Dramă muzicală de Händel, la Ateneu

Orchestra „Armonia Atenea“, dirijată de George Petrou, va ingterpreta, în seria Concertelor de la miezul nopţii, lucrarea „Alessandro“, o dramă muzicală în trei acte de Georg Friedrich Händel

Articol realizat de Ligia Ardelean

Georg Friedrich Händel (1685-1759), un titan al barocului, un creator de capodopere în toate genurile muzicale consacrate ale epocii; Muzica apelor, Foc de artificii, Concertele grossi op.6, Concertele pentru orgă, oratoriul Messiah, opera Giulio Cesare sunt doar câteva repere. Ludwig van Beethoven l-a numit „maestrul nostru, al tuturor“, considerându-l „cel mai mare compozitor care a trăit vreodată“. 

Acordând o atenţie aparte vocii umane, Händel a compus miniaturi pentru unul sau mai mulţi solişti, muzică sacră, peste 120 de cantate, 29 de oratorii şi 42 de opere, majoritatea de expresie italiană, în maniera opera seria. Tot el a înfiinţat prima companie de operă italiană din Londra (unde a trăit ultimii 50 de ani din viaţă), Academia Regală de Muzică, pentru care a scris o treime din lucrările sale destinate scenei. Între ele figurează şi opera acestei seri. 

RIVALITATE ÎN DRAGOSTE

Alessandro a reunit  pentru prima oară în acelaşi spectacol (5 mai 1726) cele trei superstaruri ale companiei: castratul Francesco Bernardi cunoscut ca Il Senesino (principalul rival al lui Farinelli) – în rolul titular, Francesca Cuzzoni şi Faustina Bordoni – în rolurile prinţeselor rivale, Lisaura şi Rossane. Rivalitatea în dragoste a personajelor feminine era dublată de rivalitatea artistică a interpretelor, fapt speculat de Händel care a compus pentru fiecare acelaşi număr de arii (şapte), similare ca dificultate şi strălucire. Astfel, sorţii acestui duel al primadonelor urmau să depindă doar de virtuozitatea lor.

Atmosfera generală e luminoasă, muzica e spectaculoasă, încât să-i satisfacă pe cântăreţi

Ideea de a pune „două tigroaice în aceeaşi cuşcă“  a trezit un mare interes din partea publicului; Alessandro s-a reprezentat de peste 50 de ori în timpul vieţii compozitorului (număr-record în epocă), rămânând una dintre cele mai apreciate opere londoneze ale sale. Atmosfera generală e luminoasă, muzica e preponderent spectaculoasă, concepută astfel încât să-i satisfacă pe cântăreţi, cu precădere pe cele două dive. Ariile Lisaurei Nò, più soffrir şi L`amor che per te sento, dar mai ales ariile Rossanei Un lusinghiero dolce pensiero (variantă a viitoarei Tornami a vagheggiar din opera Alcina) şi Brilla nell`alma sunt bune exemple în acest sens. 

Opera cuprinde însă şi arii de mare generozitate melodică, pline de lirism, precum aria lui Tassile Vibra, cortese Amor sau aria Lisaurei Che tirannia d`Amor. Nu lipsesc momentele arioso, de mare expresivitate, iar recitativele sunt pe cât de succinte pe-atât de eficiente, ele fiind verigile de legătură între arii (ca-n orice opera seria), dar constituind şi scene de sine stătătoare prin care Händel ilustrează în această operă aspectele extra-sentimentale ale acţiunii. 

Ansamblurile vocale se rezumă la două foarte scurte duete între Rossane şi Lisaura, un terţet final în care celor două li se alătură Alessandro şi câteva fraze corale. Ca-n toate partiturile händeliene, orchestraţia e variată şi policromă, favorizează alămurile fără a-şi pierde transparenţa, e bogată în solo-uri instrumentale care însoţesc şi comentează linia vocală. 

Acţiunea se desfăşoară în timpul glorioasei campanii a lui Alexandru cel Mare (Alessandro) în Asia. Alături de el mai apar două personaje istorice, Roxane (Rossane) şi Clytus (Clito), celelalte fiind inventate. Accentul nu se pune pe bravura şi faptele de arme ale eroului titular, ci pe viaţa sa sentimentală, prezentată cu umor.

Actul I. Rezultatul unei bătălii dificile este aşteptat cu îngrijorare de prinţesa scită Lisaura şi de prinţesa persană captivă Rossane, ambele îndrăgostite de împăratul Alessandro. Tassile, regele Indiei – care îi datora lui Alessandro tronul şi viaţa – aduce vestea că acesta a scăpat nevătămat. Bucuria celor două prinţese îl întristează totuşi pe mesager căci îi spulberă pe moment speranţa de a câştiga inima Lisaurei. Orbit de victoriile sale în cucerirea lumii, Alessandro se lasă venerat în templul lui Jupiter declarându-se fiul acestuia. Prinţul macedonean Clito, un viteaz general al armatei sale, este singurul care îndrăzneşte să-l contrazică.

Actul al II-lea. În loc să aleagă între Lisaura şi Rossane, Alessandro lasă fiecăreia impresia că ea este cea preferată. Înţelegându-i jocul (şi forţându-şi norocul), captiva Rossane îl roagă să o elibereze, iar el – cu riscul de-a o pierde – îi promite libertatea. Orgoliul nemăsurat al lui Alessandro determină un complot din care va scăpa însă nevătămat, ceea ce îi întăreşte convingerea că este fiul lui Jupiter. Linguşitorii îi cântă în strună, dar onestul Clito îi contestă din nou ascendenţa divină, chiar cu riscul vieţii. Crezând că Alessandro a căzut victimă atentatului, Rossane se arată disperată, iar acesta, impresionat, decide că ea va fi aleasa inimii sale. Dar fiind nevoit să plece de urgenţă în fruntea trupelor, o lasă încă neîncrezătoare în victoria ei sentimentală.

