Putem lăsa ca agenda publică să fie impusă şi de acum încolo de televiziunile construite pentru a apăra interesele unor corupţi dependenţi de foarte mulţi bani obţinuţi cât mai uşor din contracte cu statul.
 
Putem să despicăm firul în zece pentru alţi câţiva ani despre motivele pentru care nu sunt în USR sau în PNL. Despre ce şi cum ar fi trebuit să fac în trecut. Despre greşelile mele din timpul campaniei electorale. Sau dacă ar trebui să candidez sau nu şi când ar trebui să o fac.
 
Putem să ignorăm că nepotismul, corupţia, populismul deşănţat şi adesea incompetenţa s-au transformat în calităţile principale ale celor care ne reprezintă nu numai aici, dar şi la Bruxelles. Că poziţia României şi sute de miliarde de euro sunt în joc, iar noi continuăm să ne batem joc discutând despre tot felul de subiecte irelevante.
 
De dragul dezbaterii, putem să ne prefacem că nu reforma clasei politice este ceea ce contează, ci dacă acronimul partidului este cel mai potrivit. Că nu ceea ce fac oamenii extraordinari care s-au alăturat proiectului RO+ contează, ci prezenţa la emisiunile de canonizare sau linşaj ale unor „mesia“ de la televizor.
 
După 28 de ani de experimente, avem îndeajuns de multe dovezi că nici scandalul, nici băşcălia şi nici nesimţirea nu pot rezolva problemele României. Într-adevăr, scandalul, nesimţirea, minciunile vând foarte bine. Dar nu despre asta ar trebui să fie politica. 
 
Bătălia adevărată nu ar trebui să fie între noi, oricâtă frustrare am fi acumulat în aceşti ani. Bătălia adevărată e cu noi înşine. Trebuie să ne „batem“ pentru a fi mai buni şi mai responsabili, pentru a nu mai permite abuzuri si derapaje din partea nimănui în numele nostru. Să fim capabili să ne ascultăm unii pe alţii, să discernem între sinceritate şi ipocrizie în spusele celor care vor să ne convingă de adevărul lor, să putem tria argumentele de bună-credinţă de cele manipulatoare.
 
Asta e „bătălia“ mea, nu evidenţierea răului absolut. Suntem prea încrâncenaţi  şi riscăm să risipim mult prea multă energie alimentând polarizarea şi nu schimbarea de care avem atât de mare nevoie. Prea mulţi sunt speriaţi de mai rău şi preferă să voteze răul pe care deja îl ştiu. Schimbarea poate veni numai făcând lucrurile bine şi nu copiind manualul de propagandă al domnului Dragnea. 
 
Confruntarea nu ar trebui să fie personalizată, ci ar trebui să fie una de idei, cu argumente în spate, argumente care să convingă.
 
Mă interesează politica altfel. Nu politica toxică, nu politica despre salvarea de la puşcărie sau despre îmbogăţirea rapidă. Mă interesează politica oamenilor buni. Împreună şi nu împotrivă.
 
Nu mă interesează ce ar fi putut să fie USR, ci mă interesează ca împreună cu USR să putem oferi o alternativă curată, profesionistă şi mai ales responsabilă dezastrului pe care ni-l oferă vechea clasă politică.
 
Şi, da, am eşuat şi eu, şi noi ca societate. Eşecul e parte din viaţa de zi cu zi. Dar asta nu înseamnă că ar trebui să renunţăm. Şi în primul rând nu ar trebui să renunţăm la valorile noaste. 
 
Schimbarea o să dureze. Dar e inevitabilă, pentru că, aşa cum apa proaspătă o găsim în râul care curge şi nu în apa stătută din baltă, mai binele nu vine din aşteptare, ci din „curgerea“ noastră canalizată de încredere.
 
Noi ne putem salva unii pe ceilalţi dacă decidem că faptele şi standardele etice, morale şi de profesionalism dovedite, şi nu elocvenţa televizată, sunt ceea ce ar trebui să ne recomande liderii.