Ciudăţenii pre-electorale

Pe măsură ce se apropie ziua în care se va da startul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare programate a avea loc pe data de 11 decembrie, se înmulţesc anunţurile referitoare la intenţiile de candidatură.

Multe dintre aceste anunţuri sunt fireşti, sunt aşteptate. Ele vin din partea unor persoane ce şi-au făcut din politică o meserie şi cărora li se pare normal să pună în practică, pe mai departe, ceea ce au învăţat.

Alte anunţuri vin din partea unor cetăţeni ce au dobândit un plus de proeminenţă în partidele în care s-au înscris de la ultimele alegeri şi care se cuvine să împrospăteze listele de candidaţi, din motive cum nu se poate mai normale ori, pur şi simplu, spre a dovedi că vechile formaţiuni s-au reformat, oferă un răspuns dorinţei de înnoire exprimată în ultimul an, în anul scurs de la tragedia de la Clubul Colectiv de electorat

.
O a treia categorie de pretendenţi la fotoliile de parlamentar se recrutează din rândul membrilor noilor partide, cele mai cunoscute dintre ele fiind Partidul România Unită, condus încă de dl. Bogdan Diaconu, şi Partidul Salvaţi România al cărui lider este dl. Nicuşor Dan.

Cu diferenţa capitală că, în vreme ce PRU pare mai degrabă dispus să dorească a trece pe liste inşi care au dezertat din vechile partide din care au făcut parte şi în care se pare că au primit clare semnale că nu ar fi agreaţi pentru o nouă candidatură, PSR continuă să dea semne că va fi o alternativă proaspătă la vechii politicieni. 

După un început în forţă, Mişcarea Populară, al cărei şef suprem este fostul preşedinte Traian Băsescu, a dezamăgit prin scorul mic înregistrat la alegerile locale şi nici nu ne lasă să întrevedem că ar fi capabil să obţină un scor de natură să provoace mari surprize în alegerile din iarnă. Nu e exclus ca tocmai acesta să fie motivul pentru care preşedintele lui, dl. Traian Băsescu, a lansat pe piaţă, în ultimele zile ale săptămânii trecute informaţia potrivit căreia nu exclude deloc o candidatură.
Anunţul făcut de fostul şef de Stat ne surprinde şi nu prea. Chiar dacă dl. Băsescu a declarat în repetate rânduri că însăşi domniei-sale nu i s-ar părea foarte ok să aspire la demnităţi după ce a ocupat funcţia supremă, ştim cu toţii că dl. Băsescu nu pune prea mare preţ pe propriile cuvinte sau promisiuni şi că se răzgândeşte frecvent, făcând-o cât ai zice peşte.

 
Am mai scris şi cu alte ocazii că o revenire a fostului preşedinte în prim-planul vieţii politice româneşti, în speţă al celei parlamentare, ar fi ceva atipic pentru o ţară civilizată din UE sau pentru o ţară membră NATO. Mai peste tot în astfel de ţări foştii preşedinţi sau premieri au alte ocupaţii după ieşirea lor la pensie. Îndeplinesc misiuni de bune oficii, ţin conferinţe extrem de bine plătite la diferite forumuri internaţionale sau în mari universităţi (aşa au făcut şi aşa fac, printre alţii, americanul Bill Clinton sau britanicul Tony Blair), joacă tenis în partide demonstrative cu public plătitor, încasările fiind folosite în scopuri caritabile ori sunt invitaţi la reuniuni protocolare. Dl. Băsescu nu are astâmpăr, o dovedeşte hiper-prezenţa sa pe ecranele a două –trei televiziuni care îl solicită fie în rol de consultant, fie spre a-şi asigura creşteri de rating, fie pentru  asigura hazul general. Aşa că nu m-ar mira deloc ca peste cel mult două luni să îl regăsim în postura de candidat.

 
Adevărata mare ciudăţenie este reprezentată de dl. Augustin Zegrean. Un ins submediocru, fost jurist- consult de la Fabrica de baterii din Bistriţa, care, printr-un nefericit concurs de împrejurări, a ajuns să deţină nepermis de mult timp postul de preşedinte al Curţii Constituţionale. Dl. Zegrean ar dori să fie trecut pe lista de candidaţi ai PNL, iar după felul în care a reacţionat la început co-preşedinta respectivului partid, d-na Alina Gorghiu, era foarte posibil ca fostul şef al CCR să îşi fi văzut aspiraţia împlinită. Din fericire, până la sfârşit a fost cu totul altfel.

Anunţul d-lui Zegrean, susţinut de penalul Ioan Oltean, zis Neluţu Mexicanul, şi reacţia aproape entuziastă, de la început, a d-nei Gorghiu, prinsă pe picior greşit, nu pot să nu ne pună pe gânduri. Fireşte, dl. Zegrean e liber să viseze. Să dorească să fie activ şi după ce a îndeplinit vârsta pensionării, şi după ce primeşte lunar o consistentă sumă de bani pe care şi-a asigurat-o ca urmare a unei nesimţite, strigătoare la cer, legi speciale

Nu ştiu ce creşteri semnificative în intenţiile de vot în favoarea PNL ar fi putut determina eventuala sa candidatură.

Pe de altă parte, nu se poate să nu te întrebi cum ar fi reacţionat vechii liberali în faţa dorinţei d-lui Zegrean de a apărea pe lista de candidaţi ai partidului lor. Cu atât mai mult cu cât sunt convins că aceştia şi-ar fi reamintit că în 2012 preşedintele CCR a acţionat în aşa fel încât i-a pus în dificultate, în momentul referendumului pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu.

 
Înscrierea d-lui Augustin Zegrean pe listele de candidaţi ai PNL ar fi putut lesne interpretată ca un ultim şi decisiv act de încălecare a vechiului PNL de mult mai dinamica aripă provenind din PDL.Nu a fost să fie. Deocamdată.