Încă o palmă dată GAY-ilor & un FALS în Parlament (Remus Cernea dixit)

Aseară m-a frapat o postare de pe "zidul" bloggerului Răzvan Sibii, prin care acesta încerca să afle cum îl cheamă pe unicul deputat care a votat în Comisia Juridică a Camerei în favoarea iniţiativei legislative privind parteneriatul civil. O oră şi ceva mai târziu, prin bunăvoinţa deputatului Remus Cernea, am aflat eu răspunsul: Mr. Nobody!

Sau "Nimeni", cum i-ar fi răspuns Ulise ciclopului Polifem. Acel parlamentar român, simbolul progresismului şi emancipării clasei noastre politice, e sublim, dar lipseşte cu desăvârşire! Iar parafrazându-l pe Remus Cernea, falsul în care se scaldă Parlamentul nostru e grosolan. Îndrăznesc să-l completez: nu doar Parlamentul, ci întreaga societate românească, care practică sau tolerează, într-o formă sau alta, furtul şi falsul!

Din capul locului vreau să spun că nu-l cunosc pe Remus Cernea (aseară am comunicat pentru prima oară cu dânsul, prin sms) şi nici nu-i susţin cauzele. Nu pe toate. Grosso modo, sunt pentru eutanasierea câinilor fără stăpân, vreau exploatare la Roşia Montana şi cât mai multe gaze de şist. Dar sunt solidar cu homosexualii de pretutindeni şi îndeobşte cu cei din România, şi cred că o lege care să oficializeze parteneriatul civil este mai mult decât oportună, ca orice consfinţire a unei realităţi. 

Să o luăm cronologic şi uşor metodic. În decembrie 2013 deputatul Cernea a depus în Parlament o iniţiativă intitulată "propunere legislativă privind parteneriatul civil". Pe lista de susţinători au semnat alţi şapte deputaţi. Propunerea a ajuns mai întâi la Senat, unde a fost respinsă, apoi la Camera Deputaţilor, for decizional, unde a fost discutată şi supusă la vot în şedinţa din 5 martie a Comisiei Juridice. Expunerea de motive a proiectului de lege poate fi citită aici .

Eu voi încerca să spicuiesc esenţialul, pentru cei mai comozi dintre dumneavoastră:

Aşadar, legiferarea parteneriatului civil nu se referă musai la homosexuali. E o reglementare a unor aspecte esenţiale ale traiului în comun (copii, avere, statut social, în general), ce priveşte orice persoană care alege să convieţuiască în afara cadrului căsătoriei oficiale. În concubinaj, altfel spus (nu există alt termen în limba română care să descrie această stare de fapt). 

În 2002 existau în România, conform recensământului, peste 800 de mii de compatrioţi care nu trecuseră pe la Starea Civilă (admit, şi eu mă număr printre ei, deşi nu m-a intrebat nimeni...). 

Mult mai puţini, ce-i drept, decât concetăţenii noştri europeni din Danemarca, Suedia, Islanda, Norvegia, Belgia, Finlanda, Germania, Luxemburg, Slovenia, Marea Britanie, Croaţia, Olanda, Elveţia sau, ca să vezi (un motiv suficient să "nu"...), Ungaria. 

Am enumerat ţările din "marea familie europeană" (nimic altceva în fapt decât un concubinaj din interes – general – , pompos numit "Uniunea Europeană"; rog să mă scuze Norvegia, Elveţia şi Islanda...), unde această stare de fapt (repet şi subliniez sintagma) e recunoscută şi pusă în ordine, întru beneficiul tuturor cetăţenilor lor. 

Să revenim dară pe pământ românesc, mai precis în miezul democraţiei noastre, Parlamentul Ţării, în data de 5 martie, ora 10:00, Anul Domnului 2014. Conform analelor oficiale, la Comisia Juridică a Camerei are loc o şedinţă la care sunt prezenţi 24 din cei 25 de deputaţi (wow!), din care 23 votează împotriva proiectului. Logic, unul a fost "pentru", adică cel căutat cu disperare de colegul Răzvan Sibii. 

M-am gândit să fac pe ziaristul deştept (nu sunt nici una, nici alta, clar) şi să-l dibuiesc eu. Şi atunci am comis marea eroare de a gândi logic în România. Cum Remus Cernea nu putea nicicum fi (în pofida convingerii multora dintre prietenii lui Răzvan), căci nu face parte din onorata "Comiţie", cea mai plauzibilă variantă era stimabilul deputat avocat, finul lui "El lider maximo" Ponta, Marius Mihalache. Sau Manolache. Singurul din Comisie care a semnat pe scurta listă de susţinători ai iniţiativei. "Ecce homo!", mi-am zis şi am postat degrabă descoperirea pe "zidul" lui Răzvan. 

Foarte curând însă, am început să mă îndoiesc (deh, experienţa, bat-o vina!). Şi mi-a venit ideea "jurnalistică" de a-i trimite un e-mail "finuţului", în care îl întrebam delicat cum a votat. "Împotrivă", a venit răspunsul, pe cât de prompt, pe atât de sec. Pffff! S-a dus naibii toată logica aristotelică, laolaltă cu "Evrika!" mea...

Văzând cât de repede şi de super-concis mi-a răspuns alesul, m-am gândit apoi să le pun aceeaşi întrebare tuturor celor din Comisie. Zis şi făcut. „Copy/paste/send". „No answer but one (so far)". Theodor Cătălin Nicolescu: „Liberalii au propus de la începutul discuţiei respingerea proiectului, deci nu de la noi este acel vot! Nu îmi amintesc cine a votat „pentru”". 

Sunt aproape sigur că nu-şi aminteşte, dintr-un motiv foarte simplu: se pare că NIMENI NU A VOTAT „PENTRU"! 

Am aflat acest lucru pentru că mi-a dat Dumnezeu mintea românului cea de pe urmă şi după ce am epuizat lista Comisiei, i-am scris direct "tătucului" Cernea. I-auzi neamule ce-mi răspunde domnia sa, "verde-n faţă":

„Acel Raport al Comisiei e fals. Nu au fost decât 11 deputaţi în sală când s-a votat şi au respins în 'unanimitate', dar fără să fie cvorum. După aceea au întocmit raportul falsificând votul. E o practică probabil uzuală a Comisiei Juridice. Eu voi contesta acel vot! Puteţi să mă citaţi cu ceea ce v-am spus. Şedinţa a fost filmată şi se poate verifica adevărul spuselor mele...În Parlament se fac numeroase falsuri şi au loc multe încălcări ale procedurilor...Conservatorismul şi obtuzitatea majorităţii politicienilor blochează cam orice schimbare! Lucrurile bune care se mai întâmplă uneori sunt produsul întâmplării sau al unor presiuni externe...".

Nu ştiu de ce dl. Deputat pune un emoticons cu un zâmbet la sfârşitul fiecărui sms (au fost trei), pentru că mie îmi tot vine să sparg ceva, mai ales că-l cred, fir-ar să fie!