M-am înscris în Uniunea Salvaţi România (USR)

În această dimineaţă m-am înscris în Uniunea Salvaţi România (USR Prahova). Cealaltă opţiune era de a merge pe drumul pe care au păşit deja, de exemplu, Radu, Roxana sau Mădălina: plecarea din ţară.

Nu sunt personaje fictive, sunt colegi şi prieteni din mişcarea civică Iniţiativa România, români cu educaţie superioară, profesionişti, cu cariere împlinite şi venituri decente, implicaţi şi conştienţi civic, care au investit bani, timp şi energie pentru binele fiecăruia dintre noi şi cărora această ţară ar trebui să le datoreze recunoştinţă. Au ajuns însă la capătul puterilor şi vor să îşi protejeze familiile, copiii, de viitorul sumbru care planează asupra României: de politrucii cărora li se repartizează în arendă instituţii ale statului şi de crima organizată care împarte aceste favoruri şi care a luat în stăpânire guvernul, parlamentul şi ţara. Iniţiativa România va continua totuşi să existe şi să rămână una dintre cele mai influente organizaţii neguvernamentale din România şi să schimbe România în bine prin Elena, Diana, Camelia, Ervin, Ileana, Octavia, Andrei, Marius, Ainur, Claudiu, Răzvan(i), Andra, Alexandru şi toţi ceilalţi colegi sau viitori membri IR.

Drama Iniţiativei România este în mic drama acestei ţări: o comunitate de oameni normali, decenţi, educaţi, veseli, isteţi, democraţi, europeni, toleranţi, agresată şi diminuată de politruci, mafioţi şi scribi - băieţi şi fete de mingi la mafioţi - care suspendă gradual decenţa, adevărul, dreptatea, democraţia, domnia legii şi libertăţile fundamentale. Şi ai două opţiuni: să pleci şi să cauţi fericirea acolo unde ea este posibilă sau să rămâi, să lupţi şi să câştigi sau să „mori cu ei de gât”.

Am ales a doua cale. Pe care oricum am făcut deja paşi cu ani în urmă odată cu implicarea civică în regim de voluntariat sau cu activitatea profesională (remunerată) în zona civico-politică. Şi îţi scriu aceste rânduri pentru că vreau să-ţi spun 1) ce am făcut în acest viaţă, 2) de ce am ales să intru în politică şi USR şi 3) care vor fi proiectele mele politice pentru care o să caut sprijin în interiorul, dar şi în exteriorul partidului. Va urma un text lung, poate nu vei avea răbdarea să îl citeşti, dar este o obligaţie să explic toate aceste lucruri. Pentru că transparenţa şi dialogul cu cetăţeanul trebuie să fie primul impuls al oricărui politician.

Cine sunt?

Sunt membru fondator şi director executiv al mişcării civice Iniţiativa România. Director nu voi mai fi pentru că îmi voi da demisia: Codul etic al organizaţiei interzice membrilor de partid să ocupe funcţii de conducere în IR. Voi rămâne membru al Iniţiativei, însă fără putere de decizie şi doar câtă vreme colegii mei actuali vor considera că expunerea mea politică nu afectează credibilitatea, independenţa şi obiectivele mişcării.

Iniţiativa România este, poate, cea mai importantă şi plină de sens perioadă a vieţii mele, o mişcare civică pe care colegii mei şi cu mine am construit-o împreună după tragedia din Colectiv, şi organizaţia care a modelat, văzut sau nevăzut, cel mai mult dinamica implicării civice organizate post-Colectiv şi post-OUG 13:

