VIDEO Un conflict care poate salva o viaţă. Un nou contract între UPB şi „La Jeg“ îl poate ajuta pe studentul Alin Lupu

Publicat: 14.01.2013 07:40

Ultima actualizare: 11.08.2022 01:26

Studenţii din ultimii 20 de ani care au trecut prin Complexul Leu stau zilele acestea ca pe ace. Peste câteva zile, pe 16 ianuarie, barul "La Jeg" urmează să fie evacuat, conform unei decizii judecătoreşti definitive împotriva proprietarilor, într-un proces cu Universitatea Politehnica. Deşi au mai rămas câteva zile, povestea poate fi scrisă şi altfel.

Problemele dintre localul modest „La Jeg“ şi Universitatea Politehnica din Bucureşti sunt cunoscute încă din 2008, când au intrat pentru prima dată în atenţia presei. Disputa se poartă pentru terenul pe care este construit barul şi terasa. Terenul aparţine Universităţii, iar conducerea acesteia a refuzat acum patru ani să mai prelungească contractul de închiriere, pe motiv că spaţiul „urmează să fie destinat activităţii de învăţământ“. Tot atunci a început şi procesul dintre UPB şi „La Jeg“.

Anul acesta, patronii localului au venit cu o propunere care poate salva o viaţă. Un nou contract de închiriere şi o înţelegere între cele două părţi redirecţionează suma datorată Universităţii Politehnica din Bucureşti (strânsă pe parcursul celor patru ani de proces) către Alin Lupu, student despre care a scris şi Adevărul.

Ideea donaţiei

Am aflat de ideea celor de la "La Jeg" cu câteva zile înainte de finalul lui 2012, atunci când ne-am întâlnit cu ei în spatele barului, acolo unde îşi au biroul ticsit cu dosare, autorizaţii şi foi pe care le-au folosit de-a lungul timpului în procese.

Cazul lui Alin este cunoscut în „Jeg“. Există o urnă care stă atârnată de bar şi în care se strâng zilnic donaţii pentru studentul cu probleme de sănătate. „Pe mine m-a mişcat extraordinar de tare povestea copilului ăstuia. Nu-l cunosc personal, faţă de mine e străin. L-am văzut doar că e prieten cu Jegul pe Facebook, dar orice caz de genul ăsta te atinge. Eu personal pun în fiecare zi bani în urna pentru el, de la bar“, ne-a spus Cristina, asociata lui Cătălin State la conducerea barului încă din 2002.

Unul dintre cele şase procese dintre UPB şi „La Jeg“ are ca miză o sumă de bani, aproximativ 35.000 de euro, pe care Cătălin şi Cristina sunt dispuşi să o cedeze lui Alin. „Practic, există un proces pe o sumă de bani pe care ne-o cer ei pentru perioada în care noi n-am mai avut contract. Dar am zis, nu putem să plătim suma aia de bani, că nu e ca şi când am stat cu chirie. Nu se poate, n-am stat liniştiţi, am stat fără apă, fără curent, cu probleme. Şi întotdeauna în situaţii de genul ăsta se cere lipsă folosinţă spaţiu în niciun caz contravaloarea chirie", explică femeia.

"În fine, acum ajungând la povestea asta noi venim cu o propunere prin care s-ar împăca trei părţi. Adică, suma asta de bani pentru care ne judecăm, în cazul semnării unui contract între noi şi ei, suntem de acord să o donăm studentului care e în pericol să-şi piardă viaţa, Alin Lupu. Mai ales că nu a reuşit să strângă banii şi a fost reprogramat. În cazul ăsta noi suntem bucuroşi că ne semnăm contractul, Politehnica e mulţumită că a făcut un lucru extrem de generos, a renunţat la pretenţia aia de bani în favoarea studentului, student la ei, şi studentul e fericit că-şi rezolvă problema de sănătate. Iar odată cu această rezolvare amiabilă, toate procesele se încheie şi litigiile nu mai există“, spune Cătălin State, cel care deţine barul din 1999, atunci când l-a cumpărat de la Olimpia Ursaleş, cea zisă Mami, prima patroană a localului.

