Iohannis – Preşedinte. Primul sezon

Dincolo de proceduri constituţionale, ritualuri şi momente emoţionante, schimbarea Preşedintelui României rămâne un reper-cheie pe piaţă politică internă şi internaţională. A trecut prima zi. Începe rutina!

Dinamica, şi desigur gestiunea intervalului următor (3-6 luni) va marca, fără îndoială, nu doar, istoria mandatului, dar inevitabilul se va combina în diverse ipostaze şi cu diferite profunzimi cu evoluţia lumii şi realităţii româneşti prin dezvoltări, deschideri sau impasuri de prim ordin.

Prin situarea sa temporală, dar mai ales prin suma de combinaţii între dimensiuni personale, colective, instituţionale, temporale, programatice, subiective sau doar costuri şi beneficii exprimate în cifre, “Primul Sezon” capătă o semnificaţie aparte.

Iata câteva dimensiuni care ar putea contura atât paradigma ontologică  a intervalului cât şi o formulă perceptivă emancipată de partizanate şi dependenţe subiective .

1.Deschideri sau blocaje în raport cu viitorul posibil, aproape sigur.

Privilegiul primului interval aduce şi o disponibilitate publică pentru receptarea, recunoaşterea şi chiar un suport efectiv referitor la teme declarate şi susţinute în campanie sau imediat după victorie. Deschiderea pentru unii reprezintă capitolul de start al fiecărui personaj politic proaspăt instalat într-o poziţie la vârf. Promisiunile enunţate în discurs, nu mai sunt simple oferte electorale, acum apar ca angajamente instituţionale şi sunt privite în raportul costuri-beneficii la diverse ipostaze ale vieţii curente. Aşa cum au fost enunţate şi asumate, cu acurateţe şi fermitate, sunt ,nu doar, ambiţioase. Ar putea fi conjuncturale, festive. Ar putea însă marca o schimbare pe piaţa culturii politice locale, ca atitudine, implicare, chemare la treabă. „Lucrul bine făcut”.! De fapt un veritabil pariu prezidenţial, de start.

Rămâne de văzut, se va vedea curând, dacă nu, tocmai aici se vor aglomera principalele blocaje, diversiuni, şi trădări la diverse nivele, pe care piaţa politică reală din România le va livra conform unei rutine instalate.

2.Oportunităţi şi capcane preliminare

Dincolo de emoţiile conjuncturale, victoria lui Klaus Johannis reprezintă un fapt destul de neaşteptat pe mai multe planuri. Viitorul apropiat va relua într-o cadenţă nemţească,  raportul între menţinerea şansei şi ivirea oarecum surprinzătoare de “ghinioane”,  evoluţii greu de prevăzut sau cedări şi căderi neaşteptate. Oricum devine tot mai clar că piaţa politică este bulversată. Din surse multiple, trecute sau recente.

Structuri şi moduri de operare îndelung practicate, pe multiple planuri, de personaje mai mult sau mai puţin marcate penal dar şi prezenţe decente, cu bune intenţii şi proiecte în derulare, s-au trezit subit într-un context instituţional marcat de schimbări “ neobişnuite”. Neamţu’ rupe lanţu’ !

3.Un trecut ambivalent nu uşor de valorificat

După 25 de ani de la prăbuşirea regimului “comunist”, România se tot eliberează…Eliberarea de trecut pare fără sfârşit. Conţine adesea o reală şi substanţială încurajare pentru emancipare efectivă, reîntregire şi ieşire la liman. Limanul fiind o lume modernă, prosperă, dinamică.

Cu toate acestea, “ tarele trecutului” atârnă pe umeri greu, tocmai în domenii, cu referire la poziţii cheie, cu impact asuprea unor proiecte strategice şi desigur în prezenţa, prestigiul şi prestaţia unor personaje la vârf.

Succesiunea revelaţiilor negative faţă de cei în prim plan, adesea asupra celor apropiaţi pare fără sfârşit. Prin conţinut, gravitate şi consecinţe procedurale ele generează incertitudine şi instabilitate semnificativă de prim ordin,

Evoluţii personale şi colective, la toate nivelurile, în anii tranziţiei, deci în contexte aparent eliberatoare de comunism, dictatura şi restul pot adauga de asemenea detalii împovărătoare.

În ce măsură K.W. Johannis îşi va asigura o reală desprindere de trecut ?! Acum Preşedinte al României. În ce măsură va fi marcat de “înţepături” sâcâitoare derivate din trecutul îndepărtat sau recent ?

4.  Primele acţiuni instituţionale. Inspirate sau gafe.

Dincolo de aspectele festive şi ritualurile mediului politic, menite să consacre public legitimitatea şi autoritatea noii formule prezidenţiale, precum şi interferenţa cu sărbătorile de iarnă, funcţionarea efectivă a Preşedenţiei a început. De fapt, continuă. Zeci de dosare rămân în birourile de la Cotroceni, în proceduri deschise, angajamente în curs de finalizare. Unele, poate în stare critică. Băsescu şi echipa lui au plecat. Treaba e în toi. Dincolo de aplauze, fotografii, poante, gesturi, scene, conduita instituţională nu poate fi trasă pe dreaptă…Adică în parcare…

Problemele prezente sau moştenite aşteaptă răspunsuri. Unele tocmai plesnesc pe piaţă. În noaptea asta !!! Toate aşteaptă răspuns. Acum.