• Am construit spaţiul de credibilitate şi profesionalism care ne-a permis nouă şi colegilor noştri civici din celelalte organizaţii să devenim parteneri de dialog pentru instituţii internaţionale, partide politice, ONG-uri naţionale şi internaţionale, ambasade sau instituţii din România;  
• Am adus împreună încă din aprilie-mai 2017 aproape toate noile grupuri civice relevante din ţară, constituind o reţea civică naţională funcţională (o idee comună Iniţiativa România - Iniţiativa Timişoara), ai cărei membri şi parteneri acţionează complementar şi unitar, pe baza unui set de valori democratice asumate ca precondiţie a aderării şi rămânerii în reţea;  
• Am conceput, am lansat ideea, am construit parteneriatele necesare (31 de organizaţii civice şi partide politice) şi am declanşat la nivel naţional a doua cea mai mare iniţiativă legislativă cetăţenească, după Fără penali: Oameni noi în politică, proiect de reformă electorală, care astăzi este pe ultima sută de metri şi care, după toate datele actuale, va fi un succes;  
• Am adus împreună în noiembrie 2017, într-o conferinţă de presă comună, toate forţele democratice civice şi politice din ultimii 2 ani (grupurile civice noi şi liderii USR, România 100 - PLUS şi PNL) care au luptat în stradă sau în Parlament pentru independenţa Justiţiei, pentru a da un semnal de unitate şi front comun împotriva corupţiei, autoritarismului şi iliberalismului care se aştern peste ţară. Şi asta pentru că nu doar am clamat, ci am şi profesat conceptul de „împreună” în cazul celor cu aceleaşi valori. (Am sperat la acel moment că am sădit nişte germeni ai colaborării şi responsabilităţii politice a partidelor de opoziţie, dar pare că încă mai este de lucrat la asta. Şi nu o spun cu amărăciune, ci ca un fapt care ne obligă în continuare să ne suflecăm mânecile şi să dialogăm.)

Da, toate acestea au fost ideile mele şi am fost motorul aducerii lor la viaţă, însă fără colegii din Iniţiativa România, din celelalte grupuri civice (Corupţia Ucide, Rezistenţa, Geeks for Democracy, ActivAG Piteşti, Iniţiativa Timişoara, Aradul Civic, Oradea Civică, Umbrela Anticorupţie Cluj, Reset Iaşi etc.) sau, în cazul proiectului Oameni noi în politică, din USR, Platforma România 100 - PLUS, Partidul Oamenilor Liberi sau PACT pentru România, nimic nu ar fi fost posibil. Au fost demonstraţia perfectă că putem construi doar împreună şi au demonstrat valoarea şi forţa viziunii incluzive a Iniţiativei România. Pe lângă toate acestea, IR a implementat zeci de proiecte mai mari sau mai mici în cei 3 ani de existenţă, în care alţi colegi au avut ideile şi au dus greul. Once Upon a Time in Romania (două ediţii), Harta Banilor Publici, Alegeriparlamentare2016.ro, Votez.info (prima ediţie - alegeri locale 2016), Târgul Partidelor Politice sunt doar câteva dintre aceste proiecte care se datorează integral colegilor mei din IR, şi care vor continua să facă aceste proiecte minunate pentru ţară. Iniţiativa România a construit şi un parteneriat special, oficial şi permanent, cu Fundaţia Friedrich Naumann pentru Libertate (FNF), care este o recunoaştere că IR este un spaţiu al valorilor democraţiei liberale şi statului de drept.

Totalul banilor „câştigaţi” de mine la Iniţiativa România este de aproape 2000 de euro brut în 3 ani de zile. Am încasat această sumă pentru că nu am făcut voluntariat part-time, ci full-time, 7 zile din 7, iar colegii au considerat că este o minimă recunoaştere pentru munca depusă. Cum am trăit, deci, în ultimii 3 ani? Din economiile anterioare, din rarele contracte (atunci când aveam timp sau era urgent nevoie de bani pentru viaţa cotidiană) pe care le-a avut firma mea de comunicare, dar şi veniturile partenerei de viaţă. Deci o viaţă austeră, la care dl. Soros sau statul paralel nu au contribuit cu niciun leu. Am avut norocul de a trăi fără să plătesc chirie din mai-iunie 2015, de când am un studio cu două camere de 38 de mp (în valoare de 37.500 de euro).

