Ministrul Irimescu a vorbit de capul lui? Sau nu?

Declaraţiile ministrului Irimescu au stârnit valuri de comentarii în ultimele zile. Şi pe bună dreptate. Iată ce a declarat ministrul într-o convorbire cu un ziarist.

„S-au scos în ultimii 5 ani de guvernare, de pe vremea lui Băsescu - că aşa era atunci, nu că ar fi alţii mai procopsiţi ca alţii. Nu! Toţi sunt români, toate partidele, să fim clari. S-au scos 35 de miliarde (de euro) din România, îmi spuneau băieţii, confidenţial; din România, cu camionul, s-au dus în Elveţia."

Declaraţia este halucinantă, trebuie s-o recunoaştem. Venind nu de la un copil de gimnaziu, ci de la ditamai ministrul în guvernul Cioloş, funcţionar cu state vechi la Bruxelles, vorbind limbi străini, absolvent de studii superioare, doctor în economie, alte specializări, un om despre care se presupune că ştie ce spune şi-şi cântăreşte cu grijă cuvintele, mai ales în public.

Prima variantă

Care sunt hibele afirmaţiei?

În România, banii nu se fură direct din trezorerii pentru că există o execuţie bugetară afişată public pe site-ul Ministerului Finanţelor. Se fură prin comisioane, mită, aşa-zisul „parandarat”, uzual 10-15% din contractele cu statul.

Înseamnă că statul a avut contracte de 350 miliarde euro în 5 ani, adică 70 miliarde euro pe an, la un buget de 55 miliarde euro anual. Fără să plătească salarii, cheltuieli de funcţionare, benzină, utilităţi, etc.?

Domnule ministru, aţi fost puţin corigent la aritmetica de clasa a V-a? Că altfel nu se explică.

Şi cum se strângeau aceşti bani?

Îmi imaginez o hală imensă, la marginea vreunui oraş, la care veneau zilnic cărăuşi, care cu sacoşa, cu bicicletă, motoreta, căruţa, camionul, să aducă banii furaţi, să-i pună în grămezi individuale.

Hârtiile de 1000 de euro circulă mai degrabă între bănci, aşa că se presupune că banii veneau în tot felul de bancnote, iar grămezile erau păzite de zeci, poate sute de persoane. Să predai banii la „tezaur”, şi să primeşti o hârtie în schimbul lor, nu ţine. Ce făceai cu hârtia, unde reclamai eventuale furturi?

Şi în toţi cei cinci ani nu s-a aflat nimic, n-a transpirat nimic despre comoara care tot creştea şi creştea?

În fine, s-au strâns banii şi trebuiau transportaţi în Elveţia. Cu un camion, probabil un TIR.

Şi ce scria pe actele de însoţire, camionul conţinea cartofi? Şi a trecut prin 3-4 vămi, fără ca cineva să-şi pună vreo întrebare, să facă un minim control? Păzit de câţi oameni, ca să nu bată la ochi? Inarmaţi, neinarmaţi? Era vorba, totuşi, de o sumă colosală. Dacă TIR-ul era furat?

Şi ce bancă din Elveţia primeşte sume astronomice, fără să întrebe dacă provin din terorism, vânzări de material nuclear, trafic de persoane, şantaj, ori altceva?

Până şi Elveţia oferă informaţii asupra conturilor dubioase, atunci când alte state cer acest lucru.

Ipoteza aceasta este aşa de fantezistă, încât pare imaginată de un elev de gimnaziu cu posibilităţi reduse de gândire.

A doua variantă.

Ministrul Irimescu n-a vorbit de capul lui, fapt demonstrat de apariţia numelui „Băsescu”. Nu Ponta, nu Tăriceanu, ci doar Băsescu.

Este posibil ca un pol de putere, din România sau din afara ei, să-l fi rugat (sau şantajat) pe ministrul Irimescu să contribuie la terfelirea numelui fostului preşedinte al României,  pentru a-i stopa influenţa în procesele electorale din 2016. Altfel, nu se explică de ce ministrul Irimescu reduce fraudarea bugetelor publice la cei cinci ani din mandatul lui Traian Băsescu.

Când a văzut că a făcut-o prea de oaie, ministrul Irimescu a revenit, ba că a fost o „metaforă”, ba că aşa spune Curtea de Conturi (n-a spus niciodată aşa ceva).

Până şi purtătorul de cuvânt al guvernului, Dan Suciu, a ţinut să delimiteze guvernul de spusele ministrului Irimescu.

Dacă nu acceptăm că domnul ministru în cauză este dus cu pluta, şi încă rău de tot, rămâne a doua variantă, lucru inacceptabil pentru un ministru din guvernul României.

N-ar fi prima declaraţie hazardată făcută de miniştrii dlui Cioloş. Doar cea mai periculoasă şi incompatibilă cu statutul de ministru.

Eşecurile guvernului se adună unul după altul

Cu plagiatele a dat-o în bară, pentru că se lălăie la infinit soluţionarea lor, cu transparenţa promisă, mai la vară, cu eficienţa aparatului de stat, nimic, cu salarizarea după criterii de performanţă, zero.

Şi acum, colac peste pupăză, declaraţii aberante, probabil comandate, interesate politic, ale unui ministru.

Singura soluţie pentru ca premierul Cioloş să scape cât mai puţin şifonat din afacere, este să-l demită luni pe ministrul Irimescu.

Până şi premierul Victor Ponta a demis câţiva miniştri pentru chestiuni mai puţin grave.

Dacă nu-l demite pe ministrul Irimescu, premierul Cioloş şi-a terminat bruma de credibilitate pe care o mai are în rândul populaţiei.