SOV, pe blogul său: Acesta este SRI. Zeci de procurori, zeci de judecători, zeci de jurnalişti. Toţi ofiţeri ai SRI
0
Sorin Ovidiu Vîntu este deja la al doilea episod dintr-o serie anunţată pe blogul personal. Din spatele gratiilor, SOV scrie despre cum funcţionează, în opinia lui, Serviciul Român de Informaţii şi cine deţine „butoanele“ acestei instituţii.
Este a doua postare pe prima parte a „spovedaniei“.
„În mod normal, într-un stat democratic sunt trei puteri mari şi late. Puterea legislativă, cea executivă şi cea judecătorească. De-a lungul timpului, cele trei puteri au fost obligate, ca urmare a slăbiciunilor şi a corupţiei lor, să mai accepte, în mod informal, încă un jucător la masa puterii – presa. Aceasta a fost numită, în mod pompos şi cu o extrem de fină şi camuflată ironie, „câinele de pază al democraţiei”.
Cum au evoluat cele trei puteri în România şi cum au cooptat presa pe post de câine şi scut în antecamera puterii, plătind-o cu resturile de la masa bogaţilor, voi povesti după ce trece această încântătoare campanie electorală. Până atunci, mă voi limita la a arăta care sunt mecanismele, fără a da nume de persoane“, începe Sorin Ovidiu Vîntu ultima postare.
Inteligenţa de supravieţuire a lui Traian Băsescu
Omul de afaceri aminteşte de campania electorală care i-a adus faţă în faţă pe Adrian Năstase – „un intelectual rasat“ - şi Traian Băsescu – „rudimentar şi patetic“.
„Primul lucru pe care l-a făcut Băsescu în calitate de preşedinte a fost să declare o vasalitate totală şi loială superputerii de peste ocean. Acea inteligenţă de supravieţuitor pe care i-o cunoşteam s-a dovedit a-i fi extrem de utilă, atât lui, ca individ, cât şi nouă, ca ţară.
Poziţionarea României alături de America ne-a ajutat în momente extrem de delicate în politica internaţională. Sprijinul permanent acordat de americani ne-a ajutat să nu ne rupem gâtul în timpul crizei economice din 2008. Evident că nimic nu este gratuit în lumea asta, cu atât mai puţin ajutorul americanilor.
În schimbul protecţiei şi ajutorului pe care l-au acordat şi continuă să-l acorde atât României, cât şi lui Băsescu, americanii au cerut şi au primit dreptul să construiască, în România, o structură de putere, dincolo de structura legitimă a unui stat democratic. Au construit o structură de putere nelegitimă“, consideră Vîntu, cu referire la Serviciul Român de Informaţii.
Degeaba votezi un preşedinte, dacă Washington-ul nu-i dă acces la acest buton
„Dincolo de operaţiunile care sunt normale pentru genul acesta de instituţie, ea se ocupă şi de recrutare. Un lucru firesc, dacă nu am ţine cont de direcţiile şi amploarea fenomenului – magistraţi, politicieni, jurnalişti. Aceste zone nu sunt doar infiltrate de SRI, ele sunt de-a dreptul infestate“, spune SOV.
Cum funcţionează SRI, în opinia lui SOV, şi cum se elimină concurenţa
Sorin Ovidiu Vîntu crede că SRI a devenit stat în stat, şi că această instituţie este cea care ia deciziile importante în România. El mai spune şi că totul se raportează la Washington.
„Iată de ce liderii politici se întrec în a săruta poala caftanului american. Să capete dreptul de a folosi butonul. Degeaba votezi un preşedinte, dacă Washington-ul nu-i dă acces la acest buton.
Va sta la Cotroceni şi va ascuţi creioane.
Cum functionează?
1. Prin serviciul tehnic te interceptează. Pe telefon sau ambiental. Pentru a te intercepta au nevoie de semnătura unui judecător, pe un document emis de ei. Judecătorul, după ce studiază foarte atent si exigent motivele pentru care se cere interceptarea, semnează mandatul de interceptare. Uneori (e drept, mai rar), cei de la S.R.I. solicită doisprăzece semnături şi se trezesc cu două. Judecătorul a semnat de două ori pe acelasi mandat de interceptare. Să fie sigur. De aceea am spus că le studiază atent si exigent.
2. Nu contează ce vorbesti, S.R.I. face plângere penală.
3. Nu contează ce contine, procurorul va mai găsi, în mod indubitabil, încă două-trei fapte. Putem presupune că, întâmplător, plângerea penală făcută de S.R.I. ajunge la un procuror onest, unul care să nu fie acoperit. Fiti convinsi că măcar doi colegi „binevoitori” îi vor spune că e jale mare cu plângerea respectivă, că e în atentie, că respectivul e cunoscut drept spăgar sau spion rus.
4. Procurorul solicită arestarea. „Nenorocitul” prezintă un pericol imens pentru societate.
5. Pe toate televiziunile de stiri informatia începe să curgă.
6. „Nenorocitul” ajunge în instantă.
7. Pe canalele de stiri apar primele stenograme.
8. Judecătorul din prima instantă, după ce studiază atent si exigent motivele pentru care procurorul cere arestarea, se retrage să delibereze.
9. Presa asteaptă cu sufletul la gură.
10. Obosit, gârbovit, cu o mină descompusă, de dispret, judecătorul îl atinteste pe „nemernic”. Curtea a decis, admite solicitarea Parchetului.
11. Breaking News si mai galben. Începe procesul de desfigurare a „nenorocitului”, chiar dacă, întâmplător, jurnalistul respectiv nu are relatii nefiresti cu S.R.I., se lasă antrenat de isteria generată de ofiterii aflati sub acoperirea de journalist“, îşi explică SOV teoria.
„Aceasta este forţa SRI. În tot acest joc sunt prinşi zeci de procurori, zeci de judecători, zeci de jurnalişti. Toţi ofiţeri ai SRI. Toţi acţionând, nu în interesul statului român, ci în folosul unui individ. Astăzi, acest individ, cu toate păcatele lui, îşi iubeşte ţara. Mâine, poate că acest bufon ajunge un dement. Îi schimbă pe cei care conduc institutia şi începe să se joace cu acest mecanism de o forţă înspăimântătoare“, crede Vîntu.
Se încarcă comentariile...