Şi, pe scurt, viaţa profesională (remunerată sau voluntară) de dinainte de IR a fost aşa: i) asistent al europarlamentarului Monica Macovei în perioada 2009-2015, o femeie de la care am învăţat multe, cu bunele şi relele ei, căreia îi sunt recunoscător pentru prietenia de la acel moment şi dorinţa autentică de dreptate de care era animată, dar de care m-am despărţit când a fost evident că valorile, principiile şi modurile noastre de lucru au devenit divergente; ii) manager de proiect în cadrul fundaţiei Freedom House România în perioada 2007-2009 (proiecte pe justiţie şi anticorupţie); iii) consilier al ministrului Justiţiei (Monica Macovei) în perioada 2005-2007, delegat la Administraţia Naţională a Penitenciarelor, unde am fost responsabil cu transparentizarea instituţiei şi responsabilizarea publică a acesteia (redactare strategie de comunicare şi implementare); iv) ofiţer de comunicare în cadrul Societăţii Academice din România în 2005; v) asistent pentru un semestru la Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti, poziţie neremunerată în 2002; vi) voluntar, ca student masterand, în 2001, la cabinetul de la PNŢCD al lui Vasile Lupu, fost parlamentar şi creator al celebrei Legi 1/2000 de retrocedare către ţărani a pământurilor confiscate de comunişti. A fost primul contact cu zona politică pe care l-am avut şi îi păstrez o amintire frumoasă acestui om hâtru şi determinat.

Am fost pe hârtie, timp de 4 ani (până în 2012 sau 2013, nu îmi amintesc exact anul), membru PDL în perioada în care lucram cu Monica Macovei. Mă gândeam că va dori o viaţă politică mai activă, că îşi va face o echipă, că va reuşi o reformă în PDL şi va avea nevoie de ajutor, făcând, în acest sens, o cerere de înscriere. Naivitate. Nu a fost cazul, ca atare nici nu am activat deloc, nu am fost la vreo şedinţă vreodată, aşa că intrarea mea în politică nu a mai avut loc. Aşadar, în 2012 sau 2013, pentru că prezenţa numelui meu pe o hârtie tot mi s-a părut prea mult – partidul deja se dovedise a fi un alt PSD, ceva mai european, dar tot la fel de corupt –, le-am trimis cererea să mă scoată din listele lor de membri că nu mai vreau să fiu pe acolo. Tot atunci a fost şi prima ceartă majoră şi criză de încredere între mine şi Monica Macovei, când i-am solicitat să nu mai candideze pentru Parlamentul European pe listele PDL, ci, cel mult, independent. În fine, poveşti vechi.

Revenind la mine: sunt născut în Ploieşti, absolvent al Liceului Teoretic Mihai Viteazul, absolvent al Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti şi absolvent al Masteratului de Studii ale Naţionalismului din cadrul Universităţii Central Europene (CEU – recent închisă la Budapesta de regimul lui Viktor Orban şi mutată la Viena). Am mai urmat cursurile altor două masterate: Studii umaniste interdisciplinare în limba germană – Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti, respectiv Drept comunitar – Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti. În cazul acestora însă, nu am mai apucat să dau lucrarea scrisă finală (teza); îmi doresc, totuşi, să ajung să închid masteratul de Drept comunitar, dacă şi când voi avea timp.

De ce politică, de ce USR?

Cumva motivaţiile interne sau de context sunt autoexplicative şi nu o să insist foarte mult asupra lor, deja textul e lung şi va fi şi mai lung. Contextul este cel pe care îl trăim şi cunoaştem toţi, de involuţie a ţării, de suspendare a mecanismelor democratice şi de control reciproc al instituţiilor, de incompetenţă şi triumf al hoţiei, imposturii şi ţopârlăniei în spaţiul politic, cu consecinţele cele mai dramatice: incompetenţă, sărăcie, exod al elitelor profesionale şi, nu în cele din urmă, crimă (e.g. în Colectiv, în spitale, pe şosele sau pe stradă la Mediaş sau în alte locuri). Apoi, aruncând o privire în urmă la tot ce am făcut în viaţă, este pasul natural pe care, poate, trebuia să-l fac mai demult. Propensiunea către implicare publică îmi este în sine naturală, dovedită şi mi-a asigurat deja un grad de profesionalizare privind treburile publice, mai ales în zona transparenţei, justiţiei, statului de drept, democratizării şi guvernării deschise.

