„Cestiune” de obraz politic - unii sunt mai egali decât alţii

George Orwell scria în „Ferma Animalelor” că „Toţi oamenii sunt egali, dar unii oameni sunt mai egali decât alţii". Această observaţie caracterizează procesul de alegere a candidaţilor pentru Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Între 24 martie şi 1 aprilie a avut loc o mimare a procesului de audiere a celor 17 candidaţi pentru un mandat în Colegiu. Recomand răbdare şi un ceai de sunătoare care calmează surescitarea nervoasă atunci când veţi citi rândurile de mai jos. Este un text mai amplu decât cele pe care le-am urcat până acum pe blog, dar am avut o motivaţie: să prezint pas cu pas procesul de alegere a membrilor Colegiului Director, discuţiile parlamentare de miercuri, 1 aprilie, derapajale grave şi consecinţele acestor alegeri preferenţial-politice. 

Scurt istoric

Deşi nu este o instituţie care să aibă foarte mare vizibilitate, individualizarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) în spaţiul public s-a accentuat în ultimii ani şi în condiţiile în care a avut de gestionat cazuri răsunătoare de discriminare care au implicat persoane publice şi politicieni. (CNCD) este autoritatea de stat cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii discriminării. Colegiul Director este structura deliberativă şi decizională în cazurile de discriminate sesizate, adică este acea parte din CNCD care judecă şi ia decizii în situaţiile înaintate instituţiei în care este reclamat tratamentul discriminatoriu. Este partea care ar trebui să fie mintoasă, care judecă în condiţii de rezonabilitate petiţiile, pricepută, echilibrată, echidistantă în care membrii sunt aleşi pe criterii de profesionalism şi de cunoaştere a sferei antidiscriminării. Poţi fi cel mai bun în domeniul tău de activitate, de pildă, un matematician renumit, dar în Colegiul Director e nevoie de cunoaştere specifică.  

Activitatea este reglementată prin Ordonanţa nr. 137 din 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, act care precizează ceea ce trebuie să îndeplinească o persoană pentru a fi membru în Colegiu. Iar de aici începe pocinogul pentru că persoana trebuie să aibă, printre altele, şi o activitate recunoscută în domeniul apărării drepturilor omului şi combaterii discriminării, iar alegerea se face în baza unei proceduri destul de clare: propunerile se înaintează Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, candidaturile se publică pe website, în 15 zile se depun contestaţii şi urmează audierea candidaţilor. Tot în Ordonanţa 137 din 2000 scrie că „la numirea membrilor Colegiului director se va urmări ca minimum două treimi dintre aceştia să fie licenţiaţi în ştiinţe juridice”. (art.23) Credeam că şi precizarea celor două treimi este clară, dar ne-am/m-am înşelat după cum vom vedea, deşi articolul 23 a fost respectat până în aceste zile de graţie.  

Caragiale reloaded sau importanţa originii politice  

Ceea ce s-a petrecut în tura aceasta de alegere a membrilor nu este doar o cestiune de obraz, ci şi una de respectare a legilor şi a procedurilor. Subsemnata, autoarea textului de faţă, a fost una dintre propunerile societăţii civile pentru ocuparea unui loc în Colegiu. Mi-am închipuit eu că au un rost experienţa de mai bine de 10 ani în zona antidiscriminării şi egalităţii de gen pe care o pot proba prin cărţi scrise şi coordonate, articole ştiinţifice şi publicistice, proiecte de cercetare, participări la conferinţe naţionale şi internaţională, studiile mele care corespund tipului de decizii şi deliberări din Colegiul Director (un doctorat în ştiinţe politice, masterat de gen şi politici publice, postdoctorat  în ştiinţe politice pe care îl urmez acum), experienţa de advocacy în zona antidiscriminării şi egalităţii de gen, recunoaşterea publică şi academică în această sferă, fiindcă nu aşa nitam-nisam se aruncau organizaţiile active în sfera antidiscriminării să îmi susţină candidatura.

