Iadul pavat cu bune intenţii

Uneori, logica, bunul simţ şi gândirea fac mai mult rău realităţii, dacă, din toate calculele, e izgonită tocmai realitatea.

Citesc, de la o vreme, despre îndemnurile tot mai hotărâte la absenteism şi boicot. Colega Ioana Lupea a publicat, de curând, un soi de manifest al refuznicilor. Înţeleg că masa critică a nemulţumiţilor s-a străduit să facă front comun împotriva alegerilor europene, pentru a demonstra partidelor cât de inadecvate sunt şi cât de naşpa sună în urechile publicului bunul plac partinic, prin care se oferă sinecuri grase membrilor credincioşi. Ai slujit partidul? Partidul are grijă de tine şi-ţi oferă o vacanţă de cinci ani, cu posibilitatea de a-ţi rotunji veniturile de la 200.000 de euro în sus. Ce ai de făcut acolo? Păi, să ridici mâna când ţi-o cere alianţa din care faci parte. În rest, distrează-te, călătoreşte, angajează-ţi secretară sau tocmeşte-ţi amicii în postuleţe adiacente. Turcul comunitar plăteşte. Aşa o fi?

În bună măsură, da. Organismele suprastatale hotărăsc direcţia, iar soldăţelul disciplinat se conformează. Până la un punct. În chestiunea libertăţii internetului, a exploatării prin fracturare, a aditivilor alimentari, a distribuirii de fonduri şi alte multe mii de mărunţişuri care ne fac viaţa frumoasă sau riscantă, UE hotărăşte, iar hotărârile devin literă de lege. Ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze e predictibilitatea partidelor şi a parlamentarilor europeni, puţinătatea independenţilor care reprezintă mai adecvat şi mai aplicat doleanţele naţionale. Aici, iadul alegerilor, pavat cu bunele intenţii ale celor care refuză, frige.

Lucrul pe care nemulţumiţii nu-l iau în calcul e procentajul care va rezulta în urma unui vot redus numeric. Oamenii aceştia sunt supăraţi pe tot. Adică pe tot ce nu-i reprezintă. Dna Ioana Lupea zice că ar vota Partidul Piraţilor, dar, cum acesta nu e reprezentat, va boicota. Scopul e înspăimântarea partidelor în faţa refuzului, urmată de restructurare. Zdrobitor argument. Parcă-i văd pe lideri şi pe trepăduşi alergând de colo colo şi smulgându-şi părul din cap că n-a venit lumea la vot. Să te ţii şedinţe furtunoase în care vorbitori ruşinaţi vor întinde un deget acuzator: „Domnilor, am pierdut încrederea electoratului!“. Vezi şi tu, cititorule, cu ochii minţii, această urgie apocaliptică? Nu?

Aşezaţi-vă liniştiţi la locurile voastre, că viaţa merge înainte. Nu există acţiune mai favorabilă partidelor mari sau celor cu nucleu dur decât absenteismul alternativ. Indiferenţi la morală, sloganuri şi idealism, votanţii tradiţionali vor ieşi fără greş, iar tabloul final va fi unul şi mai favorabil establishment-ului. 

Să presupunem că, în cazul unei participări de 30%, numărul voturilor anulate sau pierdute se va ridica spre 10%. Asta înseamnă că alianţa sau partidul câştigător îşi va scoate fără probleme susţinătorii tradiţionali din tranşee şi va mai primi, automat, încă 4%, adică între unul şi două locuri de parlamentari. Partidele extremiste sau etnice vor avea un salt incredibil şi vor trece pragul. Cine va pierde? Partidele mici, independenţii, toţi cei neangajaţi politic într-o tabără autarhică. 

Îndrăznesc să cred că şmecheri deja pun pe hârtie procentele rezultate din redistribuire şi îi bat pe spate pe încheietorii de pluton ai listelor. Rezultatul final nu va îngrijora niciun politician. Dimpotrivă. De la înălţimea procentelor artificiale, îi vor privi pe cei ce încearcă să paveze iadul cu bine intenţii, cărând găleţi de benzină să stingă focul veşnic.