Moara dracilor de presă
0
Mi-e greu să spun că tabloidele britanice au făcut o treabă de mântuială în privinţa românilor. I-au speriat pe britanici, dar nu oricum, ci cu talent. Ei da, pentru a face o isterie atât de mare îţi trebuie ceva talent, iar ei, britanicii care lucrează la tabloide, îl au din belşug. Au învârtit însă atât de tare smoala încât, acum la început de an, sunt negri ca muncitorii de la „Moara Dracilor“ şi e greu să mai iasă albul la lumină.
În copilărie, într-un orăşel din nordul Moldovei, mă înspăimânta un loc pe lângă care treceam des. I se zicea „Moara Dracilor“ şi era o mică făbricuţă de smoală, pe vremea lui Ceauşescu. Nu mai ştiu dacă aşa-i zicea doar bunicul sau toată lumea, cert e că de la el am auzit numele acesta prima dată. Se afla lângă şinele de cale ferată pe care putea fi adus pietrişul necesar amestecului negru. Era mare cât o piscină de hotel din care ieşeau câteva ţevi, avea un mic acoperiş iar în bazin, dacă te-aplecai să priveşti, vedeau smoală fierbinte sau, după caz, întărită. Eram înspăimântat de numele ei, al morii. Mult mai târziu am aflat că bunicul i-a spus „a dracilor“ doar pentru ca muncitorii se făceau negri din cap până-n picioare aruncând pietriş şi amestecând în smoală cu un par lung. Arătau „ca dracii“.
Când priveam titlurile din presa britanică de zilele trecute, mi-am amintit, prin nu ştiu ce joc al minţii, de „Moara Dracilor“, cea din copilărie. Şi mi-am imaginat jurnaliştii britanici îmbrăcaţi în salopete, negri din cap până-n picioare, plini de funingine. Atât au căutat să mestece în subiectul „invazia românilor“ încât au luat ei forma cea mai urâtă a ceea ce au descris. Au devenit ei însuşi „teroarea“ pe care au descris-o cu atât de mult talent în exagerări. Şi, pentru că în primele zile ale anului n-au găsit ceea ce se aşteptau, adică hoarde de români călătorind spre Anglia, s-au făcut ei „imigranţi“. Chiar l-am văzut pe unul dintre jurnaliştii de la Daily Mail, vârf de lance în campania împotriva românilor, urcându-se pe 2 ianuarie în Bucureşti într-un autocar cam gol cu destinaţia Londra. A început să mi se facă milă de el, cum mi se făcea de muncitorii în salopete de la „Moara Dracilor“. Obosit după două zile de căutări în van a românilor care trebuiau să plece spre Londra, cu frigul în sânge după ce-a aşteptat câteva ore autocarul, cu mâinile într-un palton negru ponosit, se urca cu greu într-un autocar care a făcut două zile până la Londra.
După marea călătorie tot ce-a găsit mai interesant de scris a fost că „vameşii unguri au cerut mită 300 de euro ca să nu mai verifice toate bagajele“. Cu această „pauză“ în care ungurii au fost mai răi decât românii, probabil că de mâine îşi va pune din nou salopeta şi va mesteca în smoala cu „invazia românilor“.
Se încarcă comentariile...
