Justiţia e oarbă şi face naveta cu Brăila

„Alegerile sunt pregătite cu grijă. DNA nu e pe liste, dar le face. Serviciile nu vorbesc, dar ascultă. Dumneavoastră votaţi”

Cum se apropie ziua de ales liber primari sau parlamentari, coincidenţele încep antrenamente tari. Condiţiile fiind întrunite, balul se dezlănţuie cu frenezii de căluşari. Deodată, parlamentul şi partidele dau pe afară de ofiţeri acoperiţi. Denunţătorii se scoală în zori, se pun pe scris şi îşi aduc aminte, cu precizie de lunetist, când şi pe cine au mituit. Primari în funcţie şi candidaţi de succes potenţial sunt arestaţi de DNA.

Recomandarea comună a serviciilor secrete şi a DNA e să credem cu fanatism în coincidenţe repetate şi nelimitate. Adică să fim tâmpiţi. Nu, mulţumesc! 

Ateismul zvelt propovăduit de Servicii şi de DNA îndeamnă la două concluzii târzii şi inevitabile. Prima spune că o democraţie pusă la cale de securişti va fi infiltrată şi manevrată tot de securişti. A doua pleacă de la o vorbă veche: codru-i frate cu românul. Codruţa nu e.

După un obicei democratic bine aşezat, cu o lună înainte de alegerile locale, masa e pusă şi în jurul ei stau, cu listele în mână, adevăraţii jucători: cei ce susţin că ne protejază informativ şi cei ce susţin că ne apără de hoţi. Serviciile şi DNA. În altă cameră, la o masă mai mică, stă onor electoratul. El are menirea de a reacţiona. Alegătorii au, adică, dreptul la psihodramă, la sila care îi ţine acasă. Şi la indignarea care dă imagine bună şi legitimitate populară DNA. Aşa arată alegerile.

Acest spectacol sub-sud-american poate fi negat doar din naivitate sau disperare civică. Amândouă, rude bune şi nevinovate ale orbirii. Vin alegerile şi începe vânătoarea de aleşi locali? Foarte bine! Dacă justiţia funcţionează pavlovian, atunci şi bucătarii ar trebui să se ascundă, cât ţine luna preparatelor culinare. Iar cineva ar trebui să comunice rapid la SRI că, pe durata Festivalului Enescu, nu e nevoie de interceptări. De la Mozart la Porumbescu, tot ce se poate asculta acolo e demult pe CD.

Într-o proporţie deprimantă, aceşti oameni vânează trei fetişuri culese din cea mai groasă subcultură. Dânşii se vor: fie James Bond, fie masoni, fie haiduci. 

În caz că se întreabă cineva de unde vine aplecarea oficială spre faună securistă şi arestări tematice, trebuie să vorbim, iar, de prostie. De descalificarea profundă absorbită sub comunism şi reprodusă după comunism. Oamenii noştri de sistem sunt mici şi abrutizaţi. Nu fraieri, ci adânc needucaţi. Cum altfel sunt de înţeles hobby-urile neguroase ale aleşilor, procurorilor, securiştilor şi administratorilor noştri democraţi? Într-o proporţie deprimantă, aceşti oameni vânează trei fetişuri culese din cea mai groasă subcultură. Dânşii se vor: fie James Bond, fie masoni, fie haiduci. Cum stai cu unul la un pahar de Biborţeni verificat, afli că e mason în Loja de Rit Scoţian din Bârlad, că e patriot informator şi că s-ar aresta pe el însuşi, de n-ar fi cele de mai sus.

Din cultul pentru spionismul de tip Bond a răsărit fascinaţia pentru ofiţerul acoperit. Rezultatul: o mulţime de trepăduşi acoperiţi de prostie. Toţi inutilizabili pentru un serviciu secret serios, dar utili la noi, unde fişa postului presupune calomnia cu napalm şi dinamitarea listelor de candidaţi.

Masoneria de depou dă, în sfârşit!, importanţă unor nulităţi care se ţin de şedinţe în pivniţe, cu şorţuri, mistrii, inele mari şi alţi înlocuitori ai găletuşei de nisip.

Haiducofilia grefează bărbăţie frustraţilor ahtiaţi de putere şi repartiţii în arest.

Nimeni nu îndrăzenşte să se întrebe de ce aceiaşi hoţi sunt liberi între campanii şi arestaţi cum devin candiadaţi. 

La un loc, această impostură foioasă a creat spectacolul parlamentar-judiciar-democratic. În limitele acestei înscenări, alegerile au rostul de a confirma rezultatele partidei de poker şi lupte greco-otomane între combatanţii din sistem. Altfel spus, alegerile sunt pregătite cu grijă. DNA nu e pe liste, dar le face. Serviciile nu vorbesc, dar ascultă. Dumneavoastră votaţi.

Din păcate, e de bănuit că am terminat viitorul justiţiei, înainte de a-i da o şansă. Nimeni nu poate explica de ce ar trebui să aplaudăm legea aplicată politic. Nimeni nu îndrăzenşte să se întrebe de ce aceiaşi hoţi sunt liberi între campanii şi arestaţi cum devin candidaţi. Nimeni nu ştie de ce am început să numărăm arestări tematice abia după 2012. Asta, cu excepţia cazului în care, din 2012, după ani de dotare mizeră, DNA a primit cafea, printere şi consumabile berechet. 

Cine crede că pledoaria de mai sus e un fel de a lua apărarea hoţilor îşi plasează bunul simţ în arest preventiv. Oricât de înrăiţi hoţii, legea nu are voie să urce pe scenă pentru servicii electorale şi răfuieli de sistem. Oricâte condeie militante ar prescrie naivitate în masă, lucrurile trebuie spuse. Tocmai pentru că există o judecată finală şi, din câte se vede, România se va prezenta acolo cu stăpâni noi şi cancer vechi.

Alte naţii şi alte caractere târâie un handicap de care noi ne-am uşurat fără icnet. Prin alte părţi, oamenii nu cred în coincidenţe. Cred în cauză şi efect. Când  un roi de fapte e atras de acelaşi lucru, cei mai mulţi spun, ca scoşi la tablă: dacă A, atunci B! Noi facem altfel. Noi ne obligăm să credem numai în coincidenţe: dacă A, atunci orice, de la B la Z!

Cu alte cuvinte, oarbă fiind, justiţia noastră nimereşte sistematic Brăila. Ba chiar mai mult: e navetistă!