Cum compromit TVR şi Liana Stanciu Festivalul Enescu

Dl. Stelian Tănase, scriitor, istoric, jurnalist, politolog, scenarist de televiziune, cu mari succese în vremea din urmă în domeniul scenariilor având ca temă propriul viitor eroic în fruntea TVR, instituţie pe care în cel mai susţinut ritm cu putinţă o conduce spre idealul audienţei zero, e mare meloman.

 Merge seară de seară, cu invitaţie de protocol, fireşte, la concertele Festivalului Enescu. Invitaţie de protocol, adică fără bani, că doar nu degeaba e dumnealui preşedinte al SRTV, funcţie pentru care încasează lunar şi în dispreţul legii doar în jur de 4700 de euro.

 Înainte de a intra în sala de concerte, dl. Stelian Tănase îşi exercită cu folos şi responsabil simţul civic şi spiritul de observaţie. Acesta din urmă ca o reminiscenţă a jurnalistului în rezervă sau retragere ce trebuie să fie căci Regulamentul de organizare şi funcţionare al TVR îi interzice lui Stelian Tănase să apară pe sticlă şi să aibă emisiuni. Nu-i vorbă, dl. Tănase încalcă adesea şi în dispreţul Comisiei de etică acest regulament, scriind pe blogul personal comentarii în care face politică militantă în sprijinul unui anume partid politic. Partid care nu ii rămâne deloc dator. Ba chiar, prin acţiunea şi vocea co-preşedintei sale, îl salvează de la dreapta mazilire şi îi ridică ode în emisiuni realizate numai cu numele de băiatul de casă al d-lui Tănase, Sorin Avram, după scenariului d-lui Tănase şi după un model ce l-a făcut celebru pe acelaşi domn Stelian Tănase. Modelul din neuitatul interviu cu cântec şi nu numai cu Sorin Ovidiu Vântu, de pe vremea când dl. Stelian Tănase realiza, tot la TVR, emisiunea Maşina de tocat. Emisiune cu întrebări şi răspunsuri dinainte ştiute şi repetate, de la al cărui script numai bunul Dumnezeu şi Stelian Tănase ştiu de ce intervievatorul s-a abătut pe neaşteptate. Nu şi fără scop, nu şi fără rost.

Aşa după cum aflăm dintr-un text postat vineri dimineaţă pe blogul mai sus amintit , cu o seară înainte, dl. Stelian Tănase a fost la concert. Concertul a fost pe gustul mai-marelui TVR. Căruia, în schimb, nu i-a plăcut, şi pe bună dreptate, ceea ce se întâmplă în jurul sălii de concert. Un loc unde, şi aici îl citez liber chiar pe dl. Stelian Tănase, câte un tip „negricios, aschirabic, vioi şi insistent” apare pe neaşteptate, se substituie agenţilor de circulaţie, dirijează contra-cost, desigur, circulaţia şi operaţiunile de parcare. Câştigul pe jumătate de oră al respectivului individ ar fi, după aprecierea expertă a preşedintelui TVR, mai mare cu mult decât leafa lunară a unui profesor. Unde mai pui că operaţiunile ilicite ale aschirabicului cu pricina fac din Bucureşti o aşezare fără centru, ceva între sat şi oraş.

Subscriu- cum aş putea să nu o fac?- la observaţiile d-lui Stelian Tănase, la revolta domniei-sale şi admir simţul civic al bloggerului. Pe dl. Stelian Tănase, în calitatea sa de încă preşedinte-director general al SRTV, l-aş admira încă şi mai mult dacă vreo câteva seri la rând ar sta acasă şi ar urmări în halat şi în papuci felul în care transmite instituţia pe care o conduce concertele Festivalului Enescu. În general nu foarte rău, deşi câteodată, zgomotele din sală se aud mai puternic decât lucrarea de pe scenă a muzicienilor, iar genericele de final curg cu mult înainte de încheierea transmisiunii.