Nu am emoţii în acest sens şi este, de altfel, şi sfatul pe care îl am pentru oricine doreşte să facă acest pas: o perioadă de rodare într-o zonă de implicare şi responsabilitate civică, care te învaţă nu doar detalii specifice, de tip profesional şi care nu sunt la îndemână în profesia de zi cu zi, ci şi munca în echipă, toleranţa, răbdarea şi respectul faţă de opinia şi munca colegului de organizaţie, indiferent dacă are diplomă sau nu. Un profesor de economie bun nu este, neapărat, un ministrul al Economiei bun sau un politician bun, dar poate trăi cu iluzia că ar fi şi cu frustrarea că nu îi sunt recunoscute meritele. Activismul civic şi politica nu sunt întotdeauna meritocraţie şi nici nu au cum să fie, altfel se transformă în tehnocraţie, care este exclusiv o soluţie de avarie în momente de criză, însă nu poate înlocui democraţia şi legitimitatea exprimate prin vot sau dezbatere democratică. Misecuvinismul este o boală grea care transformă cetăţeni onorabili şi bine pregătiţi în acrituri care aruncă în aer echipe şi organizaţii. Rodajul de care vorbesc te face să accepţi propria failibilitate într-o organizaţie bazată pe valori şi voluntariat, indiferent cât de deştept eşti, consolidează încrederea în celălalt şi te scapă de iluzia liderilor providenţiali sau a organizaţiilor democratice monolit. Nu există aşa ceva. Sau dacă există sunt altceva decât partide democratice.

Acestea fiind spuse, opţiunea privind alegerea partidului în care să mă înscriu, Uniunea Salvaţi România, a venit de la sine la începutul acestui an. Asta nu înseamnă că decizia nu a fost grea. De cam un an şi jumătate am fost invitat să intru fie într-un partid, fie în altul. Am strâmbat din nas, îmi iubesc organizaţia din care fac parte acum, nu am vrut să plec, am mai discutat, mi-am dorit să îmi termin o parte dintre proiectele civice înainte de a lua o decizie, nu am vrut să le amestec cu politica, am vrut să ştiu măcar la nivel de intenţie zona de valori în care vor funcţiona unele dintre partidele noi, care ar fi zona mea de responsabilitate într-o organizaţie politică, iar am discutat, s-au prelungit discuţiile, au apărut condiţionalităţi şi dialoguri inutile ş.a.m.d. La finalul anului am decis să opresc orice dialog pe tema asta cu partidele şi să stau cu mine însumi să mă întreb ce vreau, urmând sfaturile colegilor de la IR cu care am avut o discuţie caldă în ultimele zile din decembrie 2018. Şi apoi a devenit simplu: am aflat ce vreau şi am decis. Este o decizie luată doar cu mine însumi, de care liderii USR şi viitorii colegi află astăzi, odată cu tine.

Cred sincer şi fără urmă de îndoială că USR este, la acest moment, tot ce a produs mai bun, mai autentic şi mai democratic politica din România. Şi nu, nu fac un laudatio acestui partid, sunt conştient de limitări, de adolescenţa lui zbuciumată, de erori, mi-e clar că mai are de parcurs un lung drum de aşezare valorică şi profesionalizare. Dar este autentic, un partid viu, cu oameni ca tine, care se contrează, se ceartă, se supără, se enervează, dar care au avut cumva capacitatea să ia decizii democratic, să le respecte, să livreze rezultate, să intre împreună pe un drum de profesionalizare şi care, împreună, organic, au exprimat şi profesat autentic valorile democraţiei liberale şi ale statului de drept.

Au contat în decizie, evident, şi experienţa mea directă de colaborare cu acest partid şi membrii lui, statutul partidului comparativ cu al altora, oamenii în carne şi oase şi, important, munca în cadrul proiectului Oameni noi în politică, unde a lucrat o minicoaliţie de organizaţii cu agende democratice, dar cu culturi organizaţionale diferite, cu oamenii care nu se cunosc şi nu au lucrat vreodată împreună. Efortul tuturor a fost lăudabil, unii au muncit mai mult, alţii au fost mai creativi, alţii mai constanţi, unii au venit cu resurse umane sau financiare, alţii au fost mai buni administratori în cadrul proiectului etc. USR a arătat respect faţă de parteneri şi deschidere către compromis, inclusiv respectarea deciziilor comune chiar şi atunci când nu au fost neapărat în interesul lui direct şi imediat (politic sau electoral). A acţionat, deci, ca un om de echipă, cu o doză rezonabilă de altruism, dovedind o neaşteptată, poate, maturitate şi înţelepciune. Şi mi-a plăcut asta.