Eroare de gândire fiindcă originea politică îţi sprijină sau împiedică accesul instituţional într-un domeniu în care ar trebui să aibă prioritate alte date. În societatea medievală conta, de pildă, originea socială, respectiv poziţia unei persoane era stabilită sau atribuită prin naştere existând puţine şanse să fie schimbată (datele problemei nu au dispărut). În raport cu Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării contează originea politică şi nu este singura instituţie în care se respectă acest principiu sacrosanct. Există o practică la nivelul partidelor în care mandatele în Colegiu sunt distribuite politic: unul la partidul X, două la Y, trei la Z, altele la Primărie cum bine spunea Caragiale. Meritele personale nu contează. Importantă este originea politică, puteţi lua în calcul faptul că niciunul dintre candidaţii propuşi de organizaţiile nonguvernamentale nu a trecut clasa, adică să ajungă în top 6 aleşi pentru Colegiul Director fiindcă erau întocmai 6 mandate vacante. Cu această ocazie, declar public decesul meritocraţiei şi rog politicienii să nu mai uziteze acest cuvânt pentru că l-au ucis şi îngropat.              

Coaliţia antidiscriminare a nutrit o speranţă plăpândă că voi obţine totuşi sprijin politic, adică membrii celor 6 Comisii din Camera Deputaţilor şi Senat care audiază candidaţii şi dau aviz vor fi impresionaţi de experienţa mea profesională şi vor spune că sunt mai potrivită pentru judecarea situaţiilor de discriminare în comparaţie cu cineva care se pricepe la cazane şi suruburi, de exemplu Stoican Vichi-Ştefania (cea mai mare parte a activităţii sale profesionale s-a desfăşurat în cadrul Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat). Alţi doi candidaţi erau şi mai pitoreşti. Ioan Ţene şi Mihai Tociu au o legătură neprietenoasă - ca să abuzez de un eufemism-  cu zona drepturilor omului, primul a afirmat, de pildă, că „Fiinţial românul e ortodox. <Omul carpato/danubiano/pontic> nu poate fi pe deplin român dacă este catolic, penticostal reformat sau de altă religie”. APADOR-CH, Coaliţia anti-discriminare şi alte organizaţii nonguvernamentale au contestat candidaţii amintiţi de mine, întregul comunicat de presă poate fi parcurs aici.

Rezultatul voturilor din data de 24 martie ne spune că eu am obţinut 19 voturi, ieşind pe locul opt, iar Stoican Vichi-Ştefania s-a clasat înaintea mea cu 20 de voturi, adică ea a fost preferată de mai mulţi pentru că, nu-i aşa, are meritele profesionale necesare judecării cazurilor de discriminare. Dacă citiţi în diagonală, vedeţi mai sus paragraful privitor la cazane şi şuruburi ca să înţelegeţi ironia mea. Realitatea bate filmul. Ghinion de neşansă, prin urmare. Aici găsiţi toate cele 18 candidaturi şi vă puteţi familiariza cu experienţa fiecărui candidat şi cu măsura în care se apropie tangenţial de domeniul prevenirii şi combaterii discriminării. Ca telenovela să fie complexă, mai adaug şi faptul că unul dintre candidaţi, Daniel Vasile, a fost arestat pentru că a luat mită. Daniel Vasile era consilier juridic la CNCD şi candidat pentru un loc în Colegiu. 

Ghinion de neşansă

Pentru că mi-am depus candidatura (ce-o fi fost în mintea mea?!) cunosc foarte bine întregul proces care, în opinia, mea a dezvăluit tratament preferenţial, inegalitate a şanselor şi, în final, discriminare în selectarea candidaţilor. Este un fel de culme a discriminării (ştiţi după modelul dai gol şi ratezi la reluare) ca în procesul de alegere a membrilor Colegiului Director să se recurgă la tratament preferenţial. Neşansă am avut toţi cei care nu ne-am aflat în sectorul privilegiat politic, inclusiv eu, să ne înţelegem. Paradoxal, nici chiar cei privilegiaţi politic nu erau aşa de privilegiaţi cum credeau iniţial pentru că şi aici contează dacă este un privilegiat politic al majorităţii parlamentare ori eşti în opoziţie.

