Fruntaşii pe cracă din ierarhia PSD l-au executat pe Sorin Grindeanu

Ceea ce s-a întîmplat miercuri, 14 iunie, până la ora 20 în România respectă numai aparent scenariul celor petrecute în aceeaşi ţară în decembrie 1999. Atunci când preşedintele Emil Constantinescu, de comun acord cu liderii CDR, a pus la cale o acţiune la limita Constituţiei prin care a obţinut izolarea şi apoi demisia premierului Radu Vasile.

E drept. Şi atunci ca şi acum o seamă de miniştri şi-au înaintat demisia paralizând intenţionat activitatea guvernamentală. Şi atunci ca şi acum prim-ministrul a refuzat să le urmeze exemplul, opunând câteva ore/zile de rezistenţă. Numai că debarcarea lui Radu Vasile, şuetistul de bodegă, cum îl numea în presa vremii jurnalistul Cristian Tudor Popescu, se afla la Palatul Victoria din aprilie 1998, iar cele 16-17 luni de guvernare dovediseră că şi el, şi Executivul, se arătaseră incapabili să conducă ţara. La fel cum o demonstrase şi predecesorul lui, Victor Ciorbea.

Nemulţumirea din ţară era profundă, situaţia economică dezastruoasă, iar menţinerea pe mai departe la vârfurile puterii executive a lui Radu Vasile şi a echipei sale ar fi fost dovada unui act de inconştienţă. Înlocuirea lui Vasile cu guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a reprezentat un act benefic. Cu menţiunea că Mugur isărescu îşi dovedise deja competenţele economico-financiare în cursul celor 9 ani în care deja condusese Banca Naţională. Şi că în primul rând de astfel de competenţe avea nevoie la acea vreme ţara.

Guvernarea lui Sorin Grindeanu nu a fost din cale afară de performantă. A început cu stângul, odată cu gafa istorică reprezentată de emiterea Ordonanţei 13/2017. Dar să nu uităm că atât premierul cât şi ceilalţi miniştri ai PSD au fost numiţi în funcţie cu vrerea şi cu aprobarea preşedintelui partidului, insul pe nume Dragnea Liviu. Însăşi Ordonanţa 13 a fost scrisă de ministrul Justiţiei de la acea vreme, numitul Iordache Florin, spre a i se da satisfacţie aceluiaşi Dragnea Liviu.

Pentru neîmplinirile guvernării, care nu sunt defel puţine, nu ar fi oare firesc să plătească în primul rând cel care s-a prezentat drept garantul politic al Executivului? Nimeni altul decât insul de joasă speţă, baronul de Teleorman, îmbogăţitul peste noapte, penalul, neo-bolşevicul Dragnea Liviu.

Cine din conducerea PSD, care din cei care i-au stat alături miercuri ore şi ore i-a cerut socoteală lui Dragnea, aşa cum s-ar fi cuvenit? Persoane dubioase, fără coloană vertebrală, glume umane şi politice gen Gabriela Vrânceanu Firea, Mihai Fifor, Olguţa Vasilescu ot Craiova, Codrin Ştefănescu, Ecaterina Andronescu? Nici nu puteam spera să fie altfel. Eram mai mult ca sigur că indivizii aceştia au lăsat orice urmă de demnitate în clipa în care au semnat cererea de înscriere în PSD.

Aflăm că ar fi făcut-o după ora 20 premierul Grindeanu.

Greu de crezut că rezistenţa anunţată de premierul Sorin Grindeanu ar avea vreo şansă de reuşită. E, ca şi atunci, în decembrie 1999, o chestiune de ore sau de zile până când Sorin Grindeanu va depune armele. Dacă prim-ministrul se încăpăţânează să nu plece, nu am nici cel mai mic dubiu că se va recuge la moţiunea de cenzură. Numai că nici reuşita ei nu este tocmai sigură. Iar condiţiile puse de Grindeanu pentru a-şi da demisia sunt abracadabrante.

Nu înseamnă însă că eventuala plecare a fostului preşedinte al Consiliului judeţean Timiş pe meleagurile natale va aduce cu sine rezolvarea crizei. Nici a celei din PSD, nici a celei în care iresponsabilitatea, orgoliul, prostia, demenţa, totalul dispreţ pentru prezentul şi viitorul ţării ale numitului Dragnea Liviu şi ale celor mai bine de 50 de hoţi, de inşi care fură pe faţă din prezentul şi viitorul României, umanoizi cocoţaţi pe cine ştie ce cracă din conducerea PSD şi care i-au stat alături au aruncat începând din data de 14 iunie 2017 România.

Nu. În mod sigur, PSD nu dispune la ora actuală de un adevărat om politic, de un profesionist, de un caracter capabil să preia responsabilitatea guvernării. Iar dacă ar dispune ar fi linşat pe dată de cocoţaţii pe crăcile cele mari şi groase ale partidului. De cei ce fac parte din adunătura, din gloata de yesmeni şi de damicele guralive care se joacă inconştient de-a politica.

Caracterele adevărate nu au nimic în comun cu această ceată de briganzi, de şuţi, de iresponsabili.