Nu-i dictatură. E mai mult şi mai prost de-atât

După ce guvernul a adoptat, seara târziu, pe şest, ordonanţele care transformă justiţia într-un joc cu mingea la perete, mulţi au spus şi au gândit că ne îndreptăm spre dictatură. Mă tem că este vorba despre altceva, mai perfid. Şi cu consecinţe mai grave.

Deocamdată nu e dictatură. E un fel de nimic drapat într-o democraţie simulată, imitată şmechereşte de nişte inşi care nu ştiu altceva, nu sunt în stare de altceva decât să se adune în gaşcă, să se slujească unii pe alţii, să profite de avantajele democraţiei, şi-apoi să facă mulţumiţi cu ochiul că ne-au dus de nas pe noi, fraierii. Altminteri, nu se pricep la ceva anume şi nici nu-i interesează. De când s-au instalat la putere, au produs cu chiu, cu vai un buget chinuit; în rest, s-au ţinut doar de manevre subterane, şi-au instalat sau reinstalat oamenii în posturi (de la secretari de stat până la directori de şcoli), şi-au promovat şoferii şi secretarele în poziţii înalte.

N-au demonstrat, deocamdată, prin nimic că îi interesează problemele cetăţenilor, politicile publice, soarta României, UE, NATO. N-au arătat că i-ar interesa nici măcar soarta celor care i-au votat şi cărora le promiseseră pensii, spitale mai bune, şcoli, drumuri şi altele. N-au fost în stare nici măcar să mimeze „grija faţă de om” (comuniştii ştiau să se prefacă mai bine). Nu mai e nimic bun de aşteptat de la acest guvern şi de la membrii majorităţii parlamentare. Nici nu ştii ce e mai rău: că sunt incompetenţi, că nu le pasă de soarta cetăţenilor, că fură ori că sunt nişte oameni mărunţi care s-au nimerit ca surda-n horă la conducerea ţării.

Nu e dictatură şi probabil că nici nu va fi, într-un viitor apropiat.

Oamenii ăştia au învăţat să simuleze democraţia şi să profite de ea. N-au reflexe democratice şi nu vor avea niciodată: pentru ei, democraţia înseamnă că fraierii trebuie să voteze din patru-n patru ani, şi-n rest „să facă ciocu’ mic”, să fie linişte în ţară. Cine vorbeşte sau vrea altceva, cine protestează ori gândeşte cu mintea lui e imediat clasat drept „nedemocratic”, plătit de Soros, „corporatist cretin”, hipster fără nicio treabă, nazist ş.a.m.d. Ce s-a schimbat la puternicii de azi faţă de decembrie 1989, când Ceauşescu spunea despre protestatarii de la Timişoara că sunt manipulaţi de „agenturili străine”, sau faţă de 1990, când Ion Iliescu îi numea „golani” pe protestatarii din Piaţa Universităţii?

Exact asta s-a schimbat: ăştia de-acum au învăţat să manevreze democraţia şi libertatea în favoarea lor, s-au dedulcit la bunăstare nemeritată, au inventat tot felul de trucuri prin care să întoarcă pe dos valorile democratice, dar să păstreze o aparenţă mincinoasă. Au învăţat să folosească o propagandă deşănţată, ascunsă abil sub invocarea demagogică a libertăţii de exprimare. Au învăţat să aţâţe oamenii, să creeze disensiuni sociale, să înverşuneze grupurile şi categoriile sociale până la duşmănie reciprocă, mascând asta, cu un mare cinism, sub eticheta „asta-i democraţia, avem opinii şi idei diferite”. Au învăţat să controleze şi să supună mass media şi s-o folosească în favoarea lor, pentru a albi sau a înnegri după plac. Au învăţat că, în spatele ideii fireşti şi logice că majoritatea decide, pot să-şi facă de cap pe seama cetăţenilor de bună credinţă. Au învăţat că oamenii îi votează pentru o sută de lei în plus la pensie (şi e normal s-o facă, atâta timp cât sunt mulţi oameni în România pentru care suta de lei pentru medicamente face diferenţa între supravieţuire şi moarte). Au învăţat că apartenenţa la UE le dă ocazia să-şi umfle pieptul, dar că şi pe fraierii ăia de la Bruxelles îi pot duce de nas cu raportări false, cu tergiversări, cu „zicem ca ei şi facem ca noi”, ca pe vremea comunismului, când CAP-urile raportau recolte enorme de grâu şi porumb la hectar doar pentru că aşa voia Partidul.

Au învăţat să şmecherească democraţia, „s-o facă din vorbe”.

Nu-i dictatură, aşadar. E o baltă la suprafaţa căreia plutesc nuferii democraţiei. Dar nuferii sunt de plastic, iar dacă-i dai la o parte, balta rămâne baltă, urât mirositoare, orice i-ai face. Ăştia care ne conduc se simt bine aşa. Cu asta avem de luptat. Sau de convieţuit, depinde.