Am aflat luni de audiere, în jurul orei 12.00, în condiţiile în care avea loc a doua zi dimineaţa, la 10.00. Să nu uităm că procesul trebuie să fie unul transparent şi că nu toţi locuiesc în Bucureşti. Candidaţii au început să fie sunaţi de la Comisii după ce organizaţiile nonguvernamentale auziseră zvonuri că marţi aveau loc audierile şi au insistat să aflăm şi noi datele întâlnirii că doar trebuia să ne întâlnim la ochişori. Unul dintre candidaţi nu a putut ajunge fiindcă venea din Cluj. Desigur că pe website nu era comunicat nimic.

Vine ziua de marţi, unii ar spune trei ceasuri rele, şi începe sesiunea de audieri tip cascadorii râsului, două minute fiecare. Pentru eficientizarea procesului am stat pe lângă microfon „să nu pierdem vremea cu plimbatul prin sală”:

Aici aveţi filmul făcut de APADOR-CH care reflectă bine caracterul pur formal al audierilor fiindcă înţelegerile dintre partide fuseseră deja făcute, însă cum steagurile se numără de mai multe ori şi se pierd la Primării, de această dată s-au pierdut nişte locuri fiindcă nu mereu funcţionează înţelegerile politice dintre partide:

Acum, aveţi puţintică răbdare şi lecturaţi în continuare.

Pe primele locuri, adică top 6 au ieşit: Claudia Sorina Popa,  actuală membră a CNCD (PNL), actualul preşedinte al CNCD, Asztalos Csaba (UDMR), consilierul ministrului delegat pentru Dialog Social, Petre Florin Manole (PSD), Luminiţa Gheorghiu şi Cristian Jura (PSD), independentul Dragoş Tiberiu Niţu. Dar, cele trei ceasuri rele de marţi au făcut ca înţelegerile să nu fie respectate şi candidatului minorităţilor naţionale, Ilie Dincă, să ia vreo 7 voturi, adică şi el s-a alăturat repetenţilor decişi prin vot. Nici de la liberali nu a intrat decât o singură persoană, deşi, oficial cu Scrisoare de susţinere nominalizaseră două. Cum spuneam, nici privilegiaţii nu mai sunt ce au fost. Însă au resurse...  

Deşi repetenţi toţi, unii-s mai egali decât alţii

Săptămâna aceasta însă pentru că unii pot, iar alţii nu, Birourile permanente reunite ale celor două Camere au decis reaudierea unui singur candidat. Deşi eram mai mulţi repetenţi fiindcă nu am obţinut suficiente voturi ca să ne clasăm în top 6, unul a fost reaudiat, este vorba de candidatului minorităţilor naţionale, Ilie Dincă. Aici intervine distincţia între cei privilegiaţi politic ai majorităţii politice şi restul. Domnul Dincă poate fi o persoană onorabilă în termeni de profesionalism şi dedicare domeniului antidiscriminării, nu despre asta este vorba, ci despre faptul că unii sunt mai egali decât alţii.           

Care este problema reaudierii? Dacă nu e interzisă, atunci înseamnă că este permisă. Nu reaudierea per se este problematică, ci reaudierea unui singur candidat. Mă întreb cum au considerat Birourile permanente reunite, apoi membrii celor 6 Comisii reunite că un repetent este mai puţin repetent decât ceilalţi ca să beneficieze de tratament preferenţial? Fiindcă nu degeaba a fost 1 aprilie, miercuri, Comisiile au reaudiat catindatul.

Pe surse (şi îi mulţumesc persoanei în cauză), înregistrarea audierii  - care are statut de şedinţă publică-  a ajuns la mine şi, cred eu, este bine să fie cunoscut ce s-a întâmplat acolo. Este delicios aproape, o scenă desprinsă din Caragiale în care îţi vine să râzi şi să plângi pentru că vezi păcăleala cu egalitatea în competiţie şi păcăleala cu nondiscriminarea în plină expansiune pentru un loc în Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Redau în cele ce urmează intervenţii ale membrilor celor 6 Comisii reunite pentru reaudierea preferenţială. Acolo unde am recunoscut vocile persoanelor, am specificat numele. Ţineţi minte că există nişte momente ale naraţiunii: expoziţia, intriga, desfăşurarea acţiunii, punctul culminant, deznodământul? Vă invit să le identificaţi în desfăşurarea audierii preferenţiale din Parlament.  

