Nu să ne pună pe gânduri în sensul că propunerile merită luate în calcul, ci dacă noul preşedinte al României, Klaus Iohannis, cunoaşte Constituţia şi instituţiile pe care le conduce (Consiliul Suprem de Apărare a Ţării în cazul de faţă).

La cum l-a citit, se pare că discursul pe care Klaus Iohannis l-a rostit astăzi la şedinţa CSM a fost scris de acei consilieri plânşi în aceste zile de diaspora şi că preşedintele nu a trecut alocuţiunea prin filtrul personal. Vreau să cred că am ales un preşedinte care conduce şi care se lasă în cât mai mică măsură influenţat de acei consilieri implicaţi în fel de fel de combinaţii guvernamentale de-a lungul ultimilor 25 de ani. Asta e o speranţă de-a mea privind acea "politică altfel" ce ne-a fost promisă în campania electorală.

Haideţi să vedem care sunt cele două propuneri ale lui Klaus Iohannis:

Este util să luăm în discuţie dacă nu cumva între membrii CSAT ar trebui să se regăsească şi procurorul general, nu o persoană anume, ci instituţia procurorului general. De asemenea, cred că CSM, Înalta Curte şi Parchetul General ar trebui să poată avea iniţiativă legislativă pentru că reprezintă instituţiile de aplicare a legii, respectiv de guvernare a justiţiei.

Punctul 1: Procurorul general să facă parte din CSAT.
Din punctul meu de vedere, e o mare aberaţie doarece principiul separaţiei puterilor în stat va fi cel puţin pus sub semnul întrebării, dacă nu încălcat. Unu la mână, CSAT este o autoritate autonomă a cărei activitate este supusă examinării şi verificării parlamentare. Doi, procurorul general este magistrat şi conduce Parchetul General, instituţie care funcţionează pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - instanţă judecătorească ce înfăptuieşte autoritatea judecătorească. Vreţi să vedeţi un magistrat controlat de Parlament? Eu nu.

Punctul 2: CSM, Înalta Curte şi Parchetul General să aibă drept de iniţiativă legislativă.
Practic, Klaus Iohannis crede că procurorii şi judecătorii ar trebui să facă legi. Nu să adopte legi, ci să propună legi. Iarăşi, ce facem cu separaţia puterilor în stat? Eu ştiam că procurorii sesizează abaterile de la lege, trimit în judecată, iar judecătorii rezolvă conflictele juridice. Înţeleg ca separaţia puterilor în stat este dublată de cooperarea acestora şi de controlul reciproc, dar nu cred că e normal să le dăm judecătorilor şi procurorilor drept de iniţiativă legislativă deoarece ar deveni şi jucători, şi arbitri.

Să lăsăm poporul, prin reprezentanţii săi aleşi (mai mult sau mai puţin buni), să fie jucători şi totodată să garantăm independenţa arbitrilor. În plus, CSM, ÎCCJ şi Parchetul General pot să propună modificări legislative prin Ministerul Justiţiei. Nu e suficient?

De notat este că premierul Victor Ponta, ca să nu deranjeze simpatizanţii lui Klaus Iohannis, a declarat pe Twitter că este total de acord cu propunerile preşedintelui României, pe modelul copy-paste. Apropo de asta, am observat că în spaţiul public există un trend aprobator vizavi de "colaborarea instituţională dintre Palate". Cică e bună pentru ţară. O fi, dar hai să respectăm statul de drept şi să spunem lucrurilor pe nume!

P.S.: Mi-ar fi plăcut ca Iohannis să aducă în discuţie modul în care sunt propuşi şefii Parchetelor şi ai ÎCCJ. Traian Băsescu are dreptate: dacă vrem depolitizarea totală a justiţiei, aceştia trebuie propuşi de CSM.