar să construiască viitorul, refuză să îl privească, condamnând un întreg oraş la orbire, irelevanţă şi, în timp, la moarte.

Iniţiativele unor companii de a automatiza, digitaliza producţia şi de a pregăti resursa umană pentru aceste schimbări rămân izolate. Or, o economie locală care actualmente este eminamente industrială şi în mare parte neatractivă chiar şi pentru locuitorii săi, pentru a deveni relevantă în viitor, competitivă pe plan naţional şi global, în care fiecare om îşi găseşte locul, are nevoie de un întreg ecosistem care să susţină, să încurajeze adopţia noilor tehnologii. Un ecosistem care să pregătească viitorul. Un ecosistem presupune însă colaborare, parteneriate, clustere, în care autorităţile publice sunt parte.

Pe scurt, Ploieştiul trebuie să pregătească şi să pună în practică măsuri de a deveni un pol al industriei 4.0: autorităţile locale au datoria să încurajeze dezvoltarea -mai întâi la nivel local- a unor industrii conexe celor manufacturiere, cu înaltă valoare adăugată, să faciliteze colaborarea între companii, să susţină activităţile de cercetare cu iniţiativă privată. Cu alte cuvinte, autorităţile locale au datoria de a iniţia şi participa la crearea unui ecosistem care să facă din Ploieşti, un oraş al viitorului, care nu doar generează mai multe venituri, ci generează inovaţie şi care se dezvoltă sustenabil şi verde. 

Ploieştiul are nevoie, aşadar, 1) de diversificarea economiei locale şi 2) de impulsionarea industriilor conexe celor petroliere şi manufacturiere. Or, aceste două direcţii nu sunt posibile în contextul revoluţiei industriale 4.0 fără încurajarea şi susţinerea dezvoltării industriilor IT şi a industriilor creative. Industriile IT sunt cele care contribuie direct la inovarea industriilor existente, a proceselor de muncă şi a modelelor de business, ale căror produse şi servicii vor interconecta industriile, iar industriile creative sunt cele care creează, organic, un mediu favorabil colaborării, inovaţiei şi de ale căror produse beneficiem direct şi indirect cu toţii.

Sprijinirea dezvoltării acestor industrii cu valoare adăugată pentru oraş va favoriza eficientizarea, inovarea proceselor de muncă, a operaţiunilor, şi modelelor de business din industriile care au deja o prezenţă masivă în oraş şi în zona metropolitană. Vor contribui aşadar la dezvoltarea şi inovarea industriilor petroliere, energetice, manufacturiere, vor crea noi locuri de muncă cu valoare adăugată, şi vor face din Ploieşti un oraş al inovaţiei. 

3. Ploieştiul industrial, curat şi responsabil social. Administraţia Ploieştiului trebuie să faciliteze şi să consolideze definitiv parteneriatul industriilor locale, în special cea petrolieră şi cele conexe, cu comunitatea. Parteneriatul trebuie să dea măsura responsabilităţii sociale a industriilor şi să fie una dintre soluţiile pentru susţinerea dezvoltării durabile, a educaţiei, cercetării şi a implicării civice a ploieştenilor şi diverselor comunităţi din oraş.

Acest parteneriat nu reprezintă doar o poveste dezirabilă despre construcţia unei comunităţi funcţionale sau a unei vieţi civice active, ci reprezintă şi o necesitate financiară şi de expertiză, cu relevanţă economică şi socială. Există domenii cheie, cum ar fi mediul, protecţia socială, cercetarea şi inovarea, unde Ploieştiul are nevoie de resurse şi expertiză pe care administraţia locală nu le poate acoperi singură (şi nici nu trebuie). Aici soluţia este parteneriatul. Viziunea şi strategia locală de dezvoltare, aşa cum sunt ele propuse prin acest document, nu pot fi aduse la viaţă fără parteneriate.

De aceea propunerea mea, având în vedere conceptele de bază proiectului meu (revoluţia industrială 4.0.) este crearea unei reţele de parteneriate, care i) să înceapă cu parteneriatul administraţie - industrii locale şi care, la rândul lui, ii) să genereze susţinere financiară pentru proiecte ale ONG-urilor şi ale mediului universitar construite pe principiile şi obiectivele prezentate în proiect.

Aşadar, proiectul propus de mine detaliează aceste 3 obiective şi prezintă măsuri de implementare care se concentrează pe calitatea şi modernizarea administraţiei (city manager, e-administraţie şi transparenţă, fonduri europene, PUG, consultare şi participare la decizia publică), urbanism (parcuri şi spaţii verzi), realizarea unui centru civic pe axa Sud-Nord a oraşului, creşterea mobilităţii intraurbane şi periurbane (cu accent pe aspectul ecologic), sănătate şi educaţie, dinamizarea vieţii culturale/artistice, pe măsurile de stimulare a industriilor cu mare valoare adăugată şi a conectării acestora cu industriile manufacturiere, în special cea petrolieră, care să creeze un ecosistem caracteristic industriei 4.0., precum şi pe parteneriat ca formă de responsabilitate socială şi de sprijin pentru comunităţi civice sau profesionale active şi efervescente.

Vă invit, aşadar, să discutăm despre viitorul Ploieştiului. Oraşul are nevoie, mai mult decât oricând, de viziune şi competenţă. În lipsa acestora, Ploieştiul îşi va urma alunecarea pe tobogan şi riscă să rămână definitiv un oraş prăfuit de provincie, depopulat, un cartier sărac al Bucureştiului şi exportator de forţă de muncă şi rezidenţi pentru Bucureşti.