VIDEO Cum a pregătit Sergiu Nicolaescu Revoluţia din 1989

Sergiu Nicolaescu şi-a cumpărat mai multe arme din străinătate, înainte de Revoluţie. Simţea că va avea nevoie de ele

Ion Nicolescu, fost comandant de unitate militară, dezvăluie modul în care Sergiu, regizorul preferat al soţilor Ceauşescu, l-a pregătit timp de un an  pentru evenimentele din decembrie 1989.

Înainte de Revoluţie, militarul a fost un prieten apropiat al regizorului Sergiu Nicolaescu - personaj de prim rang în desfăşurarea evenimentelor din decembrie 1989. Au avut discuţii despre viteza de reacţie a regimentului din Prahova în caz că „se întâmplă ceva". Iar Sergiu susţinea în permanenţă că „urmează să se întâmple ceva".

Regizorul a recunoscut că în dimineaţa de 21 decembrie 1989 a primit câteva grenade de la unitatea lui Nicolescu (grenade ofensive, care nu rănesc oamenii, dar produc un zgomot puternic) pe care - zice el - le-a detonat în Piaţa Palatului, în timpul mitingului ţinut de Nicolae Ceauşescu. Ce a urmat este binecunoscut: s-au produs câteva explozii în piaţă, Ceauşescu şi-a întrerupt discursul, iar miile de oameni au fugit. Astfel a început Revoluţia în Bucureşti.

O zi mai târziu, după fuga lui Ceauşescu, Sergiu Nicolaescu a adus regimentul prahovean în Capitală, pentru a-l sprijini în lupta cu „teroriştii". Relaţiile bune dintre căpitan şi regizor au continuat şi după 1989. Nicolaescu l-a susţinut pe militar pentru avansare. După ce Nicolescu a început să vorbească despre dedesubturile aşa-zisei Revoluţii, Sergiu l-a renegat, iar în ultima parte a vieţii îl numea„o javră"! Pentru faptul că a vorbit ce nu trebuia despre Revoluţie, Ion Nicolescu a fost trimis după gratii în 2002, „să se mai gândească". A fost agăţat într-un dosar de luare de mită. El susţine că Sergiu Nicolaescu i-a transmis un mesaj clar: „Gura bate fundul!".

Scenariul şi regia: Sergiu Nicolaescu

În urmă cu un an şi jumătate, „Adevărul" a stat de vorbă atât cu Ion Nicolescu, cât şi cu Sergiu Nicolaescu pentru a recompune un şir de întâmplări misterioase din preajma şi din timpul Revoluţiei. În 1988, Ion Nicolescu, comandantul Regimentului 7 mecanizat Prahova, a fost însărcinat de Marele Stat Major al Armatei Române să pună la dispoziţia studiourilor de film Buftea 600 de militari pentru un film istoric pe care-l realiza regizorul Sergiu Nicolaescu.

După terminarea filmărilor, foarte mulţumit de disciplina militarilor, Nicolaescu a ţinut să-l cunoască personal pe comandantul Nicolescu. Între cei doi s-a legat o strânsă prietenie. „Am fost invitat la premiera filmului «Coroana de foc». Ştiindu-l pasionat de trageri, l-am invitat să tragă la mine în poligon. Acum înţeleg că antrenamentul la trageri, efectuat în poligonul unităţii pe care o comandam, i-a prins bine în zilele de 22-30 decembrie 1989. L-am antrenat fără să vreau", spune militarul.

Cu şase luni înainte de Revoluţie, Sergiu Nicolaescu a dat cărţile pe faţă. Căpitanul Nicolescu povesteşte: „Cu o jumătate de an înainte de Revoluţie mă sună Sergiu şi îmi spune să vin la el acasă, pe strada Zambaccian. M-a întrebat cum stau cu pregătirea unităţii, iar dacă s-ar întâmpla ceva, în cât timp aş ajunge în Bucureşti, şi cu ce forţe. I-am răspuns că depinde dacă e zi sau noapte, dacă iau blindate sau nu, şi aşa mai departe.