Pe scurt, situaţia între mine şi USR stă aşa: ne înţelegem bine, îmi place spiritul regulilor interne, lucrăm bine împreună, văd că e de încredere, nu ne păcălim unul pe altul, simţim şi gândim la fel: credem în libertăţi şi drepturi individuale, în domnia legii şi orientarea euroatlantică a României, în integritate şi transparenţă, în solidaritate şi toleranţă, în proprietate privată şi economie de piaţă. Da, ştiu că se lucrează în USR la o cartă a valorilor partidului, dar cele enumerate, chiar dacă nescrise, au fost deja profesate şi asumate public prin acţiuni şi proiecte ale partidului, deci deja internalizate şi vizibile. Aşadar, mariajul nostru, cumva, devine o chestiune naturală. Ah, şi mai am o garanţie: că documentele de bază ale partidului sunt deschise dezbaterii interne, nu livrate de consilii de înţelepţi sau supraoameni.

Propunerile mele politice

Vin în partid, evident, şi cu o viziune şi o agendă de propuneri pentru USR şi România, care se bazează pe valorile noastre comune. Este minimul pe care îl poate face orice membru de partid: să vină cu propuneri pentru îmbunătăţirea vieţii comunităţii, fie că vorbim de schimbări locale sau reforme structurale. În măsura în care sunt convergente cu valorile şi obiectivele partidului, dar şi în măsura în care eu voi putea convinge colegi să le susţină sau îmbunătăţească, ele vor deveni şi realitate. Dacă contravin poziţiilor partidului sau proiectelor viitorilor colegi, nu voi insista asupra lor. Dacă alţi colegi muncesc deja la idei asemănătoare, voi ajuta. Dacă propunerile sunt noi şi agreate de colegi, atunci îmi doresc să lucrăm împreună pentru implementare.

Propunerile cu care vin eu sunt, poate, deja mai puţin personale, căci ele exprimă şi viziunea şi agenda Iniţiativei România şi ale grupurilor civice, o agendă exprimată la crearea reţelei civice naţionale Contract România în 9 puncte, care acopereau justiţia, reforma constituţională, legislaţia electorală, guvernarea deschisă, economia, sistemul de sănătate, educaţia, politica externă şi mediul înconjurător. Nu era un set de politici publice, ci de principii de reformă propuse de noile grupuri civice în cele nouă domenii. În măsura în care ele vor fi adoptate de partid, vor atrage în mod natural şi sprijinul extern al unor reţele civice influente, de oameni activi, implicaţi în comunităţile în care acţionează şi sunt apreciaţi.

Pe lângă acestea, disponibilitatea mea de implicare în USR ţine de dezvoltarea organizaţională şi comunicarea internă, în special la nivel de filială judeţeană şi locală, dar nu numai. Orice propuneri concrete în acest sens şi la acest moment sunt inutile căci nu cunosc detaliile interne ale filialei Prahova: strategia de extindere, modalităţile de comunicare şi decizie interne, obiectivele politice şi electorale pentru următorii ani. Aşadar, ele rămân o discuţie aparte care va avea loc în interior.

