În aceste condiţii, îi pot înţelege pe cetăţenii scârbiţi de politică, de presă, de viaţa de zi cu zi. Nu-i pot înţelege însă pe aceia care, deşi se încadrează în categoria de mai sus, nu vor să meargă la vot...

După cum probabil aţi aflat deja, echipa de comisari propusă de Jean-Claude Juncker a primit miercuri votul Parlamentului European. Mesajul preşedintelui ales al Comisiei Europene a fost unul hotărât, rezumând responsabilitatea şi angajamentul pentru construirea unui nou capitol din viaţa Uniunii Europene, unul mult mai eficient şi mult mai focalizat pe cetăţenii europeni.

„Este momentul să dăm o nouă strălucire proiectului european", a spus Jean-Claude Juncker în Parlamentul European. “Aici, în faţa dumneavoastră, în această Cameră care este farul călăuzitor al democraţiei europene, vă lansez apelul de a pune, din nou, Europa în mişcare. (...) După cum ştiţi, intenţionez să prezint un pachet de investiţii ambiţios, în valoare de 300 de miliarde de euro, pentru crearea de locuri de muncă, creştere economică şi competitivitate. Aceasta nu este o promisiune, ci o afirmaţie”.

Iată că, în acest context optimist, în România se desfăşoară o campanie electorală prezidenţială, tipică aş putea spune, în care pe prima pagină aflăm cine a mai fost ofiţer acoperit, cu cine s-a mai înjurat Vanghelie sau Mazăre, ce „boss” mai pofteşte la şefia PSD după epoca post Ponta. În aceste condiţii, îi pot înţelege pe cetăţenii scârbiţi de politică, de presă, de viaţa de zi cu zi. Nu-i pot înţelege însă pe aceia care, deşi se încadrează în categoria de mai sus, nu vor să meargă la vot.

Sunt sigură că pe toţi ne-au învaţat mama şi tata la un moment dat că nu este frumos să minţi şi să furi, ba chiar ne trăgeau de urechi când ne prindeau încălcând aceste reguli. Mulţi dintre noi, de asemenea, am citit de-a lungul vieţii măcar o carte, poate chiar Biblia, în care am apreciat frumuseţea valorilor morale creştine, curate: adevărul, respectul, binele, lucrul bine făcut. De aceea, întreb, de ce atunci când avem prilejul să aplicăm şi să promovăm astfel de valori, unii dintre noi ne retragem, devenim egoişti şi nu ne interesează decât micul nostru univers? De ce să nu profităm că pe 2 şi 16 noiembrie avem prilejul să promovăm aceste valori cât mai bine, valori care, pe lângă faptul că ne-ar lumina sufletul pentru că facem o faptă bună, ar aduce şi beneficii atât nouă cât şi României întregi. Evident, astfel de afirmaţii nu stau în picioare dacă nu vin şi cu dovezi, nu? Dar dovezile curg prin faţa ochilor noştri de doi ani şi ceva, iar dacă ar fi să le enumăr pe toate, ar trebui să fac un text kilometric.

Pe scurt, însă, nu putem să ne prefacem că nu vedem realizările omului şi primarului Klaus Iohannis de până acum. Sibiul a devenit unul dintre cele mai frumoase oraşe româneşti, a fost Capitală Culturală Europeană, a atras milioane de euro din fonduri europene, şomajul se apropie de zero în 2014, Iohannis a fost reales de 3 ori primar cu scoruri mai mari de 70%. Cu ce îl acuză acum adversarii politici? Că are x case (aflate legal în posesia lui), ca s-ar putea să fie acuzat de incompatibilitate (deşi se ştie că a câştigat procesul la prima instanţă), că nu l-a binecuvântat Dumnezeu să aibă copii. În câte dintre aceste acuze se poate întrezări un prejudiciu adus României sau o minciună prejudiciabilă pentru cetăţeanul român?

De partea cealaltă avem candidatul Victor Ponta care a demonstrat de atâtea ori că minte fără nici o remuşcare, că minte deşi faptele, cifrele şi toţi factorii responsabili pot demonta minciunile lui. Să enumerăm doar câteva exemple. Eurostat confirmă că în august 2014 România este pe primul loc în Europa la scăderea volumului cifrei de afaceri pentru comerţul cu amănuntul, precum şi pe primul loc la reducerea locurilor de muncă. Sau că la sfârşitul trimestrului II am suferit cea mai abruptă cădere economică. Mai adăugăm aici şi cele 37 de noi taxe şi impozite introduse de guvernul Ponta precum şi zero kilometri noi de autostradă daţi în circulaţie în 2014. De asemenea, să nu trecem uşor peste faptul că autostrăzile mincinoase ale lui Dan Şova nu au nici o legatură cu planurile şi traseele finanţabile de Uniunea Europeană sau că Guvernul a tăiat fonduri de la cofinanţarea proiectelor europene şi de la investiţiile publice (ce asigurau locuri de muncă), pentru a fi redirecţionate către primăriile PSD. Nu cred că are rost să mai detaliez şi celebrele episoade cu plagiatul demonstrat, cu minciuna studiilor din C.V., cu minciuna supra-accizei pe combustibil, minciuna Roşia Montană sau minciuna milionului de locuri de muncă.

De aceea revin la nelămurirea mea iniţială şi întreb: cum pot unii dintre noi să nu observe atentatul la economia României şi la bunăstarea şi bunul-simţ al românilor? Cum pot să nu observe că de câteva luni Guvernul Ponta risipeşte resursele României pe pomeni electorale aşa cum a făcut premierul Tăriceanu la alegerile din 2008, înaintea crizei din 2009? De unde va lua Guvernul fonduri în 2015 pentru toată această „bunăstare” electorală în condiţiile în care economia României este în recesiune, gradul de colectare nu creşte iar evaziunea fiscală nu scade? Soluţiile stângii nu au fost niciodate multe, fie vor introduce noi taxe şi impozite sau le vor majora pe cele existente, fie vor majora accizele, fie vor tăia cheltuielile cu investiţiile publice sau cofinanţarea proiectelor europene, aproape singurele surse sigure de locuri noi de muncă. Cum va accede deci România la cele 300 de miliarde de euro din programul de investiţii al preşedintelui Juncker dacă guvernul Ponta a demonstrat în 2 ani că nu ştie şi nu vrea să atragă fonduri europene şi nici nu respectă principiile şi angajamentele europene, cum ar fi de exemplu Master Planul General de Transport?

În concluzie, având în faţă un candidat care a demonstrat de atâtea ori că minte şi că Guvernul pe care îl conduce sabotează economia României şi bunăstarea românilor în spatele unor minciuni frumos ambalate, iar de cealaltă parte avem un candidat care de 12 ani demonstrează că este adeptul lucrului bine făcut, un bun gospodar al avuţiei publice, cum putem să stăm acasă sau să nu votăm gospodarul în detrimentul mincinosului? Cum putem să stăm acasă şi să nu votăm gospodarul, când mama şi tata ne-au învăţat de mici să sancţionăm minciuna şi hoţia atunci când le vedem? Nu de alta, dar o să vină peste câţiva ani copiii să ne tragă de urechi că stând acasă sau nevotând corect le-am compromis viitorul şi încrederea în valorile morale creştine!