Picajul câştigătorului Cîţu

Mare căţărător politic, Cîţu îşi vede fulminanta ascensiune politică stopată brutal de o moţiune de cenzură adoptată cu mai multe voturi decât celelalte. Dar ce e de făcut? De perpetuat manipularea, cum crede Superman?

"PSD ne spune că vrea anticipate, AUR spune că vrea guvern de tehnocraţi, USR spune că vrea să se întoarcă la guvernare. Mă întreb ce îi uneşte pe aceşti oameni", s-a interogat liderul senatorilor PNL, Daniel Fenechiu.

Răspuns: Ce-i uneşte pe vreo 80 la sută dintre români: să cadă groparul guvernării şi liberalismului românesc, Florin Cîţu, dimpreună cu luminile intelectuale de felul celor care, ca să-l susţină şi după ce-a eşuat, pun asemenea întrebări de maximă sagacitate şi inteligenţă.

În rest, soluţia crizei româneşti numai politică nu pare a fi, de vreme ce în discursul său, supermanul căzut parcă în cap, care anunţa, după aruncarea ţării în haos prin demiterea lui Stelian Ion, prin vexarea USR-PLUS şi anunţul moţiunii de cenzură, că ”România” ar ”câştiga big time”, are aerul de a fi intrat în delir. Căci insul cu trecut tulbure, care dă semne că se resimte grav şi la mansardă, căci pare a pretinde să rămână, în ciuda moţiunii, la cârma guvernului, n-a găsit decât pe alţii vinovaţi pentru situaţia lamentabilă în care se află şi el şi ”statul eşuat” evocat de Klaus Iohannis.

Stat despre care opt din zece români afirmă că se-ndreaptă într-o direcţie proastă. Noroc cu foarte credinciosul câine de pază al democraţiei, ”ales” recent, prin vot teleghidat şi aspru controlat, la şefia unui PNL distrus, poate, pe ani sau decenii. Căci el se consideră salvatorul său. 

Problema sa e clar de natură cognitivă, de vreme ce Cîţu nu ştie chestiuni elementare. De pildă nu ştie ”ce câştigă USR din faptul că aruncă România în haos”.

Tot el se manifestă ca fiind sigur, în schimb, că ”românii au votat un partid bipolar”. Care, se înţelege de la ”psihiatrul” Cîţu, nu e gruparea de penelişti ce-l susţine, în ciuda evidenţei că simplul său pas înapoi ar scoate şi guvernarea şi probabil şi ţara din criză, ci formaţiunea reformiştilor pe care el i-a dat afară din guvern pentru ca apoi să se plângă de să ţi se rupă sufletul că tot ei ar fi lăsat, chipurile, ţara de izbelişte: ”Acesta este USR: un partid iresponsabil şi imatur”.

Încât harnicul căţărător Cîţu (un penelist extrem de alpinist şi arivist) conchide simplu: ”Am fost prea indulgent”. Păi, nu e adevărat? Ba este. De când se ştie, Cîţu e ”prea indulgent”. Cu el însuşi.

Dar şi cu preşedintele ale cărui tălpi de pantofi obişnuieşte să le lingă (ca să se califice în funcţia de etern şef de guvern, cu sau fără îndreptăţire, cu sau fără majorităţi parlamentare, cu sau fără voia naţiunii) în timp ce, spre a se amăgi că va reuşi, premierul în delir se visează Superman. Trista sa variantă dâmboviţeană se consideră, vai, premierul care nu trebuie pentru nimic în lume înlăturat, fiindcă e ”singurul om care i-a pus la treabă şi care i-a împiedicat să se joace cu vieţile românilor”.

Ce nu-i dă lui Cîţu prin capul său cândva pletos în timp ce-l doare că îi cade ”echipa câştigătoare”? Că poate nu e nevinovatul de serviciu, (un soi de Abel redivivus răpus de fratele sau Cain, aka userismul câinos). Şi că, după ce-a blocat (cot la cot cu UDMR) reformele miniştrilor daţi apoi de el afară, ţara a ajuns azi din vina sa proprie scena crizei politice şi de stat şi a unor catastrofe medicale incomensurabile şi fără egal. Vreo soluţie, ceva? Raţional, ar exista.

Preşedintele şi PNL s-ar putea despărţi urgent de Cîţu, spre a renegocia cu USR-PLUS (şi cu UDMR) o nouă coaliţie, ceva mai trainică şi net mai reformistă decât precedenta. Dar cine mai e raţional la Bucureşti cu un Charlemagne atât de cezaric ca "Ficusul-Grivco" de la Cotroceni?

Cine să convertească tragica prăbuşire a alpinistului dintr-un episod de scurtă sminteală, indusă de aerul rarefiat al puterii, într-o faptă bună pentru un popor considerat ”trădător” de cei care-l tot mint şi îl manipulează la televizor?

Acum ar fi mare nevoie de o voce rezonabilă de la aliaţii din afară. Dar de unde să procuri arbitri inteligenţi într-o Europă divizată şi debusolată? Sau într-o Americă parcă decerebrată?

În absenţa lor, n-ar fi exclus ca responsabilul principal şi prezidenţial al crizei să ia în considerare reînvestirea lui Cîţu. În credinţa sa nu mică, ci mare, că premierul eşuat în statul său eşuat poate nu-i doar Superman, ci şi Hopa Mitică.

Petre M. Iancu - Deutsche Welle