Ucraină plai cu flori

Îmbătaţi de mirosul strident al sângelui înaintaşilor, ai eroilor, ai revoluţionarilor. Tineri martiri pentru dreptate, idealişti ce s-au jerfit pe crucea Ucrainei pentru o lume mai bună, o viaţă mai altfel, pentru tinereţe şi pentru nevoia umană de a schimba, de a trăi şi de a bea Coca-Cola, nu vodkă rusească.

“Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate”, însă, în vidul de putere se nasc oameni posedaţi, eretici şi vrăjitoare. În vidul de putere se naşte nevoia de răzbunare şi, de ce nu, decât să plângă mama mai bine plânge (doamna) mă-ta. Acestea sunt, evident, trăiri şi emoţii umane. Să nu ucizi ajută, chiar dacă ei vor sa te ucidă. Întoarce obrazul celălalt este o idee bună, chiar dacă îi prezinţi profilul lunetistului. Iertarea este Dumnezeiască, chiar dacă ei nu te-ar fi iertat pe tine şi nu au iertat pe alţii. Realitatea este altfel, nevoia de răzbunare este parte din natura umană şi omul între oameni este “om”.

Puţini părinţi au puterea să spele cu lacrimi picioarele omului ce le-a distrus viaţa şi nu consider că reglarea de conturi din Ucraina este o acţiune surprinzătoare. Ochi pentru ochi sună rău, însă aceasta este natura bestiei. Problema este că, în vidul de putere, se vor naşte Brute, Hecate, Behemoti şi Sânziene. Aceşti zei ai infernului ce îşi vor aminti, subit, că Sergey de la doi îi datorează bani lui Brute, că Aleksei se iubeşte, intens, cu fosta  nevastă a lui Behemoth, că Demetri a păcălit-o pe Hecate şi că Desya nu a fost suficient de modest şi le-a ofensat pe Sânziene.

Posedaţii erau, de multe ori, oameni bolnavi. Ereticii erau neînţeleşi sau vânaţi din răzbunare şi vrăjitoarele erau doar fete, acuzate de alte adolescente din inerţie sau din răutate. Ucraina suferă de inerţie, suferă de revoluţie şi, printre dinţii pentru dinte, vor fi ochi inocenţi, dinţi inocenţi, posedaţi neposedaţi, eretici citând din Biblie şi vrăjitoare fără vrajă.

“Toarnă-i, toarnă-i, zoru-i mare,
   Foc şi clocot în căldare.” - Macbeth