Dacian Cioloş - premier al unei coaliţii PNL-USR?
0Aşa după cum scriam într-un comentariu anterior, demisia d-lui Vasile Blaga din postul de co-preşedinte al PNL intervine într-un moment în care, după câte se spune, partidul era pe punctul de a-l convinge pe dl. Dacian Cioloş să accepte postul de prim-ministru al unui posibil guvern susţinut politic în viitorul Parlament de liberali şi de USR. Dl. Cioloş rămânând pe mai departe neînregimentat politic
O soluţie ce ar putea să fie şi pe placul preşedintelui Klaus Iohannis. Cu toate că declaraţia lui de joi în conformitate cu care dl. Dacian Cioloş ar trebui să îşi declare adeziunea simpatia sau preferinţa pentru un anume partid, acest partid trebuind să fie PNL, complică serios situaţia actualului prim-ministru. Care, în repetate rânduri, a declarat că nu vrea să facă parte din nici un partid. Dacă dl. Cioloş va trece peste ceea ce a spus - Paris vaut une messe! -, am avea parte de un Cabinet alcătuit din oamenii ce măcar în vorbe se pretind a fi de dreapta care ar însemna o soluţie mult mai apropiată de visatul „guvernul meu” decât cea reprezentată de nociva, nepractica, sortită la eşec formulă guvern PSD-PNL.
Chiar dacă scandalul din jurul numelui d-lui Vasile Blaga nu va afecta acest proiect şi dacă şi urnele vor arăta că el ar fi posibil, rămân încă fără răspuns câteva întrebări.
Prima fiind aceea legată de libertatea de care va dispune dl. Cioloş de a-şi alege singur colaboratorii. O libertate de care dl. Cioloş nu a prea dispus toamna trecută. De aici numeroasele remanieri, de aici faptul că unii dintre miniştri au spus hăis şi alţii cea, de aici prea desele, pernicioasele asemănări dintre guvernul Cioloş şi Executivele conduse în vremea guvernării CDR-PD-UDMR cu prim-ministru Victor Ciorbea. E de sperat că dl. Cioloş a tras învăţăminte şi că nu se va cantona şi data viitoare la condiţia de deschizător de plicuri conţinând nume de pretinse „persoane importante” fără de care, mă-nţelegi, nu se poate.
Ştim bine. În noul, în marele PNL sunt multe individualităţi măcinate de orgolii dar şi de frustrări. Inşi care poftesc a fi miniştri cu orice preţ şi care nu ştiu zău dacă vor admite ca numele lor să fie la mâna şi în stiloul d-lui Dacian Cioloş. Primul care a vorbit a fost dl. Ludovic Orban.
Nu este clar nici dacă în viitorul guvern PNL-USR, guvern al cărui ipotetic prim-ministru ar fi dl. Dacian Cioloş, vor figura şi alţi miniştri cvasi-independenţi, ce ar urma să fie susţinuţi politic.
Dacă actualul ministru al Educaţiei, dl. prof. univ. dr. Mircea Dumitru, a fost cât se poate de ferm anunţând că după alegeri va reveni la funcţia de rector al Universităţii din Bucureşti, nu prea ştim care îi sunt gândurile ministrului Sănătăţii, dl. Vlad Voiculescu. După părerea mea, ar fi cum nu se poate mai bine ca domnia-sa să rămână pe mai departe în guvern. Problema e dacă, în cazul în care dl. Voiculescu acceptă să rămână, va admite acest lucru nevricosul domn Eugen Nicolăescu. Un ins care se vede de la o poştă că de abia aşteaptă să i se spună iar „domnule ministru”, „excelenţă”. Are oare dl. Cioloş garanţii că va fi scutit de astfel de crize de orgolii şi de personalitate?.
Neclar e şi care ar fi posibilele personalităţi pe care le va scoate la înaintare noul USR. Nu ştim nici ce pretenţii politice şi guvernamentale vor avea ele. Ori partidul pe care îl reprezintă. Sigură pentru moment e doar realitatea că nici dl. Nicuşor Dan şi nici d-na Clotilde Armand nu sunt tocmai lesne de împăcat, că sunt vocali şi capricioşi, gata oricând să spună „nu” unor supra-dimensionate pretenţii liberale. Că se vor da de ceasul morţii spre a le stopa profitând de ceea ce preşedintele Iohannis a numit „situaţia neplăcută, complicată” în care a ajuns PNL după declanşarea „afacerii” Vasile Blaga. Nu mi-aş dori cu nici un chip să fiu martorul unei discuţii între d-nele Gorghiu şi Armand, ambele parcă desprinse din Caragiale. Miţa Baston şi Didina Mazu în persoană.
Dacă dl. Cioloş va trebui să ţină cont de ceea ce se va hotărî în posibile alte COCOPO ŞI COCOPA, precum a trebuit să facă dl. Ciorbea în 1997, de ce vor dispune organisme al căror rost ar fi acela de a menţine neatinsă posibilă viitoare majoritate parlamentară, libertatea lui decizională va fi doar o iluzie.
Iar guvernul condus de dumnealui va fi unul de cursă scurtă.