-          Eu cred că fiecare formaţiune politică are dreptul să-şi aducă pe cei aspiranţi la diferite posturi. (..) Chiar dacă vine a doua sau a treia oară eu, vă rog, domnule preşedinte de şedinţă să îi audiem pe cei care au venit. (membru al Parlamentului)

-          Procedural, dacă am fi dorit să audiem pe altcineva, ieri la Biroul permanent ar fi trebuit specificat acest lucru. Biroul permanent reunit ieri a decis în unanimitate, subliniez în unanimitate, a decis audierea unui singur candidat din partea Grupului Minorităţilor Naţionale existând o singură contestaţie depusă din partea colegilor (..).(membru al Parlamentului)

-          Faptele sunt aşa cum sunt adică cele 6 Comisii reunite i-au audiat pe cei 17 candidaţi, candidaţii au fost prezenţi pe un buletin de vot, s-a votat, 6 candidaţi au ieşit primii la votul în Comisii. Candidatul pe care doriţi să-l audiem astăzi a fost pe buletinul de vot, a fost prezent în sală, nu a invocat niciun fel de argument procedural, nu i s-a interzis dreptul de a se prezenta. Aceasta este prima chestiune pe care aş dori să o relev. A doua chestiune pe care vreau să o relev, aş vrea să îl corectez pe domnul Mate Andras: nu s-a votat în unanimitate în Birourile permanente reunite, opoziţia Partidului Naţional Liberal a fost clară. Al treilea lucru pe care aş dori să îl ştiu, porcedural, dacă îl audiem din nou - repet nu din vina noastră, adică 6 Comisii ale Parlamentului sunt convocate pentru că aşa a avut un moft cineva să fie audiat-  dacă îl audiem pe acest candidat, ce se va întâmpla în urma audierii acestui candidat, se mai supune la vot din nou? Îl supunem pe el la vot? Îi supunem la vot pe toţi candidaţii? Eu vă spun sincer nu găsesc niciun temei regulamentar pentru această propunere formulată şi, de asemenea, nu înţeleg ce vreţi astăzi. Candidatul despre care-i vorba a fost prezent, a fost pe buletinele de vot, nu l-a împiedicat nimeni în reuniunea trecută să ia cuvântul, să se prezinte, că n-au transmis liderii PSD indicaţia cine să fie reprezentantul minorităţilor care să fie votat, asta-i prostia PSD-ului (...). Mie mi se pare să suntem într-o situaţie fără precedent care este în afara Regulamentului şi, ca atare, vă solicit pentru că aceste Comisii au capacitatea reunite de a face acest lucru, vă solicit să punem punct acestei şedinţe şi să nu mai facem niciun fel de audieri. (deputat Ludovic Orban)   

-          (...) mi se pare în afara oricărei cutume parlamentare de reprezentare politică şi nu trebuie să îi discriminăm în primul rând pe cei din societatea civilă (..) nu ştiu ce cvorum este până la urmă, în Comisile reunite, întotdeauna  Senatul trebuie să aibă jumătate plus unul din membrii oricărei Comisii. Adunaţi şi vedeţi că nu iese.

-           Mă rog... (deputat Nicolae Păun, Preşedintele şedinţei)

 - Nu suntem în cvorum, dar n-aş fi vrut să spun asta dacă nu ar fi zis colegul...,  dacă ne numărăm, ar trebui să fim cam 50, nu suntem nici pe departe. Dar, ca sistem, ce doriţi dvs eu nu ştiu..  eu am primit doar un sms să mă prezint aici, sunt conştiincios, am venit. Eu înţeleg aşa, dacă am votat şi primii 6 candidaţi au intrat, în acest moment, unul din cei 6 nu mai îndeplineşte condiţiile şi au rămas doar 5 şi ar trebui să vină unul în locul acestuia? Ar trebui să vină în mod normal cel de pe locul 7 (..), aşa ar fi firesc după mine, nu ştiu de ce ne întâlnim noi aici ca să votăm un singur candidat şi susţin ideea asta că este o prostie să audiem un singur candidat. Dacă facem alegeri, ar trebui să vină din nou toţi şi să reluăm procedurile. Nu se poate aşa. Dar, în primul rând, nu suntem în cvorum. Nu ne batem joc aşa de instituţia poporului.  .. (membru al Parlamentului).

