Ministrul Culturii, contrazis de specialişti pe tema Roşia Montană şi a dosarului pentru UNESCO

Ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu. FOTO Arhivă

Ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, susţine că Roşia Montană este protejată de Legea patrimoniului naţional, criteriu necesar pentru includerea în patrimoniul UNESCO. Argumentele specialiştilor sunt însă altele şi-l contrazic pe ministrul Culturii, singurul demnitar care a declarat public faptul că România ar putea pierde mai multe miliarde de dolari, dacă dosarul Roşia Montană e menţinut la UNESCO

Ministrul Culturii a declarat luni, 12 iulie, că Roşia Montană este deja protejată de Legea patrimoniului naţional, oferind mai multe explicaţii în acest sens.

„Roşia Montană a fost inclusă în patrimoniul imperiului Austro-Ungar în anul 1906. Încă de atunci s-a considerat că e ceva foarte valoros din punct de vedere patrimonial. Odată cu reactualizarea listei monumentelor istorice, după anii 1990, Roşia Montană a rămas acolo şi inclusiv la momentul la care s-a dat acel acord pentru minerit în zonă ea era inclusă în patrimoniul naţional românesc. Aşadar, când s-a semnat contractul, se ştia foarte bine că acolo e o zonă de interes patrimonial. Includerea în patrimoniul mondial UNESCO are drept primă condiţie să fie inclus în patrimoniul naţional al ţării respective. Aşadar, includerea sau neincluderea în patrimoniul mondial UNESCO nu îi schimbă cu absolut nimic statutul juridic” a explicat Ghoerghiu luni seara, la TVR1. 

Cu toate acestea, siturile din Roşia Montană nu au fost niciodată protejate ca monumente istorice înainte de 2004, se arată în documentele depuse la Centrul internaţional pentru soluţionarea litigiilor privind investiţiile (Centrul ICSID). În ceea ce priveşte „reactualizarea listei monumentelor istorice în anii 1990” despre care a vorbit ministrul Gheorghiu, documentele din cadrul arbitrajului ICSID susţin că aceasta era doar un draft rămas nepublicat: „Deşi proiectul LMI 1992 a servit ca bază pentru eventuală elaborare a primei LMI în 2004, proiectul LMI 1992 nu avea efecte legale şi astfel nu a fost un act care clasa în mod legal situri sau obiecte ca monumente istorice”.

Prima listă oficială a monumentelor istorice a fost publicată în 2004

Prima listă a monumentelor istorice de după 1990 a fost cea publicată în anul 2004, potrivit  declaraţiilor ministrului Culturii de la acea vreme,Răzvan Theodorescu: „Este primul document de acest gen pe care-l alcătuieşte Ministerul Culturii si Cultelor după 50 de ani. Prima listă a monumentelor istorice din Romania va fi publicată până cel mai târziu la 24 iulie” 

De asemenea, ministrul Theodorescu a mai explicat, cu aceeaşi ocazie, că „în februarie 1990, a fost abrogată toată legislaţia privind patrimoniul naţional, iar până în 2001, când a fost adoptată o lege a monumentelor istorice, nu s-a întâmplat nimic în acest domeniu”. Ministrul a menţionat ca in perioada 1991-1992 s-a făcut o listă a monumentelor, ansamblurilor şi siturilor, dar nu a fost publicată. 

Tot în cadrul documentelor din cadrul arbitrajului ICSID, se arată că „În timp ce proiectul LMI 1992 includea câteva situri arheologice descrise generic în şi în jurul Roşiei Montane, procedurile detaliate care au condus la întocmirea LMI 2004 au luat în considerare atât definiţia mai specializată a monumentelor istorice din Legea 422/2001 cât şi, pentru siturile din şi din jurul Roşiei Montane, cunoştinţele acumulate din cercetarea arheologică extensivă întreprinsă de Ministerul Culturii în cadrul Programului Naţional de Cercetare Alburnus Maior, care nu fusese întreprins la data elaborării proiectului LMI 1992.”

Nu în ultimul rând, Roşia Montană a fost declarată sit de importanţă naţională în 2015 printr-o decizie inclusă în ordinul emis de ministrul Culturii de la acea vreme, Vlad Alexandrescu, la data de 30 decembrie 2015. În dosarul de la ICSID este susţinut faptul că Lista Monumentelor Istorice (LMI) din 2015 este ilegală, aşadar Roşia Montană nu este protejată la nivel naţional: 

„LMI 2015, care a declarat Roşia Montană întreaga localitate pe o rază de 2km ca monument istoric, nu este doar contrară Legii nr. 422/2001 deoarece ignora efectele LMI 2004, dar a fost de asemenea emisă imediat după o întâlnire de la Ministerul Culturii în care schimbările în descrierea monumentului istoric de la Roşia Montană realizate în listă au fost agreate fără nicio documentaţie de clasare şi fără a fi obţinute avizele obligatorii potrivit legii pentru o astfel de schimbare”. 

Barna, procesul şi banii

În ceea ce priveşte sit-urile, pentru 11 dintre acestea au fost acrodate certificare de descărcare arheologică, adică poate fi redact „activităţilor umane curente”, conform Ordonanţei Guvernului 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional. De asemenea, după 9 ani de proces, Tribunalul Buzău a respins în 10 decembie 2020 cererea unor ONG-uri din Cluj-Napoca şi Bucureşti privind anularea certificatului de descărcare de sarcina arheologică pentru Masivul Cârnic emis de Diecţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Alba.

Pe temă s-a pronunţat şi Dan Barna, membru al Guvernului care a cerut menţinerea dosarului la UNESCO.

„Sunt mine unice în întreaga lume, deci nicăieri pe planetă nu mai există mine romane, lucrul ăsta există doar la Roşia Montană, nicăieri în Europa şi, mă rog, în ceea ce a însemnat Imperiul Roman, cu împrejurul Mării Mediterane, nu mai există aşa ceva”, a declarat Dan Barna, într-o emisiune la B1 TV. Vicepremierul a fost contrazis de moderator care i-a amintit şi de galeriile de la Bucium, Zlatna şi Almaşul Mare.

De asemenea, Dan Barna a punctat faptul că posibila includere a Dosarului Roşia Montană în Patrimoniul UNESCO nu afectează România în procesul interntat de Gabriel Resources, argument fals, după cum a arătat „Adevărul” aici. „Asta vă spun, că listarea sau nelistarea n-are în realitate niciun efect asupra deciziei Curţii de Arbitraj, unde e în momentul de faţă procesul în desfăşurare şi de unde aşteptăm o decizie”, a afirmat premierul. Proiectul de hotărâre din dosarul aflat la Comitetul UNESCO arată că România va fi obligată să oprească avizarea proiectului minier actual şi să elaboreze de urgenţă planuri de urbanism care să interzică viitoare proiecte miniere la Roşia Montană

Întrebat cine va plăti în caz de pierde a procesului, Dan Barna a precizat că poate este ca la fotbal, adică rezultatul să nu fie cel previzibil, în condiţiile în care avocaţii Guvernului, adică instituţia din care face parte, i-a avertizat că România are şanse mari să piardă procesul.