Guvernanţii din umbră şi cei la vedere fac tot posibilul să iasă în evidenţă, lucru care este cu atât mai facil cu cât presa de casă, de partid şi de stat, stă lipită, non stop, cu camerele de filmat pe ei, înregistrîndu-le şi difuzând orice mişcare fac şi orice vorbe le ies pe gură.

Nu contează dacă mint sau nu spun adevărul, minciuna, oricum, este la rang de mare artă.

„Valoarea“ lor şi importanţa, dar mai ales consecinţele muncii lor în favoarea poporului, se văd, se simt la tot pasul. În timp ce mai marii zilei fac şi desfac guverne, propun şi votează legi, cetăţenii simpli ai acestei ţări simt tot mai mult povara vieţii cotidiene. Luptă din toate puterile să supravieţuiască, bătălie pe care unii dintre ei o pierd implacabil, în fiecare zi.

Dacă politicienii care au puterea şi fac legile afirmă cu nonşalanţă, în public, că viaţa-i frumoasă şi nu s-a scumpit nimic, oamenii simpli - copii, adulţi, bătrâni - constată, simt pe pielea şi în viaţa lor cât de greu este să mai trăiască în această ţară. Scumpirile în lanţ, politicile devastatoare ale puterii, care-i umilesc în permanenţă, îi pun la zid, le fac viaţa un calvar tot mai greu de suportat.

În timp ce politicienii, care nu au grija zilei de mâine, că nu au ce mânca sau bani de medicamente, fac spectacole, se ceartă, mint cu bună ştiinţă de cum deschid gura, sunt preocupaţi doar să-şi menţină privilegiile şi să scape de răspundere, amărâţii fac faţă cu greu vieţii în democraţia noastră originală.

Copiii n-au cărţi după care să înveţe în şcoli, în schimb au parte zi de zi, de riscuri, de lipsuri materiale, nu au condiţii normale de învăţare, nu au asistenţă medicală, medicamente, dascăli şi programe educaţionale adecvate.

În schimb au parte de o „grijă“ şi „atenţie“ deosebită din partea edililor, care se preocupă doar din gură să le asigure toate condiţiile, rămânând la celebra sintagmă actuală „copiii nu votează, deci nu ne interesează prea tare“.

Adulţii se zbat din toate puterile să asigure strictul necesar familiilor, numărându-şi tot mai puţinii bănuţi înghiţiţi lacom de lanţurile de scumpiri nesfârşite, provocate de guvernanţii iresponsabili.

Bătrânii, la rândul lor, supravieţuiesc cu şi mai mare greutate actualelor condiţii create de cei pe care majoritatea votanţilor i-a urcat la putere.

Tabloul României în prag de iarnă ne arată două imagini diferite total: pe de o parte politicienii rupţi de realitatea vieţii de zi cu zi, care par că trăiesc într-o altă ţară, unde îşi permit orice; unde infractorii, mafioţii, corupţii, incompetenţii sunt la putere, având pâinea şi cuţitul în mâinile lor. Pe de altă parte, poporul de rând sau „prostimea“ cum mai este numit de politicieni atunci când sunt votaţi de cetăţeni, care trăieşte într-o ţară în care umilinţa, foamea, frigul, neajunsurile, politica penală sunt tot mai pregnante în lupta lor pentru supravieţuire.

Poate cineva să spună că fotografia poporului de azi este exagerat de sumbră, dar aceasta e realitatea cotidiană din frumoasa noastră ţară. Cine nu vrea să o vadă, cine nu o trăieşte pe propria piele, cine nu crede este de ajuns să se plimbe prin satele şi oraşele româneşti, prin pieţe, pe străzi şi va vedea fără tăgadă cetăţenii pe stradă, oamenii vorbind singuri şi înjurând guvernanţii prin pieţe, în trenuri, în autobuze, în magazine, în farmacii, în spitale, în şcoli...în cimitire.

Amărâţii ajung să moară ca urmare a circului politic din România paralelă. Circ avem, pâine ce ne mai trebuie?