Gura bate curul

Gura bate curul – este o expresie populară extrem de răspândită în sudul ţării. Pentru cei care nu o cunosc sau nu îi ştiu sensul, ofer o scurtă explicaţie: o femeie care spune prostii primeşte o corecţie de la bărbat, verbală sau fizică. În familia tradiţională românească viceversa nu e valabilă. Dacă explicaţia e prea simplistă, vă ofer şi varianta ştiinţifică (a DEX-ului): vorbele spuse în pripă atrag după sine repercusiuni, pedepse etc.

Pe cale de consecinţă, o prostie scoasă pe gură înseamnă automat o corecţie a celui care a emis-o din partea unei autorităţi (soţ, şef, opinia publică etc.). La câte prostioare a debitat în opt luni premierul Dăncilă, în mod sigur ne ustură palmele de la atâtea corecţii, imaginare, pe care i le-am aplicat doamnei în cauză. „Imunoglobină“, „protestanţi“, „deconcesionare“, „majorările de preţuri s-au diminuat“, „orice om îi este teamă de o plângere penală“, „dorim să ne anexăm pe prevenţie“, „persoanele cu dezabilităţi“ şi „am participat la punerea în funcţie a staţiei de pompare“ nu sunt perle adunate de la examenul de capacitate, ci expresii ale gândirii unui om care deţine funcţia de prim-ministru. Exemplele de mai sus îl fac pe Marian Vanghelie să pară academician pe lângă Viorica Dăncilă.

Este posibil ca multe dintre greşelile de mai sus să fie cauzate de mici scăpări ale doamnei Dăncilă, care nu reuşeşte să stăpânească anumiţi termeni, de pildă „imunoglobina“, însă majoritatea sunt dovada unei inculturi crase, a lipsei unor minime cunoştinţe de limba română. Dar necazul nu se opreşte aici. Doamna Dăncilă reuşeşte în ieşirile sale publice să „faulteze“ logica, să „rupă gâtul“ raţionamentului, semn că problemele de vocabular sunt doar cea mai mică problemă a domniei sale.

Din nefericire, peste trei luni, cu acest premier România va prelua preşedinţia Consiliului Uniunii Europene… Doamne-ajută!

Toate aceste deviaţii au fost sancţionate de societatea civilă, dar fără rezultat. Nu numai că doamna în cauză nu a catadicsit, din bun-simţ, să-şi ceară scuze pentru prostiile debitate (ce să mai vorbim de o demisie) şi să pună mâna pe carte ca să-şi îmbunătăţească vocabularul extrem de sărac, dar a considerat că singura soluţie pentru a scăpa de băţul aplicat imaginar, sub formă de corecţie, pe dosul domniei sale este să nu mai vorbească în public.

Aşa au apărut imaginile video fără sonor de la întânirile cu diverşi politicieni străini şi discursurile citite (o sarcină extrem de grea pe care rareori o duce cu succes la bun sfârşit) în faţa unui public de aplaudaci pesedişti. Din nefericire, peste trei luni, cu acest premier România va prelua preşedinţia Consiliului Uniunii Europene… Doamne-ajută!