Ce caută cultura şi educaţia în Strategia Naţională de Apărare

Foşti şi actuali consilieri prezidenţiali împreună cu alţi experţi arată de ce în noua Strategie Naţională de Apărare apar domenii ca educaţie, cultură, sănătate sau mediu. Ştirbeşte acest document din puterile Guvernului?

Parlamentul a adoptat în această săptămână Strategia Naţională de Apărare, un document pe care preşedintele este obligat să-l prezinte în primele şase luni de la preluarea mandatului. Titlul documentului diferă uşor de la un preşedinte la altul, însă chiar şi micile nuanţe au trezit suspiciuni. Au fost parlamentari care s-au întrebat de ce Klaus Iohannis a optat pentru titlul „Strategia Naţională de Apărare a Ţării pentru perioada 2015-2019“, în timp ce predecesorul său, Traian Băsescu, şi-a botezat prima lucrare „Strategia de Securitate Naţională a României“. De ce un preşedinte a ales să folosească termenul „apărare“, iar altul „securitate“? Ion Oprişor, consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională, are un răspuns cât se poate de simplu: „Preşedintele Iohannis a optat pentru titlul de «Strategie Naţională de Apărare» pentru că aşa scrie în Constituţie şi în lege“. Iar Legea privind planificarea apărării exact asta spune: „Preşedintele României, în termen de cel mult 6 luni de la data depunerii jurământului, prezintă Strategia Naţională de Apărare Parlamentului“.

„Vorbim despre securitate extinsă“
Indiferent de titluri şi de preşedinţi, conţinutul strategiilor de apărare respectă un model sobru, care punctează problemele interne şi ne racordează la contextul politc extern. Totuşi, Klaus Iohannis a fost criticat pentru că a inserat în paginile Strategiei domenii ca educaţie, sănătate, cultură, mediu, toate trecute la „obiective naţionale de securitate“. E prea mult? „Dimpotrivă. Vorbim despre securitate extinsă, o formulă  care vine să actualizeze legile noastre cu conceptele de securitate ale statelor europene şi ale SUA. Acestea sunt modelele noastre în materie de securitate“, spune Claudiu Săftoiu, fost şef al SIE. Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial al preşedintelui Traian Băsescu, intră şi mai mult în detalii. „Definiţia conceptului de securitate, dată de Şcoala de la Copenhaga la sfârşitul anilor ’80, se întinde pe cinci paliere: militar, economic, politic, social şi de mediu. După care au fost stabilite şi trei obiective de securizare: statul, societatea şi cetăţeanul“, arată Iulian Chifu. Exact palierele pe care se întinde şi strategia preşedintelui Iohannis. Aşadar, suntem în pas cu partenerii occidentali.

Dincolo de nivelul teoretic, i-am întrebat pe oamenii implicaţi direct în educaţie, cultură sau sănătate dacă e mai bine ca aceste domenii să facă parte din Strategia Naţională de Apărare. Marian Staş, expert în educaţie şi blogger adevarul.ro, spune un „da“ categoric. „Efectele produse de acest sistem educaţional sunt cele mai perverse, pentru că rezultatele nu sunt dure pe moment, dar elevii inepţi de astăzi vor deveni inepţii adulţi de peste 20 de ani. Sistemul public de educaţie generează inşi total incompatibili cu cerinţele României de azi. Or, asta loveşte exact în fibra statului. Iohannis este condamnat să-şi asume schimbarea paradigmei în educaţie, o schimbare a paradigmei la nivelul societăţii profunde, care nu poate porni decât de la vârful de legitimitate, care înseamnă preşedintele. De aceea, Adminsitraţia Prezidenţială a procedat corect atunci când a introdus educaţia în Strategia de Apărare“, crede Marian Staş, autor al cărţii „Educaţie şi securitate naţională“.

Consilierul prezidenţial Ion Oprişor, omul care s-a ocupat îndeaproape de elaborarea Strategiei de Apărare, vede educaţia din perspectiva militarului de carieră. „Apărarea ţării nu mai înseamnă astăzi numai tunul şi tancul. Astăzi tancul este inteligent, iar pentru un tanc inteligent ai nevoie de un om inteligent, un om foarte bine pregătit, care să ştie să controleze tehnica modernă în această epocă a tehnologiei. Nu putem vorbi despre oameni inculţi, needucaţi care să-şi apere ţara“, spune Ion Oprişor.