Urmează apoi în materialul înregistrat o discuţie despre cvorumul în Comisii, unde trebuie să existe acesta potrivit deciziei Curţii Constituţionale: la Senat sau la Cameră.

-          Din câte ştim, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării se constituie pe baza algoritmului existent în cele două camere, Camera Deputaţilor şi Senat. Poate părea, să zicem, o disfuncţionalitate, că îl audiem astăzi pe domnul Dincă, dar dacă noi nu avem Grupul Minorităţilor Naţionale reprezentat în CNCD, acesta poate funcţiona normal? (..) (membru al Parlamentului)

-          De ce trebuie să dăm procedurile parlamentare peste cap (..) doar pentru că dvs. nu v-aţi înţeles în cadrul majorităţii guvernamentale cu PSD-ul. Nu a ieşit la vot prima oară, iar acum dăm totul peste cap să iasă cine trebuie. (..) Se întâmplă o discriminare faţă de toţi ceilalţi candidaţi, mulţi dintre ei din zona societăţii civile. (deputată Cristina Pocora)   

-          Doamna deputat, cred că discriminarea o faceţi dvs., dar nu mai contează. (deputat Nicolae Păun)

-          (..) Nu există o procedură legală în ceea ce faceţi, faceţi un abuz categoric. Dacă vreţi, retrageţi-i pe toţi, faceţi o altă formulă, venim şi votăm din nou şi gata. Care este cel care pleacă? Noi avem reprezentantul propus de noi cu un loc mai puţin decât cei care au intrat. De ce să fie discriminat? Dacă pleacă cineva, urcă cel care a obţinut voturile cele mai multe (observaţia mea: este vorba despre specialista în cazane contestată de societatea civilă) (deputat Mircea Toader)

-          Nu vreau să intru într-o polemică cu dvs. şi probabil după ce se termină şedinţa vom discuta şi pe Regulament. Dacă invocăm Regulamentul, votul final se dă în plen, nu la Comisii. (deputat Nicolae Păun)

-          Atunci să-i votăm pe toţi. (deputat Mircea Toader)  

            Se supune la vot, în urma insistenţelor deputatului Ludovic Orban, propunea sa, respectiv să nu aibă loc audierea fiindcă se petrecuse în fapt săptămâna trecută. Nu există suficientă susţinere. Începe audierea, aşadar. Spre deosebire de prima dată, acum candidatul are la dispoziţie mai mult de două minute, de la 18.46 – la 22.16 în materialul înregistrat. Nici de această dată nu au existat întrebări, pentru că preşedintele Comisiei mai întâi a invitat candidatul să se retragă, apoi a adăugat că dacă nu sunt comentarii se trece la vot. Au fost ridicate obiecţii din sală.

-          Am o întrebare pentru dvs., la genul acesta de audieri nu se poate pune nicio întrebare candidatului? (..) (deputată Andreea Paul)

-          Mai devreme asta am făcut. (deputat Nicolae Păun)

-          Consider că se impune interacţiunea dintre candidat şi Comisia de evaluare, altfel ce am făcut, am ascultat o poezie? (deputată Andreea Paul)

-          Tot pe procedură, candidatul a fost prezent, şi-a expus un... câteva puncte de vedere, normal ar fi fost să îi adresaţi întrebări. Atunci l-am rugat să se retragă pentru ca noi să putem să deliberăm. (deputat Nicolae Păun)

-           Păi l-aţi dat afară.. (deputată Cristina Pocora)  

-          Nu l-am dat afară.. să vedeţi candidatul dvs. ce aplaudat a fost când a avut discursul. A fost tare încântat. Eu nu înţeleg pe algoritm, unde credeţi că o să... vă ocupaţi dvs. de discriminare? Asta este totală..., dar totală..  Dacă se poate să luaţi toate funcţiile din ţara asta. (deputat Nicolae Păun)

-          Un singur algoritim vreau: profesionalismul. Profesionalismul, îl au candidaţii? (deputată Andreea Paul)

-          Cel mai mare profesionalism l-au avut candidaţii dvs. (deputat Nicolae Păun)

-          Andreea, nu îl mânia pe Dumnezeu .. (membru al Parlamentului)

Cel mai bine pregătit profesional candidat nu a trecut de această Comisie. (deputată Andreea Paul).

Ludovic Orban anunţă că membrii PNL se retrag de la vot. Ca printr-un miracol politic, de la 7 voturi cât primise pe 24 martie, o săptămână mai târziu (nu într-o marţi cu trei ceasuri rele), ci pe 1 aprilie, Ilie Dincă obţine 29 de voturi, mai mult decât Dragoş Tiberiu Niţă, ultimul în top 6. Rapid, în plen, tot pe 1 aprilie, se votează lista cu 7 candidaţi în loc de 6 cum erau săptămâna trecută, iar catindatul preferenţial devine membru al Colegiului Director, cu un mandat de 5 ani. Nu era corect şi transparent să fie audiaţi toţi, mă întreb eu? Puterea politică bate procedurile. 

1 aprilie negru

O problemă mare a acestor audieri este corelată şi cu interesul public mai redus faţă de CNCD, iar majoritatea parlamentară cunoaşte această chestiune şi o transformă în avantajul de a face cum pofteşte, fără respect pentru proceduri. O dovadă este chiar modul în care presa a reflectat votul din plen, o informare scurtă privind numărul de voturi obţinute de candidaţi şi atât, fără evidenţierea disfuncţionalităţilor majore pe care le-am prezentat. Nici măcar nu observă că deşi săptămâna trecută au primit aviz favorabil 6 persoane, în plen au fost votate 7...          

Ceea ce s-a întâmplat este o încălcare flagrantă a egalităţii de şanse în competiţie, iar tratamentul preferenţial de care a beneficiat un candidat în raport cu ceilalţi a generat o situaţie discriminatorie pentru toţi ceilalţi, nu doar cei propuşi de organizaţiile nonguvernamentale.

Când am aflat despre reluarea audierii pentru un singur candidat, mi-am propus să merg la şedinţă şi eu pentru că este publică, să mă aşez la un microfon şi să le transmit celor din Comisiile reunite că le contest abordarea în calitatea mea de cetăţeană şi de candidată. Cum noaptea este un sfetnic bun, iar somnul limpezeşte mintea, dimineaţa mi-am dat seama că nu am ce căuta acolo şi că mai bine ar fi să scriu despre tot ceea ce s-a petrecut fiindcă, altfel, presa va surprinde rezultatul final, iar Facebook-ul va tropăi de fericire fiindcă au intrat şi persoane decente în Colegiul Director. Dar, ce faci cu întregul proces indecent?      

Ceea ce s-a întâmplat este un 1 aprilie negru pentru instituţionalizarea prevenirii şi a combaterii discriminării în România. Procesul a generat o serie de vulnerabilităţi care ne arată că sistemul alegerii candidaţilor este defectuos, afectează cetăţenii, potenţialii candidaţi, organizaţiile nonguvernamentale. Sistemul acesta se întoarce împotriva noastră în calitate de candidaţi, de cetăţeni cu dreptul de a beneficia de cele mai bune minţi şi de pricepere în judecarea cazurilor de discriminare când trimitem o petiţie către CNCD. Cât despre organizaţiile nonguvernamentale, din păcate, nu există în acest proces de alegere a membrilor Colegiului Director, deşi, iar acesta este al doilea paradox al sistemului, sunt cei mai activi actori în domeniul antidiscriminării. În cazul partidelor politice, este vizibil că e bine să fii în grupul majorităţii privilegiate în ciuda oricărui algoritm politic.