Un bar care nu este doar atât

Cătălin şi Cristina nu sunt la primul gest. În 2008 au fost forţaţi să cumpere un generator, după ce le-a fost tăiat curentul. „În octombrie 2008 a venit o comisie şi mi-a tăiat apa şi curentul. A fost aşa... pac-pac! S-au dus aici la poartă, a tăiat şi gata. În momentul ăla nu ştiam ce să facem mai întâi. Să mergem la poliţie, să-i dăm în judecată, să ne punem curent şi apă la loc. Am fost în Carrefour ne-am cumpărat lumânări, din alea pastile, şi am pus pe fiecare masă de afară şi din interior. Peste tot erau numai lumânări. Era o feerie. Toţi care veneau erau: Vai, dar cât de frumos e, dar ce se întâmplă? E ziua cuiva? Vreau şi eu de ziua mea la fel! Toată lumea era încântată şi noi eram cu morcovul...", îşi aminteşte Cătălin primele momente fără lumină în Jeg.

Dar situaţia a fost remediată rapid, cu ajutorul unui generator."Am închiriat unul. Am văzut noi că se poate şi ne-am cumpărat unul mai mare, de 8 kilowaţi, care funcţiona pe benzină. Când n-am mai avut nevoie de el, pentru că ne-am rezolvat problemele, ne-am dus şi l-am donat unei familii pe care o văzusem la televizor, dintr-o comună din Iaşi. Era o iarnă cruntă şi ei erau izolaţi în vârful unui deal, fără curent. A fost cu peripeţii că nici nu mergea când am ajuns acolo. Ne-am sunat prietenii, cunoştinţele şi într-un final l-am rezolvat şi a mers“, mărturiseşte patronul "La Jeg".

Au fost şi gesturi pe care nu au reuşit să le materializeze, ba chiar mai mult de atât, au fost catalogaţi drept aroganţi, după cum am aflat de la cei care au avut interacţiuni cu cei doi de-a lungul timpului, în meciurile dintre ei şi Politehnica.

Au încercat să ofere o „bursă de necesitate“ studenţilor de la Politehnică: trei mese calde pe zi, gratis, „La Jeg“, pentru doi studenţi care nu-şi permiteau din punct de vedere financiar să şi le cumpere. În fiecare lună intenţionau să ajute alţi doi studenţi. Cum nu aveau de unde să cunoască situaţia materială a fiecăruia, au cerut ajutor.

„Am mers acolo, îmi amintesc că era domnul decan Drăgulinescu care ne-a primit în birou şi nici nu s-a uitat la noi. Se uita la TV", îşi aminteşte Cătălin State momentul. "Bună ziua, suntem cutare, am venit să propunem bursa asta de necesitate. Ne-a ascultat, am spus ce am avut de spus, după care ne-a zis: «Fugi dom-le de aici cu prostiile astea!» Mi-a închis gura pe veci. N-am avut ce să mai zic la o aşa replică. Noi când am povestit chestia asta am fost luaţi de aroganţi. De aici vine aroganţa noastră, pentru simplul fapt că i-am spus doamnei Andronescu în şedinţa de birou că am fost refuzaţi cu bursa, iar ea a spus că îl jignim pe colegul ei", continuă cel care se identifică din 1999 cu locul.

Îşi amintesc cu zâmbetul pe buze momentele acelea. Se vede pe chipurile lor că sunt mulţumiţi cu ce au făcut şi nu e vorba doar de acte de caritate. Au trecut împreună peste greutăţi, au ţinut piept unui lung şir de probleme: controale în bar, amenzi, procese, acţiuni de demolare, un incendiu care era la un pas de a se transforma în tragedie pentru că avea drept ţintă generatorul localului. Acum privesc înapoi şi povestesc râzând, atunci le-a cam îngheţat sângele în vene.

Evacuare pe 16 ianuarie

Cristina şi Cătălin se completează reciproc nu doar în viaţă, ci şi atunci când îşi expun problemele. Jegul şi StudentPub-ul sunt afacerile lor de familie. În curând vor deschide un al treilea local, în Cotroceni 16. Nu banii sunt problema lor acum. Ne-au asigurat că nimeni nu rămâne pe drumuri, nici măcar Tomiţă, motanul emblematic care-şi petrece zilele pe calorifele din local, cel „pe care îl plânge toată lumea“, dar cu toate astea se simte în vocea lor o urmă de regret când vorbesc de o posibilă închidere a localului din curtea Complexului Leu.

Citește și: Ajută un coleg! Citeşte povestea dramatică a lui Alin Lupu

Pe 16, când ar trebui să vină executorul au spus că sunt dispuşi să-i predea bucătăria localului. N-au spus-o cu arogaţă, au o explicaţie şi pentru asta.

