Imagine şi legalitate

„Mercedesul de clasă S, cum e prezentat dl. Klaus Iohannis, riscă la rându-i să se metamorfozeze într-o amărâtă şi obosită maşinuţă ieftină, ce necesită costisitoare reparaţii.“ FOTO Mediafax.ro

Majoritatea comentatorilor politici de la Bucureşti au calificat rezultatele Delegaţiei permanente a PNL desfăşurată vinerea trecută drept o reuşită lovitură de imagine a partidului, dar şi un succes politic personal al domnului Crin Antonescu.

În opinia multor analişti, PNL, despre care adesea s-a spus că e divizat şi măcinat de lupte intestine, că în interiorul lui ar exista o consistentă facţiune cu înclinaţii mai curând pesediste decât liberale, dar şi un important segment de nemulţumiţi coagulaţi în jurul fostului prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, şi-ar fi recâştigat într-o singură zi şi la capătul a două şedinţe, unitatea pierdută. Se afirmă, de asemenea, că prin modificările operate în lista miniştrilor săi, adică prin eliminarea ezitanţilor ori de-a dreptul „nesigurilor“ Daniel Chiţoiu şi Andrei Gerea (a „deviaţioniştilor“ de stânga, cum s-ar fi spus odinioară) şi adăugarea „hotărâtului“ om de dreapta Klaus Johannis, văzut ca vector de imagine, şi a lui Teodor Atanasiu, acesta din urmă perceput drept un apropiat al d-lui Tăriceanu din al cărui Cabinet a făcut parte, dar şi ca un adversar al preşedintelui Traian Băsescu din cauza capriciilor şi idiosincraziei căruia a fost odinioară îndepărtat din guvern, partidul s-ar fi întărit. Din punct de vedere uman şi doctrinar.

Odată unitatea lui refăcută şi puritatea asigurată, PNL ar fi pregătit pentru luptele electorale din anul 2014. Aşadar, prin prisma acestei analize, începând de vineri liberalii ar defila siguri şi într-un imposibil de oprit marş triumfal pe Bulevardul Împăcării, calea sigură de acces spre încă şi mai strălucitorul, şi mai luxosul Bulevard al Victoriei.

Aşa să fie oare? Analiza mi se pare doar parţial corectă. Mai convingătoare şi ceva mai realistă atunci când e vorba despre europarlamentarele din 25 mai, mult mai fragilă şi mai puţin coerentă din perspectiva alegerilor prezidenţiale de la sfârşitul lunii noiembrie.

Fără doar şi poate, unitatea le este mai necesară ca oricând liberalilor. Ea pare pentru moment asigurată şi certificată după Delegaţia permanentă de vineri şi după hotărârile adoptate cu această ocazie. PNL avea nevoie deopotrivă de îndepărtarea impresiei de formaţiune indecisă, chiar de gumilastic, care cedează uşor în faţa oricărui şantaj sentimental pesedist. Prin fermitatea cu care şi-a anunţat deciziile, o fermitate cu dublu receptor ‒ marea masă a electoratului, dar şi mai marii PSD-ului ‒ PNL a dorit să sublinieze că nu mai acceptă cu niciun chip să fie vioara a doua din USL, tot la fel cum nu mai admite cenzura PSD, a liderilor acestuia, a premierului Ponta însuşi, în numele intereselor comune ale USL.

Numai că, dacă aceste interese ar putea fi puse între paranteze în cazul europarlamentarelor, lucrurile sunt ceva mai delicate atunci când vine vorba de prezidenţiale. Fie şi numai pentru motivul că toate sondajele de opinie arată cât se poate de clar că şansele de reuşită ale lui Crin Antonescu sunt minime în absenţa sprijinului acordat de PSD. Aşa încât lovitura de imagine de moment şi reafirmarea unităţii riscă să nu fie altceva decât succese de etapă. O etapă care, ţinând cont de reacţiile venite dinspre PSD, s-ar putea să se încheie nu mai târziu de ziua de luni.

Mercedesul de clasă S, cum e prezentat primarul Sibiului, dl. Klaus Iohannis, riscă la rându-i să se metamorfozeze într-o amărâtă şi obosită maşinuţă ieftină, achiziţionată la mâna a doua, ce necesită costisitoare reparaţii. Şi aceasta din perspectiva complicaţiilor procedurale presupuse de aducerea lui la Bucureşti şi de plasarea sa nu doar în postul de ministru de Interne, ci şi în poziţia de vicepremier. Când spun aceasta nu mă gândesc doar la opoziţia manifestă din partea vârfurilor din PSD, atenuată oarecum sâmbătă de declaraţiile premierului, ori la operaţia de reorganizare a guvernului, o problemă ce ar putea fi repede soluţionată, ţinând cont de covârşitoarea majoritate parlamentară de care se bucură USL.

Venirea d-lui Iohannis, ca şi consecvent reafirmata lui dorinţă de a se găsi o formulă prin care să-i fie păstrat postul de primar al frumosului burg din inima Transilvaniei ridică o serioasă problemă de legalitate. Din perspectiva ANI, lucrurile stau cu totul diferit decât pe vremea d-lui Mugur Isărescu, care a condiţionat acceptare funcţiei de şef al unui guvern de tranziţie de asigurări ferme că poate reveni fără probleme la conducerea BNR. Iar exemplul Liviu Negoiţă, dat de dl. Iohannis însuşi, e lipsit de orice relevanţă de vreme ce fostul primar al sectorului 3 al Capitalei nu a depăşit statutul de candidat fără succes la funcţia de premier.

Problema aceasta de legalitate riscă, în cazul în care dl. Iohannis îşi menţine dorinţa de a fi şi în car, şi în căruţă, să se transforme într-una suplimentară de imagine pentru întreg PNL-ul. Reamintind electoratului că în cei aproape doi ani de când e parte din alianţa aflată la guvernare, partidul şi miniştrii săi nu au avut relaţii prea cordiale cu legalitatea, ba din contră, au avut parte de numeroase şi deloc onorante probleme cu legea, cu justiţia, cu sancţiunea penală, ba chiar cu închisoarea.

Problema de legalitate e dublată şi de una de moralitate. Greutatea cu care dl. Iohannis se desparte de Sibiul al cărui primar este de mulţi ani încoace nu se explică doar prin raţiuni sentimentale. Prim-vicepreşedintele liberal se numără printre cei ce susţin ideea ieşirii de la guvernare şi care nu prea mai cred în viabilitatea USL. Or, e cel puţin bizar să intri într-un guvern ce are la bază o formulă în a cărei eficienţă nu mai crezi, drept pentru care îţi păstrezi, prevăzător, oricând soluţia de rezervă a revenirii la primărie.

Amestecul acesta tulbure de minusuri legale şi morale nu mi se pare defel în favoarea partidului şi nicidecum în avantajul candidatului său la prezidenţiale.