Inspecţia Judiciară, reacţie fără precedent la adresa vicepreşedintelui CSM: „Susţinerile sale decredibilizează IJ şi conducerea acesteia”

Inspecţia Judiciară a reacţionat dur ce vicepeşedintele CSM, procurorul Cristian Ban, a dat un interviu în care a făcut mai multe afirmaţii despre situaţia din sistemul judiciar. Potrivit IJ, interviul magistratului „conţine o serie de informaţii eronate privind unele aspecte referitoare la activitatea instituţiei.”

Potrivit unui comunicat de presă al Inspecţiei Judicare, „foarte multe dintre susţinerile cuprinse în cadrul interviului reprezintă o distorsionare profundă a realităţii care decredibilizează Inspecţia Judiciară şi conducerea acesteia în încercarea de a le atrage într-o zonă străină de misiunea conferită de lege”.

„Considerăm că este foarte grav ca un membru al Consiliului Superior al Magistraturii să lanseze în spaţiul public scenarii alarmiste privind cursul relaţiilor dintre clasa politică şi magistraţi, caracterizat printr-o pretinsă stare de beligeranţă”, arată Inspecţia Judiciară. Este pentru prima dată când Inspecţia Judiciară ia o poziţie public împotriva unui membru al CSM. 

Interviul vicepreşedintelui CSM

Cristi Ban a dat un interviu site-ului zire.com, „Republica procurorilor s-ar putea transforma în regatul hoţilor”, iar acestea sunt principaele declaraţii:

- Un magistrat nu poate fi obligat să se prezinte în faţă unei comisii parlamentare în virtutea funcţiei deţinute, indiferent de obiectul acestor comisii. Rationanad altfel, s-ar crea premisele încălcării principiului separaţiei puterilor în stat, rolul comisiilor parlamentare deturnandu-se într-unul de presiune asupra magistratilor.

- In ritmul atacurilor mediatice şi al presiunilor la care sunt şi vor fi supuşi magistraţii, aşa-zisă „republică a procurorilor" se va transformă în "regatul hotilor".

- Demersul Forumului Judecătorilor de a se adresa Comisiei Europene este unul legitim.

- Anumite instituţii publice par a fi folosite de mediul politic în atacurile îndreptate împotriva sistemului judiciar şi, în special, împotriva DNA şi procurorilor.

- Inregistrarea şi divulgarea către mass-media a unei şedinţe de la DNA, înregistrare care se pare că a fost ulterior modificată şi trunchiată, constituie infracţiune sau abatere disciplinară, ridicând totodată semne de întrebare despre cât de lungă este mâna politicului.

- Procurorul Negulescu nu poate fi perceput că fiind imaginea procurorului roman.

- Nu există o împărţire pe tabere, judecători-procurori, în cadrul CSM, în ciuda încercărilor politicului de a dezbină cele două categorii de magistraţi şi de a scoate procurorii din rândul magistratilor.

- Dezinformarea concertată care se desfăşoară prin mass-media afectează în mod grav credibilitatea şi independenţa sistemului judiciar în ansamblul sau.

Comunicatul Inspecţiei Judiciare:

În ciuda permanentei referiri la necesitatea apărări interesului superior al sistemului judiciar, foarte multe dintre susţinerile cuprinse în cadrul interviului reprezintă o distorsionare profundă a realităţii care decredibilizează Inspecţia Judiciară şi conducerea acesteia în încercarea de a le atrage într-o zonă străină de misiunea conferită de lege .

Astfel, susţinerea că procedura de numire si revocare in si din functie a inspectorilor judiciari cu functii de conducere si de executie nu este nici obiectivă şi nici transparentă este lipsită de orice argumentare fiind, ca atare, o simplă afirmaţie, fără suport obiectiv având în vedere că toate concursurile organizate de Inspecţia Judiciară au fost validate, potrivit legii, de Plenul CSM.

Nu cunoaştem raţionamentul domnului procuror Ban care i-a permis să concluzioneze în sensul că viitoarea Inspecţie Judiciară se va afla sub control politic atâta vreme cât toţi judecătorii şi procurorii au primit acelaşi proiect de lege în cuprinsul căruia nu există dispoziţii care să conducă  la astfel de concluzii. Prin reglementările propuse se intenţionează ca Inspecţia Judiciară să fie o instituţie independentă.

