Jurnal de campanie pe bune

Sunt Sebastian Burduja, un optimist convins, bolnav de România. Acesta este jurnalul meu de campanie din România profundă. Pe scurt, pentru oamenii ocupaţi de azi. Dar nu pentru cei indiferenţi sau resemnaţi.

Acum mai bine de o lună s-a încheiat campania pentru locale. Episodul iunie 2016. Am lăsat să treacă acest timp pentru a aşterne în linişte câteva gânduri şi pentru a răspunde întrebărilor de tot soiul care se rezumă la: „cum a fost dom'le la locale?”

Pe cârcotaşi şi pe sceptici am să-i dezamăgesc (din nou). Nu vreau să fac din acest jurnal de campanie o lungă listă de plângeri, deşi motive ar fi destule (vedeţi mai jos). Vreau în schimb să arăt cum se poartă o campanie electorală pe bune în România anului 2016. Şi să dau un mesaj simplu: după prima cursă electorală la care am participat alături de PACT, un partid format exclusiv din oameni noi în politică, sunt la fel de încrezător şi de optimist pe cât eram pe 31 ianuarie, când am lansat acest proiect.

După ce am stat de vorbă cu mii de oameni în toată ţara, din poartă-n poartă, satisfacţia supremă este că mesajul schimbării are ecou dincolo de marile centre urbane, mai ales în comunităţile mici din România profundă. Acolo unde politizarea a fost dusă până la extrem. Acolo unde deznădejdea e cea mai mare. Acolo unde oamenii au nevoie urgentă de lucruri simple.

Am reuşit în ciuda faptului că toată campania şi precampania electorală au stat sub semnul unei competiţii neloiale şi chiar ilegale. Legislaţia actuală, care ar trebui să ofere un set de reguli clare şi egale pentru toţi actorii, e profund viciată prin prevederi discriminatorii sau situaţii nereglementate.

E o bătălie între David şi Goliat, unde Goliat luptă pe teren propriu, iar arbitrii ţin cu el.

Prima bătălie a fost chiar înregistrarea partidului. Lucrurile ar părea mai simple când vorbim de minim trei membri fondatori, doar că nimeni nu-ţi spune exact ce trebuie să conţină dosarul şi cum să eviţi întârzierile care te pot costa...totul. Din fericire, am avut jurişti buni şi un dosar impecabil. Un mic miracol ne-a permis, în ultima zi, să participăm la alegerile locale. Am depus toate documentele necesare în data de 3 februarie. Deşi legea prevede ca răspunsul oficial să vină în termen de 15 zile, noi l-am primit abia peste două luni. În data de 4 aprilie, cu mai puţin de 48 de ore înainte de termenul limită pentru înscrierea în cursa pentru alegerile locale. Privind în urmă, consider că am fost norocoşi. Alte partide au aşteptat peste jumătate de an pentru a fi înregistrate oficial.

Odată intraţi în joc, Goliat a început intimidarea. Prin articole de presă de ficţiune, scrise cu o imaginaţie demnă de o cauză mai bună. Au fost atacaţi fondatorii, inventaţi finanţatori şi contestată chiar denumirea – de fapt acronimul – partidului. Despre asta vom povesti pe larg cu altă ocazie, descurcând iţele unor interese care n-au mamă, n-au tată. Un lucru era clar, dincolo de tot acest zgomot: se apropiau alegerile si începeam sa contăm.

De partea cealaltă, competitorii de tip Goliat au început cursa după metodele pe care le-au folosit mereu: ocolind legea după bunul plac. Cu luni de zile înaintea începerii campaniei electorale, au împânzit trotuarele şi pomii noştri cu mesh-uri, afişe şi corturi, furând practic startul campaniei electorale. Dezgustat de ceea ce vedeam, am lansat alături de colegii din PACT campania „Candidezi ca un hoţ”, în care i-am rugat pe toţi cei care se întâlneau cu astfel de forme de publicitate electorală mascată să ni le semnaleze prin postarea unor fotografii pe o pagină de Facebook.

