Scrisoare din închisoare

Bogdan Popovici, în conferinţa de presă din ianuarie 2012, vorbind despre "Trofeul Calităţii".

Îmi scrie de după gratii Bogdan Popovici, patronul Forum Invest, condamnat la şase ani de închisoare în dosarul „Trofeul Calităţii”. De fapt, nu-mi scrie direct, ci postează pe blog un text pe care mi-l dedică mie şi jurnalistului Dan Tăpălagă de la Hotnews, pe care ne gratulează cu sintagma de „campioni ai programelor de purificare”.

Din text nu rezultă deloc de ce am fi noi doi campioni la purificare. Bogdan Popovici nu face acolo decât să descrie o situaţie cu adevărat dramatică prin care trec el şi soţia sa, Marina, condamnată şi ea la cinci ani de închisoare în acelaşi dosar. El e la Jilava, ea la Târgşor, la 70 de kilometri distanţă. Potrivit regulamentului de penitenciar, dacă doi soţi sunt condamnaţi în acelaşi timp, au dreptul o dată pe lună la o întâlnire de două ore.

Soţilor Popovici nu li s-a aprobat niciodată această întâlnire – şi mâine se împlinesc fix doi ani de când sunt închişi. Administraţia Penitenciarelor susţine că nu sunt fonduri pentru transportarea soţului către soţie sau invers. Când Bogdan Popovici a cerut să plătească el deplasarea, a fost de asemenea refuzat, pe motiv că asta ar fi o discriminare faţă de cuplurile de condamnaţi care nu-şi permit să finanţeze asemenea întâlniri. Nici Kafka nu cred că şi-ar fi imaginat un cerc vicios atât de pervers.

Pornind de la această situaţie stupidă şi revoltătoare, Bogdan Popovici indică imediat şi vinovaţii: cei doi gazetari pomeniţi mai sus, Monica Macovei, Daniel Morar, judecătorii Livia Stanciu şi Ionuţ Matei - cei care i-au condamnat - şi, bineînţeles, Traian Băsescu.

M-am întâlnit cu Bogdan Popovici doar de trei ori. Prima dată la o conferinţă de presă în ianuarie 2012, după ce o primă instanţă l-a condamnat la 7 ani de închisoare. Apoi de încă două ori, faţă în faţă, la solicitarea sa, în primăvara aceluiaşi an, cu puţin înainte să primească sentinţa definitivă. Fără consimţământul său – pe care nu-l pot obţine din motive tehnice - nu pot divulga nici motivul pentru care a solicitat întervederea, nici care a fost reprezentarea mea asupra aceluiaşi motiv. Dar cu ce am aflat atât din conferinţa de presă, cât şi din celelalte două întâlniri, cred că pot desluşi destule elemente care au dus la condamnarea simultană a soţilor Popovici.

Bogdan Popovici spune că, în anul 2000, a suferit un cumplit accident, iar după ce s-a recuperat, a decis să-şi pună familia la adăpost. Prin urmare, a transferat o bună parte din firmele sale pe numele soţiei, de meserie artist plastic, care nu avea nicio implicare şi nicio cunoştinţă despre natura afacerilor derulate. Din motive care îmi scapă, Bogdan Popovici a transferat soţiei nu doar proprietatea asupra firmelor, ci şi calitatea de administrator. Adică dreptul de semnătură. Adică răspunderea legală pentru actele semnate.

După cum se ştie, „Trofeul Calităţii” a fost un veritabil act de banditism de stat, o amplă operaţiune de finanţare a campaniei prezidenţiale a lui Adrian Năstase din 2004. Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC) a iniţiat un „concurs de frumuseţe” între sute de firme de construcţii, în cadrul unor simpozioane regionale şi a unei finale naţionale. Firmele participante plăteau 15 milioane de lei vechi taxă de participare, în schimbul cărora primeau o diplomă de participare şi o chermeză. E lesne de intuit că, spre a nu risca tot felul de controale de la ISC, firmele au participat cu mare bucurie la concurs.

S-au strâns vreo şase milioane de lei noi, 1,5 milioane de euro, bani colectaţi nu de către ISC, ci de o firmă aparţinând familiei Popovici, specializată în organizare de evenimente. Apoi, prin diverse operaţiuni comerciale fictive sau aparente, banii s-au disipat către alte firme aparţinând tot soţilor Popovici, spre a se reuni în final la tipografia care a tipărit materialele de campanie electorală.

Ei bine, unele dintre firmele implicate au fost chiar cele în care Marina Popovici deţinea atât calitatea de proprietar, cât şi de administrator. Femeia a semnat ce i-a cerut soţul său şi sunt convins că nu ştia ce semnează – dar în faţa instanţei hârtiile semnate trebuie să fi contat mai mult decât impresiile subiective.

Aşa stând lucrurile, ca să înţeleagă mai bine ce s-a întâmplat cu familia sa, Bogdan Popovici ar trebui să lungească lista vinovaţilor cu încă un nume: al său.