Omul unilateral Becali şi asociaţii săi

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

„Demisia e un act unilateral”. Asta ne-a transmis, prin intermediul presei, „fostul înainte de a fi fost” – cum foarte bine, simpla mea părere, l-a caracterizat cineva –, adică preşedintele Senatului României, co-preşedintele USL şi, în acelaşi timp, preşedintele PNL, domnul Crin Antonescu, despre demisia lui Gigi Becali din calitatea de „liberal”.

Truismul debitat nu acoperă însă o realitate pe care actualul şef al „liberalilor” a dus-o pe „cele mai înalte culmi”.

E drept că astfel ar vrea, înţeleg eu, să închidă „trilateralul” Crin Antonescu asocierea sa cu „unilateralul” Gigi Becali. Pentru că, orice ar spune acum presupusul prezidenţiabil, preşedinte (bis!) şi co-preşedinte, există o asociere, pentru care el însuşi a girat, între omul unilateral Becali şi PNL. Iar asocierea nu va cunoaşte un sfârşit, cel puţin atâta vreme cât se va vorbi şi scrie despre politica românească. Nu-i vorbă, Crin Antonescu nu e primul dintre politicienii care s-au „legat”, din perspectiva imaginii, de cel care, ştim cu toţii, nu poate fi judecat decât în termeni superlativi: cel mai generos, cel mai creştin, cel mai machidon, cel mai sufletist, cel mai fotbalist, cel mai cel, în fine.

Nici pe departe. A mai fost, ca să mă refer numai la nume mari, şi Traian Băsescu, pe timpul când bea şpriţuri pe la „Golden Blitz”. A fost şi ex-saltimbancul naţional C.V. Tudor, când era vremea să se-aleagă europarlamentar, în perioada în care de PRM se alesese praful. Dacă actualul preşedinte al României nu i-a dat vreun gir politic formal lui Becali, omul-partiduleţ Vadim s-a agăţat de „arestatul” din acea vreme pentru a mai putea exista public. Peste toţi, atunci când nu pot să-mi imaginez ce nevoie avea (cu excepţia celei financiare, poate), Crin Antonescu a tăvălit prin subsolul politicii tradiţia unui partid care, deşi n-are a face cu liberalismul, are o relaţie directă cu istoria României moderne. Iar acest din urmă aspect nu-i, desigur, puţin lucru.

Obsedat de mitul presei atotputernice, Antonescu a preluat de la aceasta o proiecţie a unui „om atotputernic”, pentru a o utiliza în campania electorală. Şi a făcut acest lucru ştiind foarte bine că Gigi Becali are doar o aură mediatică în care, incapabil de a fi conştient social, se îmbăiază, ceea ce pentru unii privitori e spectaculos, pentru alţii, mulţi, e „realitate”, pentru destui e comic şi pentru foarte puţini este de-a dreptul trist. După cum a ştiut, acelaşi Crin Antonescu, faptul că Becali e, în sine, un om unilateral. Cu o singură direcţie, jucată pe cartea unei deconcertante naivităţi, dar care are în spate o inteligenţă nativă de tip şmecheresc, asezonată cu suficient tupeu de cartier. Ca atare, l-a „dezvoltat multilateral” sub aspect politic, după care l-a redus, când nu a mai putut scăpa de presă drept urmare a deciziei de astăzi a justiţiei, la ceea ce omul respectiv este de fapt: la unilateralitate.

Nu aş vrea să reiasă de aici că Gigi Becali este o victimă a presei ori a politicienilor. În definitiv, chiar şi omul unilateral are dreptul la propria-i responsabilitate. Că în afacerea politică pe care a vizat-o în ultimii ani Gigi Becali a dat chix, fiind folosit de media, de lideri politici cu mai mare ori mai mică influenţă şi de intelectuali care s-au jucat de-a consilierii săi e treaba lui, pe banii săi. Unii dintre aceşti asociaţi se vor da deoparte, aşa cum încearcă acum Crin Antonescu. Alţii, precum instituţiile media care i-au propulsat proiecţia superlativă, îl vor menţine în prim-plan, câtă vreme personajul creat de ele creşte tirajele şi face rating.

Pentru primii e prea târziu, întrucât costurile politice de imagine sunt cu totul altceva decât un subiect de presă încă proaspăt. Sau, oricum, reîmprospătat. Pentru cei / cele din urmă, lucrurile rămân aşa cum au fost construite într-o societate în care, deşi are îndeajuns de multe pretenţii europene încât să se zborşească la Europa, omul unilateral Becali rămâne un semn al normalităţii.

Opinii

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite