Capcana terminală pentru Dragnea

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Liderul PSD la acest moment are de ales între două opţiuni, ambele pierzătoare pentru el. Va alege începutul sfârşitului sau va juca totul la rupere?

După un an de la cel mai bun scor al PSD într-o confruntare electorală, partidul este divizat, programul de guvernare nefuncţional, al doilea prim ministru răsculat, iar însuşi Liviu Dragnea se priveşte eşuând ca lider de partid, ca preşedinte al Camerei Deputaţilor, ca omul providenţial al României care se visa. Dragnea a intrat singur în capcana propriei grandori.

Scriam în urmă cu ceva timp tot în Adevărul un articol (vezi aici!) în care explicam resorturile psihologice ale liderului PSD şi a celor câţiva „talibani” care îl susţineau necondiţionat. Acele argumentaţii sunt relevante şi merită reluate în contextul cheii de lectură a situaţiei actuale din partid.

Liviu Dragnea se află acum într-o situaţie de neconceput pentru el: fie renunţă la autoritatea de „el lider maximo” şi împarte puterea în partid, fie forţează partidul peste limitele funcţionale doborând, din nou propriul guvern. Din păcate pentru Dragnea, situaţia în care s-a băgat singur în încercarea de a fi „totul pentru România” nu are cum să îl salveze. Să analizăm opţiunile.

Forţarea taberei Tudose – Deja premierul are susţinători pe faţă (spre deosebire de Grindeanu) şi are o tabără. Soluţia pentru Dragnea este să îl ameninţe pe Tudose cu demiterea prin moţiune de cenzură. Ar fi a doua oară într-un an când Dragnea îşi dă jos premierul doar fiindcă a mişcat în front. Argumentul ar fi că PSD a fost votat pentru un program de guvernare, iar cabinetul guvernamental este cel obligat să îl implementeze (chiar dacă programul nu este realist). Dacă nu este capabil să facă asta, premierul şi cabinetul lui trebuie să plece.

Mişcarea ar fi foarte riscantă fiindcă parlamentarii au adunat deja prea multă frustrare (votează doar cum li se spune, nu au dreptul la amendamente la buget, sunt trataţi ca la grădiniţă ameninţaţi cu datul afară din partid) şi este puţin probabil ca ei să mai voteze in corpore o moţiune doar fiindcă Dragnea are o problemă cu premierul. Atunci, Liviu Dragnea are nevoie de „clasicul” UDMR care a simţit momentul şi plusează maximal cu autonomia secuiască. Dragnea a ieşit primul şi a calificat inacceptabilă varianta (dar astea nu înseamnă că nu negociază). Orice concesie legislativă din partea liderului PSD pentru UDMR ar intra în conflict cu propria logică naţionalistă pe care a tot promovat-o (multinaţionalele, Soros etc.) şi l-ar omorî chiar la baza partidului. În plus, nominalizarea unui nou premier l-ar duce din nou în curtea de la Cotroceni, iar Iohannis ar putea juca propria carte, inclusiv cea extremă în care consideră PSD incapabil de guvernare, refuză orice nominalizare, dizolvă parlamentul şi declanşează alegeri anticipate (variantă puţin probabilă, PNL sau altă alternativă nefiind pregătită de alegeri). Deci, ameninţarea cu moţiunea este un bluf fragil.

Cedarea din putere în partid – Este soluţia pe care chiar şi foştii apropiaţi ai lui Dragnea i-o sugerează ca modalitate de detensionare a conflictului intern. Practic, asta nu înseamnă ca Liviu Dragnea să cedeze şefia Camerei Deputaţilor (cum se vehicula la un moment dat), ci tocmai să păstreze doar această funcţie politică fără a mai comanda activitatea guvernului ca până acum. Şi această variantă este inacceptabilă în logica liderului PSD fiindcă pe de o parte ar însemna să piardă controlul asupra resurselor financiare (pârghie directă asupra primarilor din teritoriu), iar pe de altă parte ar fi pe dos complet cu propria motivaţie psihologică (autoritarism, lider absolut, calmarea frustrării de a fi fost prea mult doar numărul doi în partid).

Probabil că această a doua variantă va fi adoptată fiindcă, deşi îi vine contra firii, lui Liviu Dragnea i se va spune că este doar o înfrângere de etapă. Adevărul însă este că PSD nu este pregătit pentru o adevărată dictatură a unui lider absolut şi autoritar. Aşa baronizat cum este, PSD este un partid democrat tocmai fiindcă orgoliile şi împărţirea prăjiturii nu pot fi apanajul unui singur om. Oricât de organizat şi orice strategie ar aplica el.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite