Ministrul Toader are de săptămâna trecută pe birou singura evaluare externă, competentă şi imparţială privitoare la Legile Justiţiei: raportul Grupului de State Împotriva Corupţiei (GRECO), organismul de specialitate în materie de combatere a corupţiei al Consiliului Europei. Problema e că raportul nu poate fi făcut public fără consimţământul autorităţilor române. Şi aici vine testul lui Tudorel Toader: va autoriza publicarea raportului sau nu?

Pentru că dacă este sincer interesat de reforma sistemului judiciar, nu văd niciun motiv pentru care nu ar publica documentul. Căci observaţiile de acolo pot fi folosite de Parlament cât timp încă se mai lucrează la aceste legi. Nepublicarea raportului ar fi dovada de necontestat că ministrul are o agendă ascunsă, care îi cere ca aceste legi să rămână cu defecte.

Conform unui oficial al Consiliului Europei care a citit raportul, una dintre cele mai grave probleme semnalate este iminenţa unei crize uriaşe de personal în sistemul judiciar. Aceasta se produce prin două pârghii: posibilitatea de pensionare, indiferent de vârstă, după 20 de ani de activitate în magistratură şi dublarea perioadei de formare iniţială, care include cursurile la INM şi stagiatura.

Potrivit raportului GRECO, între 1.500 şi 2.000 de magistraţi sunt pensionabili în condiţiile viitoarei legi, dintr-un total de puţin peste 7.000. Iar la Curtea Supremă se anunţă un veritabil tsunami: 90% dintre judecători ar îndeplini condiţiile de pensionare. Dacă adăugăm şi dublarea perioadei de formare, e lesne de anticipat că vreme de câţiva ani vom asista la plecări masive din sistem, cu costuri uriaşe pentru plata noilor pensii, fără ca din urmă să mai vină cineva. O criză care era uşor de anticipat şi uşor de corectat în procesul legislativ. A semnalat-o, înainte de GRECO, Forumul Judecătorilor, dar Comisia Iordache şi apoi plenurile Parlamentului au ignorat toate avertismentele.

Ceea ce ne indică altceva: că viitoarea criză de personal din Justiţie este, de fapt, premeditată. Ştiu că pare un proces de intenţie, dar câtă vreme de mai bine de un an, în ceea ce priveşte Justiţia, autorităţile lucrează numai cu agende ascunse, procesul de intenţie nu e doar inevitabil, dar şi igienic. Mecanismul este următorul: construieşti deliberat o criză, ca să ai apoi pretext să o rezolvi cu soluţii de urgenţă. Iar soluţii de urgenţă găsim în imediata noastră vecinătate: în Ungaria.

Un reputat jurist budapestan mi-a explicat cum a procedat premierul ungar Viktor Orban după ce o „reformă” similară pe care a făcut-o în Justiţie a generat o severă criză de magistraţi: a angajat ca judecători persoane din administraţia publică. Mai mult, la concursurile pe post, acestea primeau o bonificaţie de punctaj pentru simplul fapt că proveneau din administraţie.

Modelul Viktor Orban pare a se bucura de mare trecere la Bucureşti, aşa că n-ar fi deloc de mirare ca şi la noi să se rezolve în mod similar viitoarea criză de personal. Cum administraţia publică a fost penetrată masiv în ultima vreme de piţipoance, amante şi felurite rubedenii cu studii de Drept la fără frecvenţă, să nu vă miraţi deloc dacă vă veţi trezi judecaţi de asemenea specimene îmbrăcate în robe.