Iubirea realistă a oamenilor cu funcţii
0
S-a vorbit atât de mult despre scurta şi transparenta întrevedere dintre Ministrul Adrian Cioroianu şi secretarul de stat Condoleezza Rice şi atât de puţin despre îndelunga şi tainica iubire realistă dintre purtătorul de cuvânt Corina Creţu şi secretarul de stat Colin Powell! Dar, măcar şi dintr-atât am putut afla un lucru: nici Colin Powell nu crede în lacrimi
Un lucru atrage atenţia în subiectul „Corina Creţu-Colin Powell”: rapiditatea cu care presa l-a trecut la capitolul „şi altele”. După ani de zile de indecenţă, acum a înţeles să fie foarte prudentă. Vă mai amintiţi de linşajul mediatic la care au fost supuşi alţi politicieni români de presa noastră tot pe motiv de poveşti de amor? Va mai amintiţi de cazurile Cristian Diaconescu, Ana Birchall sau Teodor Baconschi? În mod repetat, zile de-a rândul şi la ore diferite, s-au prezentat imagini şi acuzaţii, comentarii asupra posibilelor efecte politice ale acelor relaţii, fără a se ţine seama de faptul că se intră cu cizmele în viaţa privată. Persoanele vizate s-au apărat acuzând abuzul, dar degeaba. Acum, a fost de ajuns să iasă Corina Creţu şi să spună că se comite un abuz şi subiectul s-a cam ofilit, chiar în perioada de vară, când este criză de subiecte.
Precizez că nu sunt de acord cu violarea spaţiului privat al nimănui, că nu sunt un adept al presei fără limite. Se ştie că la originea transformării în subiect de presă a relaţiei dintre cei doi politicieni a stat o ilegalitate (spargerea contului de email al lui Powell) ce a fost continuată de altele reclamate de către Corina Creţu (utilizarea unor fotografii personale obţinute prin spargerea contului de e-mail). Urmează ca justiţia din cele două state să-şi facă datoria, dacă cele două persoane vor cere acest lucru. Noi, deocamdată, avem subiectul.
Oare despre ce or fi vorbit timp de doisprezece ani în această „iubire realistă”?
Nu mă interesează flirturile oamenilor politici şi nici relaţiile lor de amor, dar mă interesează mult influenţa pe care o poate avea o astfel de relaţie dintre doi oameni politici asupra unor decizii politice. Spre deosebire de situaţiile amintite mai sus, acum avem o relaţie între persoane cu funcţii la cel mai înalt nivel al puterii politice: purtătoarea de cuvânt şi consiliera de suflet a Preşedintelui Ion Iliescu şi secretarul de stat al SUA din perioada lui George W. Bush. Şi nu e vorba de o relaţie de o zi, o noapte sau o lună, ci de peste opt ani. Mai este vorba şi de un post de comisar european pe care îndrăgostita l-ar fi urmărit prin cultivarea acestei relaţii.
Potrivit declaraţiilor celor doi, între ei nu s-a consumat un episod de amor în sensul larg răspândit. Nu pot decât să-i cred şi mă interesează mai puţin până unde au mers. Dar mă întreb: atunci, în ce o fi constat relaţia lor „personală”? Oare despre ce or fi vorbit timp de doisprezece ani în această „iubire realistă”? Oare or fi vorbit despre ei sau despre noi? Ştia Iliescu de pasiunea purtătoarei sale de cuvânt, că nu era vorba de oricine, ci de o persoană publică de talie mondială? Dar Bush, ştia despre pasiunea secretarului de stat? Dar, Washingtonul? Dar Bucureştiul? Dar aliaţii celor doi (mai vechi sau mai noi)?
S-a vorbit atât de mult despre scurta şi transparenta întrevedere dintre Ministrul Adrian Cioroianu şi secretarul de stat Condoleezza Rice şi atât de puţin despre îndelunga şi tainica iubire realistă dintre purtătorul de cuvânt Corina Creţu şi secretarul de stat Colin Powell! Ar fi meritat mai mult şi nu doar în registrul comentariilor pe marginea unei simple povestioare de amor. Dar, măcar şi dintr-atât am putut afla un lucru: nici Colin Powell nu crede în lacrimi.
Se încarcă comentariile...
