Independenţa Justiţiei, spaima politicii. Palmele încasate din partea Europei au înroşit obrazul României
0
În preajma integrării României în Uniunea Europeană, independenţa Justiţiei s-a aflat în fruntea priorităţilor, cel puţin pe hârtie. Cu toate acestea, dosarele tergiversate în instanţă şi intervenţiile politicienilor nu au încetat niciodată să fie subiecte pe seama cărora ţara noastră era pusă la colţ, iar rapoartele Comisiei Europene din 2007 şi până astăzi sunt aproape identice în această privinţă, cu mici excepţii.
Declaraţiile venite din partea premierului Victor Ponta şi ale preşedintelui Traian Băsescu, referitoare la demiterea procurorului Lucian Papici, ar putea avea un ecou negativ în viitorul raport MCV al Comisiei Europene, raport de care depinde aderarea României la Schengen. De altfel, Comisia Europeană a pus în nenumărate rânduri sub semnul îndoielii independenţa Justiţiei din România.
Progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare au fost relatate în cadrul unor rapoarte publicate de două ori pe an, din iunie 2007 şi se bazează pe contribuţiile autorităţilor din România şi pe cele ale experţilor din statele membre ale Uniunii Europene.
Cu cinci ani înainte de integrarea în Uniunea Europeană, România a avut una dintre primele iniţiative în lupta împotriva corupţiei şi a înfiinţat un organism independent în acest sens, respectiv Parchetul Naţional Anticorupţie. În 2003, PNA a devenit operaţional, iar în 2004, cadrul legal de funcţionare a PNA a fost amendat de OUG 24/2004 care clarifica poziţia PNA şi competenţele sale. Ulterior, prin OUG 134/2005, PNA a devenit DNA (Direcţia Naţională Anticorupţie), iar crearea acestei instituţii a fost promovată, de actorii politici români, ca o realizare în lupta pentru combaterea corupţiei la nivel înalt.
Cu toate acestea, în primii ani de existenţă, DNA s-a axat pe anchetarea unor cazuri de corupţie obscure, atitudine care a părut, în ochii opiniei publice din România, un simplu exerciţiu de relaţii publice, se arată în rapoartele “The Peer Review” din perioada 2004-2006. De exemplu, un raport din 2006 susţinea că “lupta împotriva corupţiei este fragilă şi susţinută, în prea mare măsură, de presiunea Uniunii Europene, precum şi de voinţa şi de eforturile individuale ale politicienilor”.
2007: Cazul Chiuariu
În raportul MCV din 2007, autorii au evidenţiat o serie de aspecte care dovedeau rezistenţa opusă de actorii politici faţă de lupta anticorupţie, iar presiunea mediatică la care erau supuşi procurorii era unul dintre ele, alături de intervenţiile politice.
Tot în 2007, ministrul Justiţiei Tudor Chiuariu cerea Comisiei Europene să elimine din Raportul de ţară aprecierile la adresa DNA, din capitolul dedicat justiţiei, respectiv propoziţia: “Ritmul în care DNA conduce şi încheie anchetele pe care le desfăşoară continuă să ilustreze un nivel înalt de profesionalism al echipelor multidisciplinare de anchetă din cadrul Direcţiei”. Cu toate acestea, textele s-au regăsit în raportul final.
La acea dată, ministrul era în conflict cu DNA, după ce a solicitat CSM demiterea procurorului Doru Tulus, şeful Secţiei 2, în responsabilitatea căruia intrau dosarele de corupţie la nivel înalt.
2009: Reforma justiţiei nu trebuie politizată
În raportul MCV din 2009 se arată că România a luat o serie de iniţiative ca răspuns la îngrijorările exprimate în raportul din februarie al Comisiei, dar schimbările pozitive au făcut parte dintr-un proces fragmentat. “Mai mult”, se arăta în raport, “reforma (n.r.: justiţiei) nu se reflectă în angajamentele asumate de partide”. Recomandarea Comisiei Europene viza, în primul rând, evitarea politizării procesului de reformă.
2010-2011: “Politicienii români, prea puţin implicaţi în reforma justiţiei”
Un raport MCV din 2010 critica lipsa de implicare a politicienilor în procesul de reformare a justiţiei, dar lăuda activitatea DNA. Pe de altă parte, sublinia faptul că România “ar trebui să caute stabilirea unui angajament comun pentru o reformă bazată pe cooperare între actorii politici şi cei din justiţie”.
Ulterior, în 2011, raportul MCV sublinia faptul că au existat tăieri masive în bugetul Agenţiei Naţionale de Integritate, pe fondul implementării măsurilor de austeritate.
2012-2013 : Ameninţări grave la adresa progreselor înregistrate
Raportul MCV din iulie 2012 sublinia faptul că, într-un sistem politic polarizat, neîncrederea dintre actorii politici şi cei din justiţie a atins apogeul şi s-a manifestat prin contestarea unor decizii judiciare, subminarea Curţii Constituţionale şi manipulare.
“Independenţa sistemlui judiciar rămâne o problemă importantă pentru România. De la aderare, sistemul judiciar a fost în măsură să îşi afirme treptat independenţa, în special prin achetarea, urmărirea penală şi judecarea cu succes a unui număr tot mai mare de cazuri de corupţie la nivel înalt. (...) Cu toate acestea, Comisia este îngrijorată de recenta presiune exercitată de unii membri ai Guvernului român şi de politicieni de rang înalt asupra Curţii Constituţionale”, se arăta în raport.
În sfârşit, raportul MCV din ianuarie 2013 vorbeşte despre abuzuri, tentative de hărţuire comise împotriva unor persoane care lucrează în instituţii judiciare, atacuri cu motivaţie politică.
“Este necesar ca toţi membrii clasei politice să ajungă la un consens privind abţinerea de la criticarea hotărârilor judecătoreşti, de la subminarea credibilităţii magistraţilor sau de la exercitarea de presiuni asupra acestora”, se mai arată în raportul care atrage atenţia, totodată, asupra presiunilor mediatice şi exprimă îndoieli cu privire la eficienţa Consiliului Naţional al Audiovizualului.
Se încarcă comentariile...