Revenind la agenda de schimbare a României propusă de grupurile civice: este o agendă la care, evident, am lucrat şi eu şi la care am contribuit major şi pe care încercăm să o ducem, de 2 ani, pe agendele politice ale partidelor pentru a deveni realitate. Nu o să vorbesc despre toate şi nici nu o să mi le asum pe toate, pentru că unele dintre ele sunt în afara ariei mele de competenţă. Majoritatea celor scrise mai jos pot fi citite şi în documentul fondator al reţelei informale de grupuri civice Contract România. Viziunea este însă clară: România trebuie să devină până la jumătatea deceniului următor o ţară în care puterea aparţine cu adevărat cetăţeanului, în care decizia, iniţiativa şi bugetele publice să fie transparente şi cât mai aproape de oameni, la nivelul comunităţilor locale; iar statul trebuie limitat la a fi un arbitru neutru care protejează şi dă şanse egale cetăţenilor liberi la bunăstare şi fericire. Încă de la înfiinţarea sa, statul român a fost un patron iresponsabil şi un prost administrator al avuţiei publice, mult prea adesea predispus la risipă şi furt din banii românilor. Creşterea competenţei statului român rămâne un deziderat valabil, dar progresul previzibil este modest. Până atunci, e preferabil ca statul să fie mai degrabă un arbitru neutru, decât actor incompetent şi hoţ.

1. Reformă constituţională în vederea consolidării i) libertăţilor individuale, ii) integrităţii funcţiei publice şi iii) respectării drepturilor fundamentale. Constituţia trebuie să creeze un cadru care deschide posibilităţile de dezvoltare şi de căutare a fericirii personale, nu să devină un instrument al discriminărilor. În acest sens, îmi doresc:

• Întărirea drepturilor şi a libertăţilor individuale care împiedică tirania majorităţii. Toţi cetăţenii trebuie să se bucure de aceleaşi drepturi, indiferent de etnie, religie, limbă, orientare sexuală sau culoare a pielii;  
• Limitarea ocupării unor funcţii publice numite sau alese a celor condamnaţi definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, până la intervenirea unei situaţii care înlătură consecinţele condamnării (fără penali);  
• Păstrarea imunităţilor parlamentarilor şi ale miniştrilor pentru declaraţii politice, dar nu pentru infracţiuni de drept comun;  
• Alegerea Avocatului Poporului printr-o procedură transparentă şi competitivă de selecţie, precedată de o obligatorie dezbatere publică;  
• Schimbarea procedurii de numire a judecătorilor CCR printr-o procedură transparentă şi competitivă de selecţie, precedată de o obligatorie dezbatere publică, şi includerea Consiliului Superior al Magistraturii, alături de Parlament şi Preşedinte, în desemnarea membrilor Curţii Constituţionale sau, alternativ, desfiinţarea Curţii Constituţionale şi trecerea atribuţiilor CCR la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

2. Reforma legislaţiei electorale şi a finanţării partidelor politice în sensul liberalizării şi transparentizării competiţiei politice. Eliminarea restricţiilor privind înfiinţarea partidelor politice a dus doar în mică măsură la dinamizarea şi deschiderea competiţiei politice. Există încă restricţii legale majore care împiedică participarea în alegeri şi reprezentarea adecvată a comunităţilor. Restricţiile sunt dublate de lipsa de transparenţă a finanţării partidelor şi a campaniilor electorale, o importantă cauză a corupţiei politice. În ceea ce priveşte propunerile de eliminare a barierelor electorale, aici, lucrurile sunt deja tranşate: prin iniţiativa cetăţenească de reformă electorală Oameni noi în politică, USR şi-a asumat integral agenda propusă de Iniţiativa România şi grupurile civice partenere. De altfel, multe dintre propuneri fuseseră deja dezvoltate de USR în proiecte de lege promovate în Parlament, deci convergenţa oricum a fost naturală:

• Revenirea la alegerea primarilor în două tururi de scrutin;  
• Votul preferenţial pe liste de partid (liste deschise): posibilitatea dată cetăţeanului de a vota omul şi nu o listă decisă de baronul local sau conducerea de la Bucureşti;  
• Asigurarea unor alegeri corecte: implementarea unui sistem informatic de monitorizare a prezenţei la vot şi de prevenire a votului ilegal şi filmarea procesului de vot şi de numărare a voturilor;
• Reducerea numărului de semnături necesare pentru înscrierea în alegeri;  
• Eliminarea pragului electoral la alegerile locale şi europarlamentare;  
• Reprezentară adecvată în parlament a cetăţenilor români cu domiciliul în afara ţării, prin aplicarea normei de reprezentare naţionale şi în cazul circumscripţiei 43 (Diaspora);  
• Posibilitatea acordată cetăţenilor români care locuiesc temporar în afara ţării, dar care şi-au păstrat domiciliul în România să poată vota la secţiile din străinătate pentru candidaţii din circumscripţia în care îşi au domiciliul.

