Trecând peste prostioarele debitate pe la televiziuni, unde reporterii o tot dădeau cu „25 de ani de la reîntoarcerea Principesei Margareta în ţară“, principesă care până atunci, 18 ianuarie 1990, nu trăise nicio zi pe teritoriul României, deci nu avea cum să se reîntoarcă într-un loc unde nu plecase, momentul istoric petrecut în urmă cu un sfert de veac este unul de mare însemnătate pentru România.

Din păcate, traseul Casei Regale în ultimii 25 de ani, de la episodul blocării cu soldaţi înarmaţi în 1990 a convoiului regal ce se deplasa la Curtea de Argeş pe autostrada Bucureşti-Piteşti, până la momentul de duminică a fost unul care nu a răspuns aşteptărilor milioanelor de români, care în primi ani de după Revoluţie au crezut, cu tărie, că Monarhia reprezintă singura salvare pentru o ţară devastată moral după 45 de ani de bolşevizare.

La 30 Decembrie 1947, tânărul rege Mihai I era şantajat şi obligat să abdice şi să părăsească ţară de către Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Petru Groza, susţinuţi de tancurile Armatei Roşii. Începea exilul Casei Regale, dar şi construirea mitului „reîntoarcerii“ Regelui, care, alături de americani, avea să elibereze ţara de sub jugul bolşevic. Timp de zeci de ani, milioane de români care au crezut în justeţea luptei anticomuniste, care au suferit în puşcării sau care şi-au dat viaţa pentru această cauză, au purtat în suflet alături de credinţa în Dumnezeu şi speranţa în reîntoarcerea României pe făgaşul ei normal, acela al unei Monarhii Constituţionale. Momentul 18 ianuarie 1990 a fost pentru mulţi dintre ei o rază de lumină. Reîntoarcerea Regelui Mihai I în 1992, în Sfânta zi de Paşte, a fost lumina mult aşteptată. Un milion de români s-au adunat atunci, pe străzile Bucureştiului, să-şi vadă REGELE. Speranţele prindeau contur, dar, din păcate, au urmat foarte rapid deziluziile.

Impotentul regim Constantinescu nu a reuşit să pună pe tapet, în dezbaterea publică, imediat după câştigarea alegerilor din 1996, posibilitatea constituţională a revenirii la monarhie,  iar după anul 2000, Casa Regală a preferat o coabitare cu regimul Iliescu, profitabilă din punct de vedere financiar prin recuperarea unora dintre proprietăţile pierdute în anii comunismului. Mitul „reîntoarcerii Regelui“ ca salvator al neamului de urgia comunistă (criptocomunistă, securisto-comunistă) s-a diluat, prin iscusinţa lui Ion Iliescu şi a lui Adrian Năstase, care i-au oferit reprezentantului Casei Regale, Principele Radu Duda, ca un măr otrăvit, postul de Reprezentant Special al Guvernului Român pentru Integrare, Cooperare şi Dezvoltare Durabilă. Regele s-a reîntors la Palatul Elisabeta, la Castelul Săvârşin şi la Castelul Peleş, dar a fost scos definitiv din jocul puterii. Casa Regală şi-a recuparat o parte din proprietăţi, dar a pierdut definitiv România.