Considerăm că este foarte grav ca un membru al Consiliului Superior al Magistraturii să lanseze în spaţiul public scenarii alarmiste privind cursul relaţiilor dintre clasa politică şi magistraţi, caracterizat printr-o pretinsă stare de beligeranţă. Asemenea scenarii, prin temerea indusă în rândul judecătorilor şi procurorilor, facilitează manipularea în vederea aderării la o idee periculoasă, promovată deasemenea în cadrul interviului, în sensul căreia Inspecţia Judiciară nu ar fi decât un „instrument” utilizat de clasa politică pentru exercitarea de presiuni asupra magistratilor şi membrilor Consiliului Superior al Magistraturii care vor „deranja".

În altă registru, domnul procuror menţine în opinia publică dar şi în rândul magistraţilor dubiul cu privire la existenţa unui alt scop decât cel legal al controlului efectuat de curând de Inspecţia Judiciară la Direcţia Naţională Anticorupţie apreciind, departe de adevăr, că s-ar fi dorit vânarea „cu orice preţ” a unor erori punctuale administrative, de natură să distorsioneze realitatea.

Prin modul de formulare a răspunsurilor privind soluţiile pentru o pretinsă „situaţie explozivă” la Inspecţia Judiciară, domnul procuror lansează un atac voalat, dar susţinut, la adresa  inspectorul-şef, acuzat indirect de:

- vicierea unor proceduri de maximă importanţă pentru managementul Inspecţiei Judiciare, cum este cazul recrutării inspectorilor judiciari şi alegerii auditorului extern independent, prin numirea comisiilor de concurs chiar şi în cazul în care unii candidaţi sunt inspectori judiciari în exerciţiu dar cărora urmează să le expire mandatele şi subiectivismul selecţiei auditorului, inducând idea subliminală a unei conivenţe între Inspecţia Judiciară şi entitatea care urmează se realizeze auditarea; ceea ce se omite cu bună ştiinţă este faptul că procedurile în discuţie sunt prevăzute de Legea nr. 317/2004 şi de reglementările legale privind achiţiile publice;

- opoziţie la modificarea Regulamentului privind numirea in functie a inspectorilor judiciari, prin votul majoritar al

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Ceea ce trebuie să cunoască toţi judecătorii şi procurorii, precum şi publicul este că în cadrul interviului continuă să se dezinformeze cu privire la motivul pentru care instanţa de judecată a desfiinţat Regulamentul modificat, adevăratul motiv fiind încălcarea flagrantă a legii de către Plen şi nicidecum inexistenţa aprobării inspectorului-sef, întrucât acesta nu are o astfel de competenţă legală. Pe de altă parte, opinia publică trebuie să cunoască  faptul că propunerile de modificare a Legii 317/2004 în privinţa Inspecţiei Judiciare au fost transmise Ministerului Justiţiei înainte de modificarea Regulamentului ceea ce denotă graba în preluarea controlului total asupra procedurii de recrutare a inspectorilor judiciari. Mai mult, în interviu sunt calificate drept aberante unele dispoziţii legale care au fost declarate de CCR ca fiind constituţionale încă din anul 2012;

- rezistenţă, alături de inspectorul-şef adjunct,  la schimbările „încercate” de Consiliul Superior al Magistraturii în anul current.

În această încercare de reinterpretare a  demersului conducerii Inspecţiei Judiciare, dedicat exclusiv respectării legii, suntem surprinşi de informaţiile deţinute de domnul procuror cu privire la atmosfera şi sincopa de comunicare pretins existente în interiorul Inspecţiei şi prezentate în premieră în cadrul interviului câtă vreme acesta declara că Inspecţia este o „instituţie total independentă functional”.

Potrivit actualelor reglementări, Inspecţia Judiciară nu se află şi nici nu ar fi recomandabil să se afle în coordonarea Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum s-a susţinut, cu insistenţă, în cadrul interviului. Coordonarea la care se face referire vine în contradicţie cu principiul independenţei operaţionale a Inspecţiei şi cu „totala independenţă funcţională” în care, potrivit domnului procuror, s-ar afla în prezent Inspecţia Judiciară.

Continuând seria susţinerilor neconforme cu realitatea, se răstălmăceşte intenţionat opinia conducerii Inspecţiei judiciare cu privire la viitoarea poziţionare a instituţiei în raport cu sistemul judiciar. Subliniem încă o dată că inspectorul-şef şi inspectorul-şef adjunct au exprimat, în mod constant, opţiunea pentru o reală independenţă a Inspecţiei Judiciare.    

Toate aspectele evocate ne întăresc opţiunea pentru un statut de independenţă a Inspecţiei Judiciare, independenţă care nu poate cunoaşte jumătăţi de măsură.