La acestea, suplimentar, adaug alte două propuneri:

• Introducerea votului electronic la distanţă pentru toate tipurile de alegeri (ştiu că există deja un proiect în lucru în cadrul USR şi asta mă bucură; am lucrat şi eu la primul proiect de lege privind votul electronic la distanţă făcut în România de către Asociaţia M10);  
• Schimbarea modalităţii de finanţare a partidelor şi a campaniilor electorale, astfel încât contribuţiile financiare (cotizaţii şi donaţii) să se facă exclusiv prin metode de plată electronică, iar intrările şi ieşirile de bani din conturile partidelor sau conturile de campanie să se publice în timp real, atât în timpul, cât şi în afara campaniilor electorale (pentru a asigura transparenţa şi trasabilitatea financiară).

3. Consolidarea independenţei justiţiei şi continuarea luptei împotriva corupţiei pe coordonatele reformei începute în 2005. În 12 ani de reforme, România a devenit model regional şi european de luptă împotriva corupţiei la nivelul instituţiilor judiciare. În mai puţin de 1 an însă, puterea legislativă şi puterea executivă actuale au reuşit să arunce în aer toate progresele din justiţie şi să ne trimită cu 10 ani înapoi. Aşadar, combaterea corupţiei trebuie să redevină o prioritate naţională la nivel politic, dar şi pentru toate instituţiile publice, în ceea ce priveşte atât prevenţia, cât şi sancţionarea. Statul român şi cetăţenii săi trebuie apăraţi de faptele antisociale grave care afectează integritatea celor care ocupă funcţii de demnitate publică şi funcţii publice. Pentru aceasta este nevoie, printre altele, de:

• Creşterea consistentă a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile de corupţie şi conexe infracţiunilor de corupţie (pedepse mai mari), de întărire a dispoziţiilor legale şi punerea în executare imediată a dispoziţiilor privind confiscarea bunurilor provenite din infracţiuni;  
• Asigurarea resurselor umane şi financiare pentru o activitate eficientă a poliţiei judiciare, a parchetelor şi a instanţelor judecătoreşti;  
• Protecţia legală a independenţei procurorului, a statutul lui de magistrat;  
• Eliminarea din legile Justiţiei a tuturor modificărilor operate de guvernarea PSD-ALDE în ultimii 2 ani şi, ulterior, îmbunătăţirea lor, printr-o dezbatere publică reală.

4. Guvernarea deschisă şi transparenţa actului de guvernare locală sau centrală, participarea comunităţilor la decizia publică. Eu şi colegii mei din noile grupuri civice considerăm că paradigma de urmat şi de replicat este modelul estonian de e-guvernare. Procesele de digitalizare fac posibilă transparenţa, reduc corupţia, îmbunătăţesc serviciile publice şi le decuplează de decizia discreţionară sau abuzivă a demnitarului sau a funcţionarului public, asigură trasabilitatea financiară şi decizională a tuturor acţiunilor administraţiei, inclusiv a achiziţiilor şi a investiţiilor publice, economisesc timpul, energia şi banii contribuabililor. Pentru aceasta, interconectarea fluxurilor de date este necesară, nu opţională. În acelaşi timp, datele cu caracter personal (contul asociat codului personal – e-ID) trebuie să fie în proprietatea cetăţeanului, iar orice accesare neautorizată a acestora din partea statului trebuie să cadă sub incidenţa legii penale. Astfel, îmi doresc să aducem la viaţă:

