După demisia din PSD a d-lui Mihai Tudose
Problema nu era dacă fostul premier Mihai Tudose va demisiona din PSD, ci când va interveni evenimentul. Dacă eveniment poate fi socotită decizia cuiva care, atâta vreme cât a fost prim-ministru, nu s-a remarcat decât prin trecutul ce îl recomanda drept un apropiat al serviciilor secrete şi prin vechimea lui considerabilă în partid.
În pofida acestei vechimi, a auzit oare cineva, dincolo de fruntariile Brăilei, de dl. Tudose înainte ca acesta să devină premier? Tare mă tem că nu.
În postura de prim-ministru dl. Mihai Tudose nu a strălucit defel prin inteligenţă. Este notoriu faptul că i-a dat multă vreme ascultare orbeşte pe Liviu Dragnea, că micile lor diferende de opinii erau doar de operetă, dar şi că oferea la începuturile şedinţelor de guvern spectacole ieftine administrându-le, aşa, de ochii lumii, câte un perdaf colegilor de Executiv ce nu îi erau pe plac şi pace. Unul dintre cei care se bucurau de o atenţie specială -şi aş zice că nu tocmai pe nedrept- fiind fostul ministru al Sănătăţii, dl. Florian Bodog.
Decizia d-lui Tudose de a-şi cere transferul de la partidul controlat la sânge de dl. Liviu Nicolae Dragnea la cel al cărui preşedinte este etern cârcotaşul Victor Ponta (e adevărat, acesta are studii ceva mai serioase, vorbeşte mai articulat limba română, ştie şi câteva limbi străine şi, când vrea, operează chiar şi distincţia dintre ironie şi mitocănie) rămâne o manevră personală, fără importanţă atâta vreme cât nu va fi urmată de o hemoragie masivă către Partidul Pro România, măcar din partea membrilor din Organizaţia judeţeană PSD Brăila, al cărui preşedinte a fost până zilele trecute dl. Mihai Tudose. Or, având în vedere precedentul reprezentat de excluderea din PSD a d-lui Adrian Ţuţuianu care nu a determinat cine ştie ce solidarizări masive cu fostul membru de vază al PSD şi fost şef al organizaţiei judeţene Dâmboviţa, expectativa sau, mai exact, observarea atentă a desfăşurărilor viitoare mi se pare mult mai indicată decât pregătirea tortului şi a şampaniei cu care unii se şi văd deja sărbătorind mult dorita înlăturare de la putere a Executivului condus de d-na Viorica Vasilica Dăncilă. Deocamdată doar doi sau trei parlamentari au urmat exemplul d-lui Tudose, cu efecte la nivelul raportului de forţe la nivelul Camerei Deputaţilor.
Am temeri că atât de lipsita de simţ politic doamnă Alina Gorghiu se grăbeşte atunci când cere conducerii liberalilor să pună rapid de o moţiune de cenzură, şi aceasta chiar din primele zile ale viitoarei sesiuni parlamentare ce ar urma să înceapă în ziua de 4 februarie. Pare-se că doamna Gorghiu nu a învăţat nimic din eşecul celor două moţiuni de cenzură anterioare. Şi nici nu a înţeles ceva ce dl. Ponta a repetat de atâtea ori cum nu se poate mai clar. Şi anume că el şi partidul domniei-sale nu au nimic împotriva PSD, adică a partidului în sine, ci doar împotriva preşedintelui acestuia, că nu vor vota pentru căderea unui guvern controlat de socialişti. Ceea ce înseamnă că altele ar fi planurile reale ale fostului preşedinte al partidului.
În cei trei ani de când a fost alungat de la conducerea guvernului graţie şi unui şiretlic al d-lui Liviu Nicolae Dragnea, devenit astăzi duşmanul său de moarte, dl. Ponta a învăţat totuşi ceva. Să aibă răbdare. Aşa că Victor Ponta aşteaptă cuminte, mulţumindu-se să facă turul televiziunilor ,lansând petarde anti-Dragnea. Fostul premier vrea ca lucrurile să se învolbureze la maximum în rândurile social-democraţilor, să crească numărul dezertorilor (s-a vorbit zilele trecute despre o plecare din PSD a d-lui Paul Stănescu, cea ipotetică a d-lui Sorin Grindeanu, căruia i-a fost cumpărată supuşenia cu leafa fabuloasă de la ANCOM, a fost de acesta deja negată, a plecat joi dl. Georgian Pop), iar dacă lucrurile vor decurge conform planurile sale va face astfel încât să creeze condiţiile îndepărtării lui Dragnea de la şefia Camerei Deputaţilor. E limpede că dl. Ponta speră, ca la un moment dat, să revină în fruntea celor pe care i-a condus odată. Unde mai pui că d-na Gorghiu uită că, în nici un caz, dl. Victor Viorel Ponta nu este dispus să îl accepte drept viitor premier pe dl. Ludovic Orban care nu renunţă în ruptul capului la ambiţia de a deţine o demnitate pentru care nu îl recomandă, în fapt, nimic.
Nu printre membrii ori parlamentarii PRO ROMÂNIA cred că ar trebui să îşi caute Opoziţia aliaţii. Aceştia sunt cum nu se poate mai nesiguri. În schimb, se impune observat că a apărut deja o fisură în povestea de iubire dintre coaliţia PSD-ALDE şi UDMR pe tema feluritelor formule cu ajutorul cărora Puterea încearcă să îşi salveze de la puşcărie baronii, se pot încerca acţiuni de lobby chiar în rândul minorităţilor altele decât cea maghiară. PNL ar trebui să înceteze cu atacurile josnice la adresa recent înfiinţatului partid PLUS al d-lui Dacian Cioloş, dar şi la acelea mai vechi ţintite împotriva USR. Şi să convingă populaţia că soluţia adevărată pentru schimbare se află în intimitatea cabinei de vot. Doar o astfel de schimbare va avea legitimitate.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro
Se încarcă comentariile...