„O să vină executorul şi o să zică: «daţi-ne spaţiul!» Şi le dăm bucătăria, că ăla e spaţiul lor, asta e casa mea. Nu pot să le dau casa mea. Deci teoretic şi legal nu există evacuare de pe teren. Trebuia să fie revendicare de pe teren. Pentru că eu cu construcţia asta sunt pe terenul lor, dar e casa mea. Să mă evacueze din bucătărie. Nu s-a ţinut cont de acest aspect. L-am repetat la proces de nenumărate ori, dar n-am fost ascultaţi", spune Cristina. Argumentul lor este faptul că bucătăria este fosta cabină de portar din Complexul Leu, cea asupra căreia executorul poate să pună sechestru legal.

Procesul nu este primul, iar Cristina are şi diplomă în Drept, încă din 2002, şi un curs de inspector pentru Protecţia Muncii, dar nu se reprezintă singură în instanţă. "Aşa e când te lupţi cu statul. Foarte rar câştigi. În speţa cu Primăria, pentru demolare, am câştigat, în procesul cu Poliţia când ne dădeau amenzi cu nemiluita că vindem bere studenţilor am câştigat, pentru că berea e aliment şi pentru că bere vine pe factura UPB la cantina din spate. Deci bere se vindea şi la UPB, dar numai noi luam amendă în fiecare zi de la Poliţie, până i-am dat în judecată. Dar în speţa cu Politehnica nu s-a putut. Deşi se făcea revendicare de pe teren, nu s-a procedat aşa pentru că ar fi trebuit să timbreze la valoarea estimată şi normal că nu puteau să timbreze că banii de timbru s-ar fi dus direct la stat şi acolo ar fi rămas indiferent că ai câştigat sau ai pierdut. Timbru e timbru, rămâne la stat. Şi atunci ca să evite timbrarea şi să ia o sumă de bani au făcut evacuare, că lor le merge pe evacuări. Teoretic s-a pornit greşit şi s-a mers greşit până la capăt“, povesteşte cu indignare Cristina, cea care se ocupă de partea juridică a afacerii.

Din partea lor încă mai există soluţii, sunt dispuşi să negocieze, atât înainte cât şi după 16 ianuarie, şi vor să continue colaborarea care durează de atâţia ani. Părerea conducerii UPB rămâne însă un mister. Am încercat să-i contactăm în repetate rânduri, dar nu am reuşit.

Mesaj pentru clienţii fideli - „jegoşii evacuaţi“

„La Jeg“ este un local foarte iubit în rândul studenţilor şi nu numai. Există clienţi care deşi au terminat-o cu studenţia încă mai frecventează „Jegul“ şi spun despre el că le e ca o a doua casă. Studenţi sau nu, pentru unii barul modest din curtea Politehnicii defineşte un mod de viaţă, pentru alţii e locul unde, dacă stai la terasă „trebuie să ţii masa în braţe ca să stea dreaptă“. Are un aer de local din vechea Vamă Veche şi, după cum Cătălin însuşi o spune, nu poate exista decât acolo unde e acum, în curtea Complexului Leu. Faptul că se află acolo e singurul său păcat, dar în acelaşi timp e şi lucrul care îi dă farmecul aparte.

Citește și: „La Jeg”, terasa-legendă din complexul Leu, ar putea fi evacuată pe 16 ianuarie

Evacuarea din 16 ianuarie nu a rămas fără replică din partea clienţilor fideli. Unii au reacţionat online şi au promis că vor spune prezent la o cafea, miercuri la ora 11 dimineaţa. Alţii s-au făcut auziţi participând la filmarea unui documentar despre povestea barului, cel pe care aveţi ocazia să-l vedeţi la finalul articolului.

Ne-am întrebat totuşi de ce până acum clienţii nu au fost implicaţi în acest conflict. Răspunsul a venit prompt de la cei doi: „Nici nu s-a pus problema asta. Noi am crezut în Justiţie, noi nu vrem să profităm de nimeni. Noi am crezut că ne vom descurca. Plus că până în toamna acestui an domnul Costoiu ne-a spus că se rezolvă, că nu are nimeni nimic cu noi. Nu e vorba că am ţinut problema ascunsă, cum spun unii, noi am sperat că vom rezolva pe cale amiabilă, sau măcar pe cale judecătorească“.

Pentru toţi cei care se simt legaţi de local într-un fel sau altul Cristina şi Cătălin au un mesaj: „Dacă vor să vină la o cafea, la o bere, să vină! Îi aşteptăm cu drag, punem terasa şi îi aşteptăm cu băuturi calde, pentru jegoşii evacuaţi (râd amândoi). Ceai cald pentru jegoşii evacuaţi“

Ce este Jegul pentru studenţi?