De ce vrea preşedintele Iohannis alegeri anticipate?

Înainte de a fi voinţa PNL şi cu atât mai puţin a preşedintelui acestuia, dl. Ludovic Orban, alegerile anticipate reprezintă dorinţa d-lui Klaus Werner Iohannis Iohannis. Poate şi de aceea dl. preşedinte este mai activ ca niciodată, mult mai prezent decât a fost în viaţa ţării în anteriorul lui mandat de cinci ani la Cotroceni.

Preşedintele contează mai întâi pe propria lui popularitate dovedită de scorul considerabil cu care a câştigat alegerile prezidenţiale. Dl. Iohannis mizează, deloc fără temei, pe un transfer de popularitate  care să se regăsească benefic în conturile PNL. Care nici el nu stă, pentru moment, deloc prost în sondaje, unele dintre acestea creditându-l cu aproximativ 40% din opţiunile electoratului. Or, aceasta înseamnă că cu ceea ce vor dobândi cu ocazia redistribuirile, liberalii vor putea ajunge în vecinătatea a jumătate dintre mandatele din viitorul Parlament.

Deloc lipsit de realism politic, preşedintele ştie că până la iarna viitoare, adică până în decembrie 2020, atunci când ar urma să aibă loc alegerile parlamentare la termen se pot întâmpla multe. Să-i scadă domniei-sale popularitatea la fel cum nu e deloc exclusă nici scăderea în sondaje a PNL. Dl. Iohannis vede şi aude şi gafele şi bâlbele PNL, respectiv greşelile guvernării, slaba performanţă a unor miniştri (chiar şi a unora dintre aceia care au ajuns în guvern la propunerea domniei-sale), la fel cum mai mult ca sigur că nu îi sunt necunoscute nici unele conflicte sociale şi de muncă ce au apărut la scurtă vreme de la începutul anului. Două lucruri îşi doreşte, de fapt, dl. Klaus Iohannis după alegerile anticipate. Un guvern monocolor PNL fără probleme de susţinere în Parlament, nedependent în primul rând de alianţa USR-PLUS şi de capriciile acesteia şi anihilarea PSD.

În privinţa USR-PLUS lucrurile sunt aproape ca şi făcute. Sub „înţeleapta” conducere a d-lui Dan Barna, USR nu mai are în sondaje decât 13% dintre preferinţele electoratului. În numele democraţiei absolute care se zice că ar domni în respectivul partid, unul zice hăis şi altul cea. Mai mult. Se laudă cu asta. Fiecare vector de imagine al USR vorbeşte, cu ocazia apariţiilor televizate, mai curând în calitate de persoană fizică decât în aceea de purtător al unui mesaj coerent al partidului. S-a potolit, sau oricum pare mai tăcută doamna Cosette Chichirău, în schimb dl. Mihai Goţiu cere aproape zilnic demisia conducerii partidului. Ce să mai creadă electoratul? De ce şi-ar mai da votul cuiva veşnic pus pe harţă şi pe ciondăneli? Toată lumea vede, toată lumea mai puţin USR-PLUS, că lucrurile stau substanţial altfel pentru Alianţă decât au stat cu ocazia alegerilor europarlamentare din mai 2019 când succesul ei electoral a fost aproape incredibil. Unde mai pui că reglementarea pregătită de guvernul PNL în legătură cu viza de flotant obţinută cu 90 de zile înainte de vot defavorizează clar USR:

Cu totul altfel se prezintă lucrurile în cazul PSD. Da, e adevărat, partidul e slăbit după guvernarea eşuată din perioada 2017-2019 şi după catastrofalele rezultate la alegerile din mai şi decembrie trecut. Deocamdată PSD nu are lideri credibili. În plus, s-a schimbat drastic şi structura, şi natura electoratului român, iar faptul acesta s-a făcut vizibil în primul rând în tolba PSD. Degeaba se dau de ceasul morţii liderii partidului ca şi postacii lui. Campania de fake news-uri, minciunile ba cu tăierea pensiilor şi salariilor, ba cu neacordarea promiselor majorări salariale, ba cu nepunerea în practică a măririi pensiilor cu 40% începând cu data de 1 septembrie, ba cu faptul că guvernului Orban i s-au terminat banii nu dau rezultatele scontate. Ce să-i faci? S-au deşteptat românii! Nu mai cred aşa de lesne în minciunile pesediste.

Atâta doar că pentru moment PSD are încă structuri puternice în teritoriu. Controlează judeţe şi municipii. Conducerea partidului nu vrea alegeri anticipate şi nici alegerea primarilor în două tururi de teamă să nu piardă aceste două atuuri. Baronii locali ţin cu tot dinadinsul să îşi păstreze supremaţia ca şi ramificaţiile în structuri şi în mediile de afaceri. Mai mult ca sigur că oricare ar fi conducerea partidului şi indiferent de numele preşedintelui acestuia (dl. Ciolacu sau reinventatul domn Grindeanu) va urma o luptă politică pe viaţă şi pe moarte.

Aşa încât nu doar PNL, ci toate celelalte partide aflate în opoziţie cu PSD ar face bine să îşi amintească înţelepciunea cuprinsă în zicerea Nimic nu e gata până nu e gata.

Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro