Noua “fidelitate” europeană: spune ”NU” străinilor

Noua politică europeană: eşti fidel Franţei dacă spui NU României şi Bulgariei

Un politician francez a lansat o petiţie online împotriva aderării României şi Bulgariei la Spaţiul Schengen, care a depăşit deja 200 de semnături. Reclama negativă la adresa celor două ţări se găseşte însă exact sub sloganul iniţiatoarei acestei chemări la respingerea noastră, doamna Nadine Morano, care se prezintă pe sine ca ”fidelă Franţei”. Aşadar, în Europa Occidentală, a fi fidel ţării tale a devenit sinonim cu a fi împotriva străinilor.

Iluminismul francez a ţinut doar până când companiile lor au venit în România şi s-au aşezat pe profituri frumuşele. Atunci ”străinii” de români erau buni, iar piaţa noastră de consum ideală. De la ei înspre noi, totul e democraţie. Acum, când ar trebui să intrăm în Schengen, drumul înspre Franţa a devenit dintr-o dată foarte bolovănos, deşi pavat cu bune intenţii declarative. Iar conform mesajului postat AICI de Nadine Morano, fost ministru şi fost deputat, în solicitarea semnăturilor împotriva aderării noastre la Schengen, francezii sunt sătui de romi, aşadar România şi Bulgaria nu trebuie primite în Schengen. Ce legătură are una cu alta? Şi cum vor rezolva problema integrării romilor ţinând cele două ţări pe lista de aşteptare?

Atâta vreme cât vom asista la mentalitatea că unii sunt superiori şi că pot privi de sus la ceilalţi, Europa nu va fi o uniune, ci un bâlci în care câţiva clovni se vor erija pe scena improvizată în lideri ai concepţiilor elitiste şi sofisticate, gata să le dea cu flit ”barbarilor” din est. 

Nu numai România şi Bulgaria au la dispoziţie fonduri pentru integrarea romilor, cu accesarea cărora nu prea se descurcă, ci şi Franţa are la dispoziţie 50 de miliarde de euro în acest sens, dar nu depune vreun efort de integrare. Dar dincolo de acestea, a pedepsi o ţară pentru că unii dintre cetăţenii ei îţi fac probleme este din start o abordare vetustă menită să discrediteze idealurile europene, transformându-le în vorbe goale. Sau aşa au fost mereu?

Aşadar a început discriminarea României faza pe petiţii. Din acest punct de vedere, oricine, oricând poate lansa o petiţie online prin care să ceară ceva împotriva cuiva, dacă ştie cum să aranjeze problema. Dacă, de exemplu, noi am lansa în România o petiţie împotriva Franţei care este împotriva aderării României, credeţi că noi nu am strânge chiar şi mai multe semnături? Şi ce demonstrează acest lucru? Ce fel de decizii cred unii politicieni străini că pot fi luate pe bază de petiţii emoţionale?

Europa are dureri mari de cap, dar nu de la România şi Bulgaria, nu de la minorităţi sau de la alte asemenea ţinte uşor de transformat în subiecte de petiţii, ci de la atitudinea de superioritate pe care clasa lor politică o are, în anumite cazuri, faţă de ţările din est. Atâta vreme cât vom asista la mentalitatea că unii sunt superiori şi că pot privi de sus la ceilalţi, Europa nu va fi o uniune, ci un bâlci în care câţiva clovni se vor erija pe scena improvizată în lideri ai concepţiilor elitiste şi sofisticate, gata să le dea cu flit ”barbarilor” din est. Iar în momentul în care a spune ”NU” străinilor devine o condiţie a ”fidelităţii” faţă de propria ţară, acest lucru poate avea efecte adverse şi în ţările supuse embargoului politic occidental. Acelaşi ”NU”, dacă se insistă prea mult pe el, ar putea să lovească şi invers. Nimic nu e mai uşor decât să arunci vina şi să trasezi graniţe şi interdicţii. Iar unii politicieni din Occident se ocupă mai mult cu respingerea idealurilor europene decât cu consolidarea lor.