Crin Antonescu faţă cu sociologia estivală

În toată perioada verii care stă să se termine a apărut un număr destul de mare de sondaje de opinie. De regulă, publicarea succesivă a cercetărilor sociologice într-un interval de timp relativ scurt este semnul că se întâmplă sau că urmează să se întâmple ceva.

Cum, în această vară, n-am avut parte de crize politice majore, iar alegerile se vor desfăşura abia anul viitor, este, cred, justificat să ne punem întrebarea asupra semnificaţiei acumulării de sondaje. De ce au apărut atât de multe? Ce au urmărit ele să demonstreze sau, mai exact, să inducă alegătorilor?

Atunci când clasa politică este interesată de consecinţele unui anumit eveniment, publicarea sondajelor este făcută cu foarte mare atenţie. Distorsiunile introduse în date sunt ponderate, şi ele urmăresc să favorizeze o tabără sau alta în aşa fel încât nici instituţiile de sondare să nu-şi piardă credibilitatea, nici sondajele să nu pară scoase din burtă. Aşa se întâmplă, sistematic, înaintea scrutinurilor electorale. De această dată însă, situaţia este diferită. Contextul ales pentru realizarea de cercetări este atipic: în perioada de vară, relevanţa lor sociologică scade (mulţi oameni sunt plecaţi în vacanţă şi nu sunt preocupaţi de probleme politice). În acelaşi timp, este greu de crezut că, la numai câteva luni de la preluarea guvernării de către USL, tendinţele electorale au cunoscut o modificare semnificativă. Ce rost are atunci să investighezi opţiunile politice ale electoratului?

O caracteristică a sondajelor apărute în ultimele două-trei luni este gradul lor scăzut de complexitate. Ele cuprind câteva întrebări cu relevanţă politică şi sugerează, în aparenţă, că opţiunile electorale sunt relativ stabile (USL este în continuare pe val, iar PDL nu reuşeşte să-şi revină). Privite de-aproape, trivialitatea concluziilor dispare însă, iar din ele se degajă o anumită nelinişte, precum şi o anumită tendinţă privind alegerile prezidenţiale de anul viitor. Aceste sondaje sunt mai puţin preocupate de opţiunile politice ale electoratului (care sunt şi uşor de intuit) şi mai mult de influenţarea tendinţelor electorale pentru alegerile prezidenţiale. Cum, deocamdată, nu există decât un singur prezidenţiabil cu şanse de a câştiga alegerile, Crin Antonescu, toate sondajele sunt concentrate asupra sa. În fapt, aceste cercetări sociologice urmăresc să evalueze situaţia electorală a lui Crin Antonescu şi să inducă o anumită tendinţă, de scădere drastică în intenţia de vot a candidatului USL la alegerile prezidenţiale.

Tehnica de manipulare este simplă, dacă nu grosieră. Unul dintre ultimele sondaje, îl prezintă pe Crin Antonescu în coada unei liste de personalităţi politice. Dintre numele aflate pe această listă, liderul liberal este singurul care şi-a anunţat participarea la alegeri. Întrebarea nici nu vizează măcar intenţia de vot, ci încrederea în personalităţi. Efectul scontat este totuşi scăderea electorală a lui Crin Antonescu. Sondajele încearcă să inducă electoratului ideea că prezidenţiabilul USL nu are şanse să câştige alegerile.

Acesta este – să nu ne îndoim - motivul pentru care, în această vară, atât de multe case de sondare au fost puse la treabă. Ceea ce rezultă însă din intensa activitate sociologică estivală este însă, după părerea mea, cu totul altceva decât intenţia lor ultimă, şi anume: Crin Antonescu este un candidat cu şanse foarte mari de a ajunge preşedinte. În fapt, el este cel care acumulează, în prezent, cele mai multe voturi. Neliniştea care se degajă din sondaje de aici vine. Logica cifrelor le-a trădat, căci au demonstrat inversul a ceea ce au urmărit să demonstreze.