Ulterior, am cerut explicaţii Autorităţii Electorale Permanente, care ne-a transmis că fără îndemnul explicit „votaţi” respectivele forme de promovare intră sub incidenţa legii publicităţii comerciale. Iată un prim exemplu de vid legislativ care convine de minune partidelor care au furat startul, făcând reclamă candidaţilor lor aşa cum se face reclamă la gumă de mestecat şi cremă de ghete. Astfel am asistat la o precampanie caracterizată de supra-expunerea candidaţilor „cu posibilităţi”, urmată de o campanie electorală pentru „restul”, lipsită de expunere şi desfăşurată după limite excesiv de restrictive. Un paradox cum numai legiuitorii noştri puteau să nască.

După momentul precampaniei, a urmat perioada strângerii semnăturilor. Conform prevederilor actualei legi electorale, fiecare candidat la primărie sau listă de consilieri judeţeni sau locali are nevoie de semnăturile a minim 1% din cetăţenii cu drept de vot din localitatea respectivă. Cu bună-credinţă, deşi prevederea ni s-a părut de la început discriminatorie, noi am strâns semnăturile pe bune. În unele locuri, precum sectoarele Bucureştiului, nu am reuşit să adunăm numărul necesar pentru a desemna candidaţi la primărie. Asta deşi echipele PACT au stat de dimineaţa până seara în stradă, de când au ieşit actele partidului (4 aprilie). În acest timp, candidaţii Goliat au candidat prezentând liste de susţinători cu peste 18.000 de semnături, pe care chipurile le-ar fi strâns în câteva zile. Abuzul pare evident.

Blestemul copy-paste-ului lovea din nou. Pentru a atrage atenţia asupra acestui nou exemplu de luptă inegală, am sesizat BEC, iar unii dintre membrii PACT au contestat candidaturile la Tribunalul Bucureşti. Răspunsul BEC rămâne antologic: situaţia de faţă „excedează” atribuţiile BEC, deşi legea susţine clar altceva. Art. 52, alineatul (1) din legea 115/2015: „Biroul electoral de circumscripţie examinează respectarea condiţiilor legale pentru ca o persoană să poată candida, respectarea condiţiilor de fond şi de formă ale listelor de candidaţi, precum şi ale listei susţinătorilor”. Tot ce-am cerut este să se comunice public metodologia după care aceste liste sunt verificate, aşa cum o cere legea. Nici până în ziua de azi nu avem un răspuns, iar situaţia se va repeta la parlamentare.

Ulterior, alături de alte formaţiuni noi  care s-au lovit de aceleaşi probleme, am depus în semn de protest candidaturi cu liste de 3 susţinători pentru sectoarele 1 şi 6, urmând exemplul jurnalistului Liviu Avram. După ce acestea au fost respinse, am sesizat CCR şi am ajuns până la Curtea Constituţională cu speţa noastră. Verdictul a fost şi de această dată negativ.

Nu ne-am lăsat descurajaţi. Cifrele vorbesc de la sine: într-un interval de 3 săptămâni după înregistrarea oficială ca partid politic, PACT a mobilizat 100 de candidaţi din 8 judeţe, a pus pe harta schimbării politice 10 localităţi şi a demonstrat că cetăţenii vor să lupte atunci când au pentru ce.

Pentru toţi cei care n-au avut încă plăcerea de a candida în România de azi, trebuie spus că în spatele fiecărei candidaturi este un munte de hârtii şi un set de proceduri extrem de complicate. Vi s-a părut o idee bună rambursarea cheltuielilor efectuate în campania electorală pentru partidele care depăşesc pragul de 3%? Ei bine, pragul se aplică la nivel judeţean, deci nu e pentru partide locale sau pentru partide care concurează doar în câteva localităţi dintr-un judeţ. Fiecare leu se înregistrează separat, pe zeci de hârtii pe care, probabil, nu le citeşte nimeni niciodată. Totul cu ajutorul unui mandatar financiar, care răspunde în solidar în cazul oricăror nereguli. Mult succes partidelor mici care au nevoie de un asemenea mandatar financiar – la nivel naţional şi la nivelul fiecărui judeţ. Sunt foarte puţini cei care-şi asumă riscul aferent amenzilor imense prevăzute, indiferent de sumele din campanie. Astfel, pentru o campanie cu un buget de câteva sute de lei, într-o comună, pot fi amenzi de până la 50.000 de lei, în contextul unei legi stufoase şi, evident, interpretabile.

