Actele de terorism la care îi îndeamnă revista maghiară (găsiţi textul integral la Dan Tănasă) pe luptătorii pentru autonomie în Transilvania nu sunt o glumă. În Tyrolul de Sud al anilor 60 au existat asasinate şi sabotaje economice grave, iar dacă acesta este recursul la istorie pe care îl fac unii lideri de opinie maghiari, atunci trebuie să conştientizăm că avem o mare problemă. Una care nu se mai rezolvă fluturând din degete ca şi cum ar fi doar nişte declaraţii iresponsabile, ci care necesită implicarea autorităţilor care asigură siguranţa publică.

Toate aceste fapte aparent mici formează, vorba revistei Europai Ido, un plan de luptă, grav pentru cei care au urmărit cum creşte extremismul maghiar în decursul ultimilor ani, dar nesemnificativ pentru cei care cred că acest fenomen este unul marginal şi fără consecinţe. Oare cine are dreptate?

În timp ce revistele maghiare ne arată care sunt paşii de urmat pentru autonomia secuilor, o asociaţie de jurnalişti maghiari (intitulată MURE) vrea să interzică orice publicare de materiale considerate ”anti-maghiare”, cum, probabil, şi acesta de faţă. M-aş putea simţi vizat de vreme ce în comentariile la articolul care prezenta respectiva rezoluţie, articolele mele au fost indicate ca ţintă cu subiect şi predicat. Aşadar, revistele maghiare ar trebui să ofere şi planurile de luptă, eventual şi ţintele de atacat pentru a îngenunchea statul român şi a-l forţa să ofere autonomia, iar noi, cei care ripostăm la nivel public împotriva unor asemenea derapaje monstruoase, ar trebui să fim opriţi pentru că suntem ”anti-maghiari”. Totul, desigur, în numele regulamentelor europene care nu ar fi respectate în România în domeniul comunicării publice online. Nu ştiu cum se face că tot noi suntem cei care nu respectăm drepturile minorităţilor, în timp ce suntem ameninţaţi în propria noastră ţară, în publicaţii apărute în România, cu aruncarea trenurilor în aer în numele jihadului autonomiei.

Se însăilează astfel o suită de absurdităţi care trebuie să ne pună serios pe gânduri. De exemplu, suntem martorii faptului că românii din Serbia au fost anchetaţi pentru o troiţă. Dar o altă troiţă românească, a cărei aprobare a fost obţinută cu greu, a fost schimbată chiar în România cu una mai mică pentru că depăşea în înălţime monumentul maghiar din curtea Liceului mixt din Covasna. Iar acest lucru nu s-a întâmplat într-un stat străin, ci chiar la noi acasă.

Toate aceste fapte aparent mici formează, vorba revistei Europai Ido, un plan de luptă, grav pentru cei care au urmărit cum creşte extremismul maghiar în decursul ultimilor ani, dar nesemnificativ pentru cei care cred că acest fenomen este unul marginal şi fără consecinţe. Oare cine are dreptate?