Brambureala preferenţială aduce atingere legitimităţii Colegiului Director. Dacă intenţia asumată la nivel politic era slăbirea Colegiului Director, eu cred că le-a reuşit de minune celor care au aplicat tratamentul preferenţial. Legitimitatea se corelează şi cu respectarea procedurilor, cu faptul că stuctura a fost aleasă într-un mod just.        

Ceea ce s-a întâmplat pune procedurile faţă în faţă cu puterea politică. În jocul acesta de-a puterea, pierd procedurile. În plus, se consolidează şi mai bine un raport de putere între organizaţii nonguvernamentale şi partide politice, nicidecum nu se construieşte un dialog care să urmărească un mai bine pentru cetăţeni. Niciuna dintre cele patru propuneri ale organizaţiilor nonguvernamentale nu a fost suficient de meritorie încât să ajungă în top 6. ONG-urile implicate în acest proces de monitorizare a alegerii membrilor Colegiului Director sunt active în zona antidiscriminării şi au cunoaşterea acestui domeniu probată prin activitatea şi acţiunile întreprinse la nivel naţional ori european, de pildă procese câştigate la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. În ciuda, acestor date, au fost completamente ignorate.    

Acum s-a mai întâmplat o ciudăţenie. De unde avea statut de normă, adică regulă, peste noapte a devenit recomandare ca în componenţa Colegiului Director să ai două treimi dintre membri licentiaţi în ştiinţe juridice: „la numirea membrilor Colegiului director se va urmări ca minimum două treimi dintre aceştia să fie licenţiaţi în ştiinţe juridice”. (articolul 23 din Ordonanţa 137/ 2000) Dacă vrei ceva cu adevărat, poţi şi poţi dacă ai putere politică fiindcă, dacă nu mă înşel, de când funcţionează CNCD-ul proporţia celor două treimi a fost respectată fiindcă era normă. Decizia a generat încă un precedent sensibil fiindcă dacă este recomandare, poţi desigur să nu ai niciun membru licenţiat în ştiinţe juridice.

Ce e de făcut?

În primul rând că nu lăsăm să treacă neobservat ceea ce s-a întâmplat pentru că întocmai pe tăcere mizează şi cei care au sprijinit brambureala de mai sus. Aici aveţi reacţia APADOR-CH care, în aceste momente în care termin de scris articolul, pare să fie singura intervenţie.

Clarificarea prevederilor legale privind alegerea candidaţilor pentru Colegiu şi echilibrarea raportului de forţe dintre partide şi ONG-uri este un alt pas urgent. Excluderea unui actor activ şi cu ştiinţă (sectorul nonguvernamental) din sfera dezbaterii, deliberării şi luării deciziilor în sfera antidiscriminării nu e benefică pentru cetăţeni. Clarificarea profesionalismului şi a meritelor în raport cu interesele politice imediate ale partidelor politice este un alt aspect fiindcă ciocnirea dintre aceste segmente lezează în realitat dreptul cetăţenilor de a beneficia de cele mai bune decizii în cazul petiţiilor înaintate CNCD-ului.      

În ceea ce mă priveşte, nu îmi doresc să fac parte din nicio structură în care nu sunt aleşi cei mai buni. Domeniul antidiscriminării este prea important ca să nu îl tratez cu maximă seriozitate. Nu au fost aleşi cei mai buni dintre candidaţi, vă invit să recitiţi CV-urile. Foarte important este că nu vreau să fac parte din nicio structură constituită prin încălcarea procedurilor şi vă mulţumesc pentru că nu m-aţi votat. Dacă aş fi obţinut suficiente voturi cât să fiu printre cei 6, să spunem pe locul 4 şi s-ar fi petrecut reaudierea preferenţială, aş fi ieşit din joc, m-aş fi retras. Aşa sunt eu, e important pentru mine să mă pot privi în oglindă şi să nu mi se facă ruşine, iar cei care mă cunosc nu se vor îndoi de onestitatea celor pe care le-am scris.