O victorie care obligă
0
Rezultatul - să recunoaştem, surprinzător - al alegerilor invită la reflecţie. În ceea ce mă priveşte, e limpede că acest deznodământ reprezintă (sau ar trebui să reprezinte) doar un început, punctul zero de la care să construim, în sfârşit, o societate normală.
În primul rând, s-a dovedit că România reală, România care contează şi pe care se poate construi un viitor respinge minciuna sfruntată, atacurile de joasă speţă, aroganţa cu aspect de mitocănie şi propaganda demnă de vremuri pe care le speram de mult apuse. Deşi cohorte de analişti s-au grăbit să-i cânte prohodul lui Iohannis după cele două dezbateri, primarul SIbiului a apărut ca o victimă în faţa unei agresivităţi de mahala, goală de conţinut.
Pe de altă parte, vreau să cred că viitorul preşedinte nu se va înconjura de oameni compromişi, gata să se înfrupte dintr-o victorie pentru care nu au niciun merit. Sunt o puzderie de cozi de topor în PNL şi PDL care nu se deosebesc prin nimic de omologii lor din PSD.
Plecând de aici, sper că este foarte clar pentru toată lumea că Parlamentul trebuie rapid reformat: redus numărul de aleşi, ridicate imunităţile, lasată justiţia să-şi facă treaba. Presiunea civică trebuie menţinută până intrăm în normal. Pentru că oamenii asta îşi doresc - normalitate.
Pe un continent afectat de o criză economică prelungită şi de politica tot mai agresivă a Rusiei, în care democraţiile se clatină, acest popor pe nedrept hulit a ales drept preşedinte un om provenit dintr-o minoritate altădată destul de importantă, azi minusculă, având o altă confesiune decât majoritatea.
Într-o zi umedă de noiembrie, după ore de aşteptare în ploaie şi frig, printre gaze lacrimogene şi bastoane, românii nu au dovedit doar un spirit civic pe care l-ar putea invidia, pe bună dreptate, orice naţiune, oricât de civilizată.
Pentru o zi, românii au fost cel mai frumos popor din Europa.
Se încarcă comentariile...