„Cultura înseamnă locuri de muncă“
Eseistul Mircea Vasilescu, redactor-şef al revistei „Dilema Veche“, vorbeşte despre cultură ca obiectiv naţional de securitate. „Cred că e foarte bine. Ştiu că în Finlanda, în Polonia, există cultura trecută în Strategia Naţională de Apărare şi sunt câteva lucruri rafinate acolo. La noi, cultura e privită doar ca un ornament, un lucru cu care să te lauzi, pentru elite şi atât. Dar de zeci de ani nu mai e aşa. Cultura contribuie consistent la PIB-ul UE, cultura înseamnă locuri de muncă. Industria culturală şi creativă a prins şi în România, iar asta înseamnă aproximativ 200.000 de locuri de muncă. E important că apare în Strategie ca obiectiv pe termen mai lung“, spune Mircea Vasilescu.

Poetul Florin Iaru are câteva temeri. „De ce să nu fie şi cultura în Strategia de Apărare? Însă mi-e teamă de militarizarea culturii: planuri, statistică, Ministerul de Interne, Ministerul Apărării. De cultură e bine să se ocupe Ministerul Culturii“, crede Iaru.

Cât despre sănătate, analistul politic George Jiglău, blogger adevarul.ro, spune: „Evident că sănătatea este o problemă de siguranţă naţională, câtă vreme rateurile sistemice din sănătate afectează direct calitatea vieţii românilor şi satisfacţia lor faţă de prestaţia statului în care îşi plătesc taxele“. 

„Iohannis s-a implicat permanent, nu doar a semnat“
Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, nu a votat noua Strategie, pe motiv că preşedintele ar urma să-şi aroge din atribuţiile Guvernului din moment ce controlează domenii ca educaţia sau sănătatea. Iar asta, în viziunea lui Tăriceanu, înseamnă republică prezidenţială. „O aberaţie totală. Preşedintele nu se ocupă de administrarea curentă a domeniului, nu-l tutelează ca atare, ci se interesează dacă elemente de securitate dintr-un domeniu sau altul sunt respectate. În plus, Strategia Naţională de Apărare este girată de CSAT, organism din care fac parte şi reprezentanţi ai Guvernului“, răspunde Iulian Chifu.

„Nu e niciun pericol de suprapunere a acestor obiective cu activitatea Guvernului. Le putem privi ca o completare a atribuţiilor guvernamentale. Deci nu exagerăm dacă spunem că, abia acum, am ajuns să privim chestiunea securtităţii naţionale în ansamblul său“, insistă şi Claudiu Săftoiu. 

Numai că Tăriceanu şi-a găsit un adept surprinzător: Traian Băsescu. „În propunerile de ordine de zi ale CSAT, preşedintele introduce puncte care ţin de cultură, dar mi se pare deja ridicol. Este o greşeală introducerea acestor domenii în strategia de apărare. Eu vă garantez că strategia este scrisă de consilieri şi Iohannis nu prea a citit-o“, a spus fostul preşedinte. Fără să-i amintim de afirmaţiile lui Traian Băsescu, Ion Oprişor a venit cu o variantă total opusă. „Domnul preşedinte Iohannis s-a implicat din start. A chemat tot colectivul de lucru, apoi, în fiecare zi ne întreba în ce stadiu suntem. Ba chiar ne întreba:« e oportun acel cuvânt acolo, sau nu?» Domnul Iohannis s-a implicat permanent în timpul redactării acestei strategii, nu doar a semnat documentul la final şi atât“, spune Oprişor. 

Scurt istoric
Imediat după Revoluţie, a fost scrisă „Concepţia integrală de securitate“, însă a rămas suspendată pe fondul instabilităţii politice provocate de căderea Guvernului Român. În 1994 am avut o Strategie adoptată de CSAT, apoi, în 1999 Emil Constantinescu a prezentat primul document în care ne racordam la valorile euroatlantice. Strategia din 2001 a fost marcată de atentatele de la 11 septembrie, iar cea din 2006 a punctat prin strategia din zona Mării Negre. Cea din 2012 a rămas în istorie pentru includerea în capitolul vulnerabilităţi „campaniile de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului“.