Ca forţe - i-am răspuns că depinde de gradul de încadrare din acel moment. Dar m-am arătat mirat. Ce rost ar avea să vin eu când în ţară totul e bine, când în Bucureşti sunt atâtea forţe? Şi el a spus că s-ar putea să se atenteze la conducerea de partid şi de stat. «Domnul Sergiu, nu înţeleg nimic...», i-am spus. Mi-a răspuns: «S-ar putea să se întâmple ceva, iar noi, ca patrioţi, trebuie să ştim pe ce ne putem baza»".

Sergiu şi-a pregătit armele din RFG

La începutul lunii decembrie a anului 1989, Sergiu Nicolaescu se afla în Republica Federală Germania unde, spune el, lucra la un film. Film care n-a mai apărut însă niciodată. Din RFG, Nicolaescu şi-a trimis un prieten la Negoieşti cu două arme care-i aparţineau (o puşcă cu amortizor şi lunetă şi un pistol Browning, ambele de calibru 22), pentru a fi reglate la unitatea lui Nicolescu.

Cum intrase regizorul Sergiu Nicolaescu în posesia a două arme de foc în România comunistă? „Arma semiautomată cu amortizor şi lunetă o cumpărasem în 1970 de la Paris, unde se vindea la liber, fiind o armă de tir. Pe atunci nu erau controale la aeroport şi am adus-o în ţară fără probleme. În 1974 am plecat în Finlanda, de unde mi-am cumpărat un revolver cu butoiaş, neautomat, cu nouă focuri. Tot la liber se vindea şi ăsta", spune Sergiu Nicolaescu. Acesta nu avea permis de port-armă, dar cu toate astea n-a avut niciodată probleme în a păstra cele două arme în casă. „Riscul era mare. Nu aveam pe atunci nimic în cap, dar parcă simţeam ceva. Simţeam că o să am nevoie de armele astea", explică, nu tocmai convingător, regizorul.

1.600 de militari şi o coloană de blindate de 9 kilometri au declanşat un război teribil în Capitală pe 23 decembrie 1989. Regimentul a venit din Prahova, la chemarea lui Sergiu Nicolaescu.

La doar câteva minute după ce Televiziunea Română a fost invadată de revoluţionari şi a devenit Televiziunea Română Liberă, crainicul Petre Popescu a făcut următorul anunţ: „Comandantul Nicolescu, din Ploieşti, este imperios rugat să se îndrepte spre Bucureşti, cu ostaşii săi, şi să pună brasarde tricolore la mână".

Era în jurul orei 14.00. Victor Atanasie Stănculescu, ministrul Apărării (numit în funcţie de Ceauşescu după sinuciderea lui Milea), ordonase ca toate unităţile să se retragă sau să rămână în cazărmi. În Bucureşti nu se trăgea, revoluţia era paşnică, mii de oameni se bucurau pe străzi de fuga lui Ceauşescu. Sergiu Nicolaescu admite că l-a pus pe crainic să facă res­pectivul anunţ: „De căpitanul Nicolescu nu putea să se ştie decât de la mine. Deci, cine l-a chemat la TVR - de la mine a auzit". 

„N-ai plecat? Pierdem Revoluţia!"

Din biroul său de la Unitatea Militară 01065 Negoieşti (judeţul Prahova), căpitanul Nicolescu a auzit anunţul. „Am aflat de sinuciderea ministrului Milea. Atunci am spus: «Ceauşescu şi-a jucat ultima carte». Şi mi-au venit în minte vorbele lui Sergiu Nicolaescu: «O să joci un rol important. Fii pregătit!».

Apoi am auzit apelul de la televizor: «Căpitanul Nicolescu de la Ploieşti să vină de urgenţă la Televiziune». Am căzut într‑un fotoliu, îngrijorat. Apoi, pe telefonul de oraş din biroul meu au început să sune tot felul de oameni care spuneau că sunt din Bucureşti şi care îmi strigau: «Hai, domnule, n-ai plecat? Pierdem Revoluţia! Pleacă odată!». Mă întreb de unde ştiau civilii din Bucureşti numărul de telefon din biroul meu. Nu se recomandau. M-a sunat şi Sergiu Nicolaescu: «N-ai plecat? N-ai auzit anunţul de la televizor? Pierdem Revoluţia. Vezi că aflu când pleci şi te aştept la Săftica»".

