Elocventa petiţie cu repetiţie

Această petiţie cu repetiţie demonstrează cel mai bine modul în care se produc abuzul şi falsul în România. Ea le arată americanilor mecanismul, ceea ce îi va ajuta să înţeleagă mai bine fenomenul. Într-adevar, prin ea abuzurile din România trec oceanul.

Pentru că vizita celor trei propagandişti de la trustul securistului intact în SUA nu s-a lăsat decât cu ridicole poze în kilturi, aceştia s-au gândit că nu trebuie ratată nicio modalitate de a te face de râs, motiv pentru care au redactat o petitie. „Abuzurile din România trec oceanul”, spun ei. Şi munţii s-au zguduit! De râs!

Dacă americanii nu au înţeles până acum cum stau lucrurile în politica românească, dacă Victoria Nuland nu a înţeles de la preşedintele Băsescu modul în care a fost atacat statul de drept, dacă responsabilii de la Washington încă mai aveau îndoieli cu privire la condiţiile în care trimit bani pentru scutul de la Deveselu, iată că petiţia cuplului de comici Gâdea-Ursu vine să spulbere toate aceaste îndoieli şi neclarităţi. Cred că atunci când vor primi petiţia, Obama şi Kerry vor cădea pe spate. Tot de râs, fireşte!

Nu intru în conţinutul petiţiei, fiindcă ea este o „sinteză a zilei” ce durează de cinci ani, cu multivalentul şi profundul mesaj „jos Băsescu!”. Mă interesează aici elementul de noutate. Încă din primele ore ale lansării petiţiei, anteniştii au anunţat o mare victorie, întrucât petiţia ar fi adunat un număr record de semnături. Până la proba contrarie, i-am crezut. Iar proba contrarie nu a întârziat să apară, ea fiind făcută publică de către jurnalistul Adrian Halpert, care a semnat documentul de mai multe ori. În momentul în care  jurnalistul a făcut public acest lucru, „petiţia înregistrase 65.702 semnături, care provin de la 44.325 de adrese IP diferite. Aşadar, 21.377 semnături provin de la IP-uri care au mai fost înregistrate. Asta înseamnă că cel puţin 32,5% dintre semnături sunt semnături multiple!... Petiţia Antenei 3 – ca şi altele, de altfel – poate fi votată de câte ori vrei, de unde vrei şi cum vrei. Nu există nicio garanţie că cele „jdemii” de semnături aparţin, fiecare, unui individ, aşa că relevanţa cifrei celor care semnează este nulă”, arată jurnalistul.

Petiţia celor de la trustul securistului intact este, de fapt, o definiţie ostensivă a corupţiei şi abuzurilor din România: „aşa se face”, spune demersul lor. Şi această demonstraţie va trece oceanul, după cum ne asigură iniţiatorii documentului. La lucru este o combinaţie metodologică „Dragnea-Ponta, adică metoda votului multiplu combinată cu structura caleidoscopică a votantului, cu multiplele calităţi şi faţete în care acesta îşi exercită votul. Spre deosebire de „metoda Dragnea”, în cazul acestui mixt metodologic nu este nevoie de morţi, ci de nume şi funcţii reale sau fictive.

Un exemplu: premierul Victor Viorel Ponta a putut sau poate semna petiţia de mai multe ori, în funcţie de ipostaza în care se plasează: ca Viorel, ca Victor, ca Ponta, ca preşedinte al PSD, ca deputat, ca premier, ca soţ, ca ginere ş.a.m.d.. Nimic nou, fiindcă a luat şi decizii aplicând metoda caleidoscopică: ca deputat a votat „contra”, iar ca premier, pro-Roşia Montană. Chiar şi în aceste zile, ca premier este non-stop la guvernare, iar ca Victor Viorel este la ski.   

Ce document putea să demonstreze mai bine cum se produc abuzurile şi falsurile din România decât această petiţie cu repetiţie? Se ştie că americanii nu au apetenţă pentru teorie, fiind înclinaţi spre empirism şi pragmatism. Ei tot timpul cer ilustrarea cu un exemplu sau cu o demonstraţie, pragmatismul lor manifestându-se în preferinţa pentru „know how” (a şti cum) faţă de „know what” (a şti ce). Dacă discursurile şi documentele despre abuzurile din România de până acum nu au reuşit să-i mişte, fiind sub semnul lui „know what”, sunt sigur că această petiţie îi va convinge, îi va face să înţeleagă cum stau lucrurile la noi pentru că este o demonstraţie pe viu, este o probă de „know how”. Anteniştii au dreptate: abia prin această petiţie abuzurile din România trec oceanul.