INTERVIU Interpreţi wagnerieni din „Aurul Rinului“

Mezzosoprana Elisabeth Kulman şi bas-baritonul Günther Groissböck, interpreţii din „Aurul Rinului“

Mezzosoprana austriacă Elisabeth Kulman şi bas-baritonul austriac Günther Groissböck au interpretat duminică, la Sala Palatului, rolurile Fricka şi, respectiv, Fasolt

Elisabeth Kulman  MEZZOSOPRANĂ

Vă consideraţi în primul rând o cântăreaţă wagneriană?

Nu, nu mă axez doar pe un anumit repertoriu. Desigur, anul acesta aniversăm bicentenarul naşterii marelui compozitor german şi mă simt norocoasă şi onorată că sunt invitată să cânt Wagner în atâtea locuri. Dar cânt o mulţime de alte roluri, din repertoriul italian, francez, rus, dau recitaluri… Varietatea repertoriului şi flexibilitatea vocii (şi a creierului) sunt foarte importante pentru mine atât ca artistă, cât şi ca fiinţă umană.

Preferaţi să cântaţi operele lui Wagner în concert sau în cadrul unui spectacol?

Ambele formule au avantaje şi dezavantaje. Acum, la Bucureşti, şi noi, muzicienii, şi publicul avem ocazia de a ne concentra întru totul asupra muzicii genialului Wagner, incredibil de frumoasă. Cu siguranţă, de câte ori avem şansa să pătrundem în universul muzical al lui Wagner, trebuie s-o facem cu grijă, fiindcă vom descoperi detalii noi şi minunate care merită toată aprecierea noastră.

Sunteţi în Bucureşti de câteva zile, aţi apucat să mergeţi la vreun concert din Festivalul „Enescu“?

Încă nu, dar am ascultat câteva în direct, pe Youtube. Ce şansă fantastică ne oferă, cu atâta generozitate, Festivalul „Enescu“!

Ce planuri de viitor aveţi? 

Următoarele mele proiecte includ un CD cu lieduri de Robert Schumann, Fricka în Walkiria, la Valencia, cu Zubin Mehta, Carmen la Hamburg, un experiment nebunesc cu Mozart la Viena, alături de Nikolaus Harnoncourt, şi multe altele. 

Günther Groissböck  BAS-BARITON

Vă consideraţi un cântăreţ wagnerian?

Nu-mi place această etichetă, consider că nu poţi cânta decât bine sau prost. În 2013 s-a nimerit să fie şi aniversarea lui Wagner, aşa că la Bucureşti voi cânta pentru a 95-a oară Wagner în acest an! E un an de excepţie, dar cu siguranţă că muzica lui Wagner este o constantă a carierei mele. Nu-mi plac, însă, etichetările: wagnerian, mozartian, verdian... Prefer şi încerc să fiu un cântăreţ bun.

Preferaţi operele lui Wagner în concert sau în  spectacol?

E greu de spus, depinde de regie, dacă e vorba de o montare. Dar a cânta în concert ca aici, la Bucureşti, cu Marek Janowski la pupitru, e o mare plăcere fiindcă ţi se revelează toată bogăţia partiturii, fără a recurge la niciun artificiu de scenografie. Muzica în sine e foarte bogată, are multe elemente care-ţi spun povestea din care ai ce învăţa şi ca muzician, şi ca spectator.

Cum vi se pare Festivalul „Enescu“?

Festivalul „Enescu“ este celebru în străinătate, este un Who’s Who al showbiz-ului din muzica clasică. 

Am fost surprins de programul său, cu atâtea spectacole de un nivel calitativ foarte înalt, e greu să alegi un concert anume, este impresionant.

Ce veţi cânta în stagiunea care va începe cât de curând? 

Evident, din nou Wagner! Walkiria la Geneva şi Lohengrin la Viena. Şi tot la Viena, Rusalka de Dvorák. Am şi multe concerte, iar la vară, în Festivalul de la Salzburg, voi debuta în Ochs din Cavalerul rozelor de Richard Strauss.