Ion Nicolescu, fost comandant de unitate în Prahova, vorbeşte despre cum l-a înarmat pe Sergiu Nicolaescu înainte de Revoluţie şi despre zilele în care a ascultat numai de ordinele regizorului

Coloană militară de 9 kilometri

Până către seară, căpitanul Nicolescu s-a frământat între intenţia de a pleca aventuros la Bucureşti şi teama de a încălca din nou rigorile militare, după ce cu o zi în urmă scosese, pe ascuns, grenade din unitate şi le pusese în maşina lui Sergiu Nicolaescu. „La ora 21.15 am fost anunţat, prin colonelul Tiberiu Costache, superiorul meu ierarhic, că am aprobarea de la Victor Atanasie Stănculescu să plec la Bucureşti. Costache mi-a zis:  «Nea Ioane, a venit vremea. În Capitală, terorişti izolaţi trag în popu­laţie. Sunt foarte mulţi morţi. Vezi ce faci!".

Forţele pe care le-a condus căpitanul Ion Nicolescu spre Capitală au fost impresionante: „Coloana de TAB-uri, tancuri şi maşini blindate măsura 9 kilometri. Am pornit cu 1.400 de militari în termen şi 214 cadre. Am plecat pe timp de noapte, ceea ce a făcut înain­tarea şi mai grea". Sergiu Nicolaescu a aşteptat coloana în comuna Săftica, pe DN 1. „Când ne-am întâlnit, mi-a spus: «Dacă veneai când te-am chemat eu, te făceam ministrul Apărării»". La podul Otopeni, căpitanul Nicolescu a provocat un eveniment în care au murit cinci oameni.

Iată ce-şi aminteşte el despre acest eveniment: „La podul Otopeni am ordonat să se oprească coloana şi să fie cercetat genistic podul. Când adunam cadrele, se apropiau vreo patru maşini, dinspre Bucureşti. Am ieşit în mijlocul drumului, am luat pistolul-mitralieră şi am tras în sus patru gloanţe, să se oprească maşinile, să vedem ce e cu ele. Nu s-au oprit şi în timpul ăsta a început un foc din stânga coloanei, de la unităţile militare care sunt acolo, în Otopeni. Au tras cu mitralierele antiaeriene, şi maşinile au intrat în tirul ăsta. A fost de groază. Din maşini au murit cinci oameni, iar trei au fost răniţi. Au tras şi militarii mei, că aveau glonţ pe ţeavă. Au tras în stânga noastră, spre unităţile care trăgeau în noi".

Sergiu Nicolaescu a fost prezent la acest război: „La podul Otopeni veneau câteva maşini dinspre Bucureşti. Nicolescu s-a dus în faţă, le-a făcut stop cu mâna şi a tras o rafală în aer. Apoi, imediat, toţi ostaşii din coloană au deschis focul împotriva maşinilor şi au murit cei din maşini. Nicolescu s-a luat cu mâinile de cap, era responsabil: «Aoleu, ce păţesc!». Orice altceva spune el, asta e povestea adevărată. Civilii ăia au murit din cauza lui, erau oameni care fugeau din Bucureşti de frică". Regizorul nu şi-a găsit nicio vină pentru că a pus faţă-n faţă militari haotici cu civili speriaţi. 

"Coloana de TAB‑uri, tancuri şi maşini blindate măsura 9 kilometri. Am pornit cu 1.400 de militari în termen şi 214 cadre. Am plecat pe timp de noapte, ceea ce a făcut înaintarea şi mai grea.''
Ion Nicolescu căpitan în rezervă

„Asta să nu apară în ziar!"

În interviul pe care reporterii "Adevărul" l-au realizat în urmă cu un an şi jumătate la vila sa din strada Muzeul Zambaccian, Sergiu Nicolaescu a insistat să nu apară nimic despre acest incident de la Otopeni „Sunteţi primii cu care vorbesc despre asta. Eu v-aş ruga foarte insistent, asta să nu apară în ziar! Vina, clar, e a căpitanului. Legea criminalilor de la Revoluţie rămâne valabilă. Şi acum el poate fi condamnat. Dacă află familiile ălora care au murit în maşini şi îl dau în judecată, el răspunde!".