Ce a însemnat, la urma urmei, vizita preşedintelui Macron în România?

Aşa după cum spuneam în editorialul meu de ieri, vizita scurtă, de doar câteva ore, întreprinsă de preşedintele Emmanuel Macron în România, face parte dintr-un proiect pragmatic. Este, indubitabil, parte a unei tentative de recâştigare a simpatiei celor ce i-au dat şefului noii formaţiuni politice „En marche“ votul la 7 mai pentru ca la nici trei luni după aceea să se declare dezamăgiţi de noul preşedinte.

Dl. Macron vrea să arate nu doar concetăţenilor săi, ci şi Lumii că Franţa îşi poate recâştiga ponderea şi influenţa în marile jocuri politice europene. Că, aşa după cum susţinea în cartea sa Revoluţie, consistentul program electoral cu care a căştigat alegerile, Republica Franceză este capabilă să ofere soluţii unor probleme de mare anvergură, aşa cum este cea reprezentată de muncitorii detaşaţi în UE.

În al doilea rând, preşedintele Macron nu putea rămâne indiferent la faptul că, în cazul de faţă România, se află în situaţia de a angaja cheltuieli considerabile pentru a-şi îmbunătăţi capacităţile de apărare. Aceasta ca parte a angajamentelor luate odată cu admiterea ţării noastre în NATO. Era aproape imposibil ca dl. Macron să rămână indiferent la faptul că America preşedintelui Donald Trump a ştiut să îşi adjudece partea leului, aşa că trebuie să se mobilizeze pentru a recupera ceea ce mai poate fi recuperat. Om tânăr, politician pragmatic, d-lui Macron era imposibil să-i scape din vedere faptul că banii cheltuiţi de România sunt cum nu se poate mai utili economiei franceze. La urma urmei, acesta este capitalismul pentru care, dacă îmi aduc bine aminte, a optat şi România îndată după Revoluţia din decembrie 1989. Că mult prea multă vreme, în primul rând din cauza partidului creat de dl. Ion Iliescu şi din pricina orientării sale neo-comuniste am avut parte de ceea ce se cheamă capitalism politic, mai bine spus capitalism prădalnic care se dovedeşte a fi şi pe placul d-lui Liviu Dragnea şi a pesedeilor domniei-sale înseamnă o cu totul altă poveste. Devenită între timp parte a orientării pro-putiniste şi anti-europene a unor decidenţi politici din capitala României. Printre care acelaşi domn Dragnea, dar şi dl. Călin Popescu-Tăriceanu sau haimanaua politică pe nume Liviu Pleşoianu, nu degeaba aproape zilnic elogiat de publicaţia rusească Sputnik.

Înţelegerile la care s-a ajuns cu ocazia vizitei de ieri a preşedintelui Macron în România înseamnă o replică tăioasă la aceste orientări politice şi economice de dată ceva mai recentă extrem de primejdioase.

Orientări cărora li se alătură şi noua ofensivă anti-justiţie pe care o anunţă ticăloşiile legislative clocite de dl. Tudorel Toader. În comentariul dedicat nemerniciilor puse la cale de acest individ care şi-a vîndut şi conştiinţa, şi demnitatea spre a-şi păstra postul de ministru şi a mai obţine şi binecuvântarea pentru mânăria în urma căruia şi-a văzut odrasla cadorisită cu postul de asistent universitar la Universitatea ieşeană atrăgeam atenţia că România este pe punctul de a se situa în afara Uniunii Europene. Care ne-a cerut în timpul negocierilor de aderare intensificarea luptei anticorupţie.

Iată că preşedintele Macron a profitat de scurta lui vizită bucureşteană spre a le spune clar gazdelor sale că ceea ce a inventat la ordin dl. Tudorel Toader „nu este coerent cu voinţa de luptă împotriva corupţiei“. Faptul că atât dl. Liviu Dragnea cât şi dl. prim-ministru au dat un pas înapoi faţă de aberaţiile propuse de dl. Tudorel Toader nu este altceva decât apartenenţei României la NATO şi la UE. Vizita preşedintelui Macron în România le-a reamintit decidenţilor de la Bucureşti acest lucru. La urma urmei, frica păzeşte bostănăria şi ne apără de agresivitatea pesedistă.