Dincolo de chestiunile birocratice, odată cu campania a început şi lupta cea mai grea, dar şi cea mai nedreaptă. Legea electorală ne-a dovedit din nou că este scrisă în favoarea celor vechi, iar actorii noi trebuie să joace după regulile acestora. Un prim exemplu – timpii de antenă. La serviciile publice naţionale de radiodifuziune şi de televiziune au acces partidele politice neparlamentare care depun liste complete de candidaţi în cel puţin 50% din circumscripţiile electorale din 15 judeţe. Cifre pe care le-au atins, aţi ghicit, doar partidele parlamentare.

S-a văzut că Goliat se teme. Şi nu doar de partidele noi, ci şi de candidaţii independenţi pentru consiliile locale (o parte dintre ei au fost susţinuţi şi îndrumaţi de PACT prin campania candidez.eu). Pe lângă pragul clasic, de 5%, aceştia trebuie să întrunească şi coeficientul electoral, ceea ce în localităţile mici înseamnă obţinerea a aproape 10% din voturi. Altfel spus, un candidat independent cu un anumit număr de voturi care depăşeşte pragul electoral, dar nu şi coeficientul electoral, nu obţine un mandat în consiliul local, pe când un partid care primeşte un număr egal de voturi va avea unul sau chiar mai multe mandate de consilieri. Sunt situaţii în ţară în care partide cu 5% au luat locul unor candidaţi independenţi care obţinuseră 7% (!) Curat murdar.

Pentru PACT, campania electorală a fost o confruntare cu adversari lipsiţi de scrupule, care au recurs la toate metodele imaginabile pentru a ne intimida. De la ruperea afişelor s-a ajuns până la punerea în pericol a vieţii candidaţilor. Unui candidat PACT i s-au tăiat frânele de la maşină, altuia i s-au desfăcut şuruburile de la o roată. Ambii au copii mici.

Dar, la final, am demonstrat că există o speranţă, chiar şi în mizerabila arenă a politicii româneşti de azi. Cu un buget total de aproximativ 10.000 de euro, PACT a obţinut 12 mandate de consilieri locali, iar în trei localităţi, Tămăşeni, Bolintin Vale şi Tortoman, s-a clasat pe locul al doilea (cu 25-35% din voturi), reprezentând principala forţă de opoziţie. Doar 6 voturi i-au lipsit pentru a câştiga Primăria din Tortoman, în contextul unor suspiciuni grave de fraudă. Şi în acest caz, însă, sesizările contează numai pentru istorie, poate. Biroul electoral de circumscripţie a refuzat renumărarea voturilor.

La ce bun toată această muncă titanică? Toate nopţile nedormite? Toate drumurile bătute de-a lungul şi de-a latul României? E simplu: pentru a demonstra că se poate.

Acolo unde a candidat, PACT a contat. Şi nu doar PACT. Lista exemplelor pozitive este lungă, dacă suntem dispuşi să le căutăm cu mintea deschisă. În cazul nostru, oamenii au acordat încrederea lor unui partid nou acolo unde se spunea că rezistenţa la schimbare este cea mai mare – în România profundă. Pentru că am reuşit să le redăm încrederea că şi la noi politica poate fi pentru cetăţeni. Iar asta reprezintă pentru mine cea mai de preţ victorie. Într-o bună zi, într-un fel sau altul, David îl va învinge pe Goliat.