• Semnătura digitală; stocarea, partajarea şi semnarea digitală a documentelor în relaţia cu statul; Registrul electronic al întreprinderilor; instanţa electronică (administrarea electronică a procedurilor în instanţă, inclusiv înaintarea de acţiuni online); reţeta electronică (sistem centralizat, fără hârtie, pentru a emite şi procesa reţete medicale); fişa medicală electronică; rezidenţa electronică; şcoala electronică (permite elevilor / studenţilor, profesorilor şi părinţilor să colaboreze în procesul de învăţământ); impozitele electronice; cartea funciară electronică;  
• Votul electronic la distanţă pentru toate tipurile de alegeri (locale, parlamentare, europarlamentare şi prezidenţiale) şi de referendumuri locale sau naţionale (aşa cum am mai spus);  
• Publicarea în timp real şi în format deschis şi care permite procesarea automată a datelor a tuturor contractelor publice (licitaţii sau achiziţii directe) atât pe site-ul specializat al Guvernului (data.gov.ro), cât şi pe site-urile tuturor instituţiilor publice;  
• Publicarea în timp real a tuturor proiectelor publice de investiţii, inclusiv stadiul de execuţie şi plăţile aferente;  
• Modificarea modalităţii de completare şi publicare a declaraţiilor de avere şi interese în format deschis şi care permite procesarea automată a datelor;  
• Dezvoltarea de către toate instituţiile de stat care interacţionează cu cetăţenii a unor platforme web publice, funcţionale, interconectate, interactive şi cât mai simple pentru utilizatori;  
• Încurajarea participării reale de către instituţii a cetăţenilor, a comunităţilor, a ONG-urilor, a organizaţiilor profesionale, patronale şi a sindicatelor la decizia publică locală şi naţională (şedinţe de consilii locale deschise, agende de lucru publicate din timp pe internet, proiecte de lege cu calendare de consultare etc.).

5. Păstrarea fermă şi fără echivoc a orientării euroatlantice a ţării. Apartenenţa la Uniunea Europeană şi NATO este o garanţie a prosperităţii şi securităţii noastre. Cele două organisme internaţionale reprezintă un club select al libertăţii, al statului de drept şi al valorilor democratice în care am fost primiţi, deşi nu eram pe deplin pregătiţi. Trebuie să ne onorăm angajamentul faţă de acest club respectând, la noi acasă, aceste valori. Acest angajament nu este doar o datorie faţă de aliaţii noştri, ci este, în primul rând, o datorie faţă de cetăţenii României. Îmi doresc, aşa cum îşi doresc şi colegii civici:

• Continuarea şi întărirea parteneriatului strategic cu SUA şi asumarea unui rol şi mai activ în NATO;
• Integrarea şi mai profundă în Uniunea Europeană, inclusiv adoptarea cât mai rapidă a euro ca monedă;  
• Susţinerea activă a unui mecanism european de monitorizare şi cooperare pentru respectarea principiilor statului de drept în statele membre şi a operaţionalizării instituţiei Procurorului European;  
• Păstrarea Mecanismului de cooperare şi verificare până când independenţa justiţiei şi lupta împotriva corupţiei în România vor deveni un fenomen ireversibil, imun la interferenţa politică.

Am să mă opresc aici, acestea sunt priorităţile mele politice, iar textul este deja nepermis de lung, iar în cazul fericit în care ai ajuns până aici cu cititul, îţi mulţumesc. Această agendă nu este o condiţie a înscrierii, ci este o declaraţie transparentă de intenţie politică în interiorul USR pentru ca voi, dar şi viitorii mei colegi să ştiţi în ce cred, ce îmi doresc şi pentru ce voi milita politic. Dacă părţi din această agendă vor fi aprobate de colegi, depinde de mine. Dacă voi găsi şi parteneri pentru a le transforma în proiecte, cu atât mai bine. Eu mă înham la muncă şi în ce priveşte proiectele pe care eu le propun, şi în ce priveşte proiectele viitorilor colegi sau ale USR în ansamblu.

Mulţumesc încă o dată colegilor din Iniţiativa România pentru tot ce au făcut şi vor face pentru organizaţie şi pentru ţară, mulţumesc colegilor din toate celelalte grupuri civice, sunteţi dovada vie a altruismului, a profesionalismului şi a cinstei în spaţiul public, le doresc succes partenerilor de la PLUS, Partidul Oamenilor Liberi şi PACT pentru România şi sunt convins că drumurile noastre sunt convergente, bine v-am găsit viitori colegi din USR. Sunt sigur că vom colabora bine, că ne vom mai şi contra cu măsură şi doar în interesul ţării şi al partidului şi că vom face lucruri bune împreună.