Ar fi aici un test preliminar, poate prematur, dar inevitabil – inspirat, profesionist sau doar o suma de gafe – pe care noul Preşedinte al României le va livra cu seninătate…De văzut.

5.Un context ambivalent. Critic sau favorabil ?

Nu sunt puţini, în România şi “afară” care anuntă un 2015 mai curând defavorabil. Pe multiple planuri, cu intrări toxice, căderi successive,cu prea puţine ieşiri şi relansari.  “ O Românie în bătaia vânturilor ?!!” Prea puţină veselie.

Un astfel de context, poate fi transformat într-o resursă subiectivă pentru desprindere aprofundată, definitivă, clară de trecut ? Johannis spune că da ! Este una din principalele sale credinţe. Câţi cetăţeni români i se vor alătura ?! Din cei ce l-au votat în turul I ! Din noii veniţi în turul II ? Din cei care văd venirea lui Johannis la Cotroceni nu doar o simplă victorie (oarecum spectaculoasă…) în plan politic ci ca pe un îndemn “că se poate” !

Românii de peste tot, în ţară şi de pe alte meleaguri ar avea claritatea şi motivatia să susţină desprinderea . Va putea fi noul Preşedinte al României, K W Johannis un factor semnificativ, determinant în orientarea şi valorificarea contextului ?

6.Raportul între aliaţi şi adversari

Cei care contează, cei care pun “umărul” său “talpa” !!

Mediul politic rămâne o sinteză dinamică, aleatorie, adesea aberantă între reacţii colective şi suceli individuale. Trebuie să fii naiv (chiar idiot) să crezi că o judecată logică este suficientă pentru a înţelege şi previziona dinamica internă.

Una din principalele sfidări şi capcane ale pieţei politice rămâne raportul între lideri şi susţinători. Începând cu cei apropiaţi. Antologia trădărilor şi monumentul traseismului în România bat piramidele egiptene. Şi este departe de a se fi calmat.

Dincolo de opţiuni strategice, formule de a ieşi efectiv în viaţa publică într-o nouă ipostaza – ca Preşedinte – este o nevoie, o nevoie acută de aliaţi. De susţinători de substanţă în mediul institutional, corporativ, cultural, la nivel regional…

Sau dimpotrivă, rămâne de văzut câţi oponenţi nervoşi, adversari abili, uiniţi şi ambiţioşi vor fi activi, activaţi pentru a menţine contextele uzuale în anii tranziţiei, jocuri de interese, complicităţi sau simple şmecherii procedurale la toate nivelurile. Avem o junglă în spate, în faţă, la stânga şi la dreapta. Ieşim la plimbare sau la vânătore ?!

Gestiune raporturilor între aliaţi şi adversari (o “veste bună şi o veste proastă”) rămâne problema - cheie, cu atât mai mult pentru cineva care îndrăzneşte să-şi asume o schimbare majoră, De urmărit.

7. Primul Succes, primul eşec.

Dincolo de rutina, ramrne ambitia proiectelor anuntate si asumate in campanie.

Există o paradigmă a carierei prezidenţiale ca la debut să beneficiezi de excepţii semnificative în ceea ce priveşte performanţa. Primele succese sunt preamărite, primele neîmpliniri sunt, aparent, tolerate. O capcană perfectă.

După şi dincolo de spectaculosul succes în alegeri, într-un spaţiu de operare (paradoxal) extrem de diferit, decolarea în exercitarea mandatului rămâne un mecanism distinct şi un test pe măsură.

Primul succes de substanţă, dar şi primul eşec intră inevitabil nu numai în brandul noului Preşedinte dar poate decodifica, apriori, poate chiar marca pe termen nedefinit chimia, “metabolismului” instituţional” pe o perioada greu de delimitat.

Bruiajul mediei consumeriste (Fatal, Senzaţional, Bombă, Excepţional, Incredibil, De necrezut !!!! ) plasează o instituţie centrală a puterii în virtual. Ştirea bate fapta !

8. Expunerea Externă, recunoaştere, reţinere, atac

Ce mai rămâne din România ca ţară fără UE, FMI, NATO, investitori străini, ş.a ? Ce există, functioneaza si eventual evolueaza fara jucatori externi ?!  Care este raportul între dinamica internă (economică, socială politică) şi evoluţia regională ( Ucraina, Rusia, Moldova, Ungaria )?  Care este raportul între proprietarii, administratorii efectivi de valori materiale (terenuri, resurse, fabrici si uzine) din România ca entitatii locale sau cu origine si locaţie externă ?

În ce măsură dinamica internă actuală şi de perspectivă 2015-2020 a României în spaţiul real de existenţă şi evoluţie se află sub gestiune directă şi efectivă a factorului national şi în ce măsuri depinde deja şi va fi în viitorul apropiat sub influenţa în creştere a unor factori externi? Care va fi, în următorii ani (5-10) raportul între influenţa mediului instituţional intern, ales şi consacrat conform Constituţiei şi  amalgamul dinamic al factorilor externi la care este expusă România? ! Ce înseamnă în acest context să fii, sa crezi, să vrei, să ceri, să faci, să te impui ca Preşedinte al României ?

P.S. Nu e uşor să fii oarecine, să te impui, să reusesti dupa Basescu…Cat de profitabila va fi diferenta ?!