Dezastrul se produce aproape seară de seară în pauza dintre cele două părţi. Atunci când năvăleşte pe micul ecran Liana Stanciu. Această Maria Grapini a TVR căreia, în cel mai inconştient şi neprofesionist mod cu putinţă, producătorul general Diana Pascal i-a încredinţat ceea ce ar fi Interviurile neconvenţionale ale Festivalului Enescu.

Nu contează că titlul emisiunii îl plagiază pe cel al unei rubrici anexe a Telejurnalului. Plagiatul e la modă, vedem că nimeni nu îl mai sancţionează nici măcar în mediul academic, e regulă de conduită a politicienilor de rang înalt, fie ei chiar premieri în funcţie ori în devenire. Unde mai pui că noua şefă a Ştirilor TVR, pusă pe schimbări doar de dragul schimbărilor că la mai mult decât la aceasta şi la servilism politic şi ierarhic nu se pricepe, poate oricând să renunţe şi la respectiva rubrică.

Pusă serios pe treabă, dorind să „umanizeze” Festivalul, să ni-l aducă mai aproape de ceea ce aproximează a fi gradul nostru scăzut de înţelegere, de cultură şi de informare, crezând că la transmisiunile cu pricina se uită negricioşii şi aschirabicii ce îl supără atât şi pe bună dreptate pe şeful ei, doamna Stanciu ne face părtaşi la tot felul de joase şuete de bucătărie. Şuete în care Liana Stanciu se comportă asemenea lui Fraulein din Gaiţele lui Kiriţescu, reciclată cu ocazia numeroaselor excursii mai curând în scop de shopping decât cu rezultate reale, prilejuite de Eurovision. Şuete în care, după modelul patentat cu ocazia Eurovisionului care, admit, e mult mai conform pregătirii şi vocaţiei sale de animatoare de mâna a treia, adesea compromis de scandaluri în economia cărora a avut mai totdeauna un rol de seamă, Liana Stanciu invită tot felul de prieteni personali sau ai formaţiei Bere gratis. E vorba despre vedete cel mai adesea expirate, care în tinereţea lor au cântat ocazional la câte un instrument, cărora li s-a întâmplat acum vreo doi ani să cumpere un bilet la „Enescu”, bilet care, nefiindu-le de trebuinţă, s-a metamorfozat, spre uimirea şi încântarea Lianei Stanciu, în cadou pentru prieteni. Iar cum animatoarea în chestiune, transferată în dezavantajul şi spre rusinea TVR de la Eurovision la Enescu, e hotărâtă să ne facă educaţie cu orice preţ, suntem imediat sfătuiţi să facem şi noi la fel. Carevasăzică să practicăm cadoul transferabil şi reciclabil.

Numai că nu sfaturile reprezintă interesul principal al Lianei Stanciu. Grosul timpului de emisie alocat caraghioaselor, fasolitelor, coclitelor ei şuete purtate cu glas fals mieros şi entuziasm enescian prost mimat e alocat anunţurilor cu caracter personal făcute de invitaţii cu pricina. În fond, publicitate neplătită la casieria TVR la spectacole cu parfum cel mai adesea de şuşă, la întreprinderi particulare aproximativ culturale şi la alte acţiuni din aceeaşi zonă tulbure. Totul pentru a da un plus de culoare „serii magice” la care, invariabil şi total lipsit de fantezie, ne încredinţează mereu că asistăm inenarabila, zglobia, versatila Liana Stanciu. O prezenţă amatoricesc-colorată ce face din TVR o instituţie la fel de descentrată şi de balaoacheşă precum Bucureştiul criticat pe bună dreptate de dl. Stelian Tănase.   

Cu toate că „Adevărul” încurajează dialogul, garantând libertatea ideilor, opiniile exprimate în rubrica de bloguri sunt asumate în totalitate de bloggeri şi nu reprezintă întotdeauna poziţia ziarului.