Despre caracteristicile fiecăreia dintre ele sociologii au prezentat numeroase studii ştiinţifice, aşa că cei interesaţi pot apela la materialele publicate în presă, inclusiv pe adevarul.ro, pentru a înţelege fenomenul. Fiind preocupat mai mult de politică, eu mă limitez în a căuta câteva explicaţii referitoare la comportamentul celor care ocupă în acest moment funcţii importante în conducerea statului.

După participarea Vioricăi Dăncilă la „Simfonia Lalelelor“ de la Piteşti am încercat să înţeleg de ce o parte importantă din actuala conducere a PSD are afinităţi pentru astfel de ceremonii. Mai precis, ce anume din fondul lor cultural îi face să rezoneze cu genul acesta de manifestaţii, în care sunt omagiaţi la scenă deschisă de preşcolari, şcolari şi „oameni ai muncii“. Singura explicaţie care îmi vine în minte ţine de fenomenul cultural intitulat Festivalul Naţional „Cântarea României“. Inaugurat în 1976, festivalul a avut ca scop promovarea culturii de mase şi îndoctrinarea populaţiei care trebuia să preamărească beneficiile socialismului şi imaginea conducătorului iubit. Se pare că festivalul a avut impact şi a lăsat în urma lui o adevărată generaţie de îndoctrinaţi, pe care o putem denumi Generaţia „Cântarea României“.

Raţiunea, bunul-simţ, moralitatea, justiţia şi competenţa dispar din peisaj, locul lor fiind luat de o formă de „democraţie populară“ în care masele aplaudă frenetic măreţele realizări ale conducerii de partid şi de stat.

Aşa se explică comportamentul unora dintre politicienii de frunte ai ţării. Născuţi în anii ’60, Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă, Tudorel Toader, Florin Iordache etc., au prins fenomenul cultural amintit mai sus în plină perioadă de formare intelectuală. De aici şi modul lor de a înţelege şi de a modela realitatea contemporană. Valorile lor sociale sunt izvorâte din promovarea acestui tip de cultură „de masă“, controlată de „aparatul de stat şi de partid“. În spatele acestui concept de „voinţă a maselor“, aceşti politicieni fac legi, guvernează şi controlează societatea. Raţiunea, bunul-simţ, moralitatea, justiţia şi competenţa dispar din peisaj, locul lor fiind luat de o formă de „democraţie populară“ în care masele aplaudă frenetic măreţele realizări ale conducerii de partid şi de stat, în timp ce o minoritate coruptă de occidentalism vrea să arunce ţara în ghearele capitaliştilor din UE.