Orchestraţia e variată şi policromă, favorizează alămurile fără a-şi pierde transparenţa

Actul al III-lea. Conspiratorii plănuiesc de această dată anihilarea lui Alessandro pe câmpul de luptă. Între timp, el îi spune Lisaurei că se consideră dator să renunţe la ea în favoarea bunului său prieten Tassile, cel care o iubeşte cu pasiune. Fericit şi recunoscător, acesta i se alătură în luptă împotriva conspiratorilor care, odată învinşi, cer clemenţă. Alessandro le-o acordă cu generozitate.

George Petrou - Dirijor 

Câştigător al competiţiei germane „Echo Klassik“ (2008), George Petrou s-a orientat către dirijat după o strălucită carieră pianistică. Demonstrează aceleaşi abilităţi de conducător indiferent de repertoriul interpretat sau de dimensiunile ansamblului orchestral în faţa căruia se află.

Este directorul artistic al Orchestrei Armonia Atenea, alături de care întreprinde turnee naţionale şi internaţionale şi înregistrează pentru marile case de discuri (Decca, Sony Classical şi MDG).

Recent lansatul CD cu lucrarea Alessandro de Händel a primit distincţii din partea Opera Awards din Londra (înregistrarea de operă a anului 2012), Classica (Diapasonul de Aur) şi BBC (înregistrarea lunii).

Max Emanuel Cenčić - Alessandro

Solistul Max Emanuel Cenčić de origine croată, în vârstă de 37 de ani, a fascinat publicul cu timbrul de soprană al vocii sale.  

În 1991, la 15 ani,  a fost selecţionat pentru înregistrarea operei Flautul fermecat de Mozart sub bagheta lui Georg Solti. Printre etapele importante ale carierei sale, după ce s-a stabilit la vocea de contratenor, se evidenţiază debuturile spectaculoase − din anul 2009 −  în operele Tamerlano şi Iulius Caesar de Händel, iar în 2010 −  în opera Medeea de A. Reimann (Viena).

În februarie 2013, după un recital la Veneţia, jurnalista Anna Picard scria în The Independent: „Cenčić are vocea mlădioasă, suplă, cu multiple culori «sonore» întrebuinţându-şi articulaţiile verbale cu de maxim efect“.

Laura Aikin - Lisaura

Soprana americană Laura Aikin cu un ambitus de peste trei octave are un vast repertoriu ce include lucrări de la baroc până la cele contemporane (Zimmermann, Henze).

Dacă la începutul carierei solistice depăşise 300 de apariţii pe scena Operei de Stat din Berlin în cele mai diverse roluri, astăzi Laura Aikin este cunoscută în Europa, în SUA şi în Australia.

Colaborează cu renumite orchestre de muzică veche printre care  Les Arts Florissants, Freiburger Baroque, Concentus Musicus. La lansarea CD-ului cu lieduri de R. Strauss în revista Opernwelt se menţiona de către critica de specialitate: „Laura Aikin jonglează cu culorile vocii sale care pot fi comparate cu culorile unui Renoir“.

Julia Lezhneva - Rossane

Tânăra rusoaică Julia Lezhneva de numai 23 de ani, originară din înde-părtata insulă Sahalin, a cucerit rapid lumea muzicii  cu amplitudinea vocii sale cu care stăpâneşte registrele de soprană şi mezzosoprană lirică.

Ziarul Le Figaro o consideră: „Noua Callas este deja o stea mondială“. Nici nu împlinise 20 de ani când a fost admisă la Academy of Voice de la Cardiff.  

Discipolă a unor maeştri ca  Alberto Zedda, Carlo Rizzi, Ileana Cotrubaş, Kiri Te Kanawa, Julia Lezhneva, a fost ovaţionată în recitaluri şi spectacole în Europa, Asia şi America.

Xavier Sabata - Tassile

Artist cu multiple aptitudini sporite prin studii de artă dramatică, canto şi instrument (saxofon), contratenorul catalan Xavier Sabata posedă un timbru vocal cald, bogat în armonice.

Execută perfect pasajele de coloratură, nuanţând fiecare frază muzicală pentru redarea conţinutului de idei dramaturgice.  

Este invitat cu regularitate să ia parte la producţiile ansamblurilor baroce de vârf, în festivaluri şi în turnee europene şi americane. Considerat un artist total în Spania, Xavier Sabata (37 de ani) cântă în musicaluri şi joacă în seriale de televiziune.

Pavel Kudinov - Clito

Basul rus Pavel Kudinov în vârstă de 40 de ani, a urcat pe scena de operă încă din vremea studenţiei în roluri din opere de Verdi, Ceaikovski, Donizetti.

Seria succeselor sale a început cu premiile obţinute la concursuri din Viena, Dresda, Barcelona etc. Volksoper din Viena, Festivalul de la Spoletto, Teatrul Mare din Moscova, Sferisterio Opera Festival Macerata, sunt doar câteva locuri unde Pavel Kudinov a fost aclamat pentru arta şi glasul său comparat adesea cu acela al celebrului